Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Alecart Junior: Să ne reinventăm copilăria!

Cu toate că am terminat abia un an de liceu, trăiesc cu senzația că între orele de limba română de acum și cele din gimnaziu a trecut o eternitate. Asta se datorează faptului că, de fiecare dată când îmi amintesc de acele ore din gimnaziu, nu mă pot gândi decât la argumentările pe care le-am învățat pe de rost (aici…

(re)Apropierea de cărți și de oameni. Cu Chihlimbar & Cătălin Pavel

În spațiul cald și primitor al cafenelei Meru, redecorat, dar înțesat de același miros familiar de cafea, ne-am reîntâlnit astăzi (17 octombrie 2018), prin mijlocirea editurii Polirom, cu scriitorul și arheologul Cătălin Pavel și cu criticul literar Bogdan Crețu. După ce îl întâlnisem acum aproape doi ani, ca autor al romanului atunci proaspăt premiat, Trecerea, și ne cucerise prin franchețe…

Cătălin Pavel & Chihlimbar la Alecart

Miercuri, 17 octombrie, începînd cu ora 17.30, Cătălin Pavel este invitatul Clubului de lectură „Alecart”, la Cafeneaua Meru din Iași (Casa Conachi, Bdul Carol I nr.3). Vor vorbi, alături de autor: Amalia Carciuc, Alina Vițel, Raisa Manolescu Invitat special: Bogdan Crețu Va modera: Nicoleta Munteanu Cînd biografiei balcanizate a muzicianului franco-flamand Josquin des Prez i se adaugă o călătorie în…

Anti-elogiul cititului

Înainte să devină vreun mare rafinament, cititul rămîne o formă de educație, iar educația este corelată cu salarii mai mari, nu mai mici. Cititul e unul din acele lucruri extraordinare care au de pierdut de pe urma laudelor care li se aduc. Nu știu cum se face că, atunci cînd se întîmplă să văd pe undeva laude aduse lecturii, aproape…

Lumea care rănește și privirea salvatoare: Ținuturile joase, după Herta Müller, regia Mihaela Panainte

Stagiunea ieșeană începe cu un spectacol de imagine și de stare, foarte atent construit, cu un impact puternic, în primul rând vizual. E un act artistic care merită toată atenția pentru modul în care se poate recupera o voce (cea a fetiței din volumul de debut al Hertei Müller, dar și cea a unei lumi încă necunoscute – vocea ținuturilor…

Învățând să privesc poezia. „Semne de carte” (expoziție de grafică semnată Ioniță Benea)

Imaginați-vă un vers alcătuit din două cuvinte și o poezie alcătuită dintr-un singur vers. După ce citim o poezie, după momentele de introspecție și de însingurare necesare, tindem să împărtășim ce am simțit, discutând sau scriind despre. Când sunt suficiente fie și doar câteva silabe pentru a surprinde esența unei emoții, noi încercăm să umplem spațiile interiorității cu abundente comentarii,…

FILIT 2018. Despre ochii literari ai orașului

Din nou, Festivalul internațional de literatură și traducere de la Iași mi-a readus înaintea ochilor Iașul de care îmi e cel mai dor tot restul anului, în timpul căruia aștept înverșunată și silabisind calendaristic acest reper, împărțind restul timpului în unități aproximative, în fragmente de proză de care mă simt legată mult timp după lectură și în volume și antologii…

Despre păsări, furnici și consecința succesului/visului împlinit cu Jonathan Franzen și Veronica Roth la Serile FILIT 2018

Momentul în care tot spațiul dintre gândurile (tale) se crispează, pulsează dureros, mâncat de o melancolie vagă, imprecisă și inutilă, exagerată. Momentul în care în sfârșit devii capabil să înțelegi că acel ceva s-a consumat. Acel ceva pe care l-ai așteptat toată vara cu cărțile pe masă (atât la propriu, cât și la figurat), despre care ai discutat și ai…

Gânduri pe marginea unui act necesar: În numele Tatălui, regia Robert Bălan

Mi-ar fi plăcut să văd spectacolul regizat de Robert  Bălan într-un alt moment. Nu la un atât de scurt răstimp de la Referendum. Și nici într-un caz în săptămânile anterioare acestuia. Mi-ar fi plăcut să-l văd tihnit pentru a lăsa să reverbereze în mine fiecare secvență care îl alcătuiește, să aud fiecare voce și fiecare poveste. Pentru că e un…

FILIT. Ziua a cincea sau Literatura mai mult decât Literatura

Literatura adevărată e mai mult decât literatura, așa cum realitatea e mai mult decât realitatea.(…) Poezie adevărată e în puține cărți de literatură. O găsești și în joc, și în fizică, și în pictură, și în baschet, în tot ceea ce are un plus de intensitate care te face să crezi că lumea merită trăită. – Radu Vancu Ultima întâlnire…

A patra zi de FILIT: Întâlnirea cu noi înșine într-un periplu multicultural alături de Kamila Shamsie și Irina Teodorescu

La FILIT am observat că scriitorii născuți în altă parte sunt, parcă, mai bine priviți față de cei români și cred că asta vine din faptul că românii se simt mai mici, se simt inferiori. Îmi dau seama de asta comparându-i cu francezii, care se simt foarte mândri de cultura lor.(Irina Teodorescu) Nu cred că pot să mă gândesc la…

A treia zi de FILIT (două impresii): aceeași usă, alte nume, alte neliniști. Cu Sylvie Germain și Eduardo Caballero

A treia zi FILIT a început, la „Întâlnirile ALECART”, cu un moment muzical susținut de cvintetul de suflători al Colegiului de Artă „Octav Băncilă” Iași, coordonat de profesorul Florin Loghin. Ne-am amintit astfel împreună că, pentru noi, literatura nu poate exista în afara muzicii complet și autentic, în afara picturii și graficii altfel decât parțial, la fel cum nici autorul…