Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

jucaria-mortului_1_fullsize

JUCĂRIA (VIE A) MORTULUI

(…un mistic al scamei, un bard al gargarei, un exeget al sfincterelor, un argonaut al umorilor…). E aproape imposibil să mai scrii ceva interesant despre Jucăria Mortului atîta timp cît bisturiul cu care Acosmei își de-scrie dîra de existență îți rîcîie oasele, dincoace de text, pentru a face o morișcă din ele. (Sau atîta timp cît nu ai murit în…

Foto Andi Spot (3)

Școala altfel. Școala Alecart. (Întâlnirile Alecart 2015 – 2016. După FILIT)

ALECART e o agora a minților frumoase, a spiritelor tari, a bucuriei de a-ți întâlni în scris sau pe viu scriitorii preferați, de a-i întreba lucruri felurite. (Roxana Dumitrache) Anul școlar 2015-2016 a însemnat pentru alecartieni o continuare a dialogului cu scriitori, cu personalități culturale, cu absolvenți. Este anul în care am primit un premiu care ne-a onorat (Trofeul „Oamenii Timpului”…

DSC_0529

Familiaritatea departelui. În Elveția ca acasă

Ce oferă un profesor? Nu poți oferi mai mult decât ceea ce ești. Informațiile, experiența, sprijinul le obții mai devreme sau mai târziu, mai ușor sau mai dificil, iar școala nu este singurul spațiu care contribuie la formarea ta. Și atunci ce poate oferi un profesor? Probabil încrederea în tine, capacitatea de a-ți descoperi forța interioară, de a lăsa lumea…

IUDA

Trădare, numele tău este Iuda. Iuda, de Amos Oz

Ceea ce impresionează în Iuda este credibilitatea, autenticitatea gândului, căci Amos Oz plasează în chiar miezul ficțiunii sale documentarea riguroasă, șlefuind o narațiune ce captivează. Astfel, detaliile care alcătuiesc atmosfera și emoțiile cu care se confruntă personajele par desprinse din viața de zi cu zi, peisajele apar sub ochii cititorilor clare ca niște vederi primite din Israel.   Iuda este…

_DSC8860

Lucian Dan Teodorovici: „Teatrul îmi oferă o libertate totală.”

Interviul cu Lucian Dan Teodorovici este preluat din Alecart 16. 1.  Jocul teatral e jocul de-a adevărul, deși puțini dintre cei care vin la spectacole cunosc acest fapt. Cum ați trecut de la a scrie teatru la dorința de a regiza și ce ați descoperit despre dvs., ca om și ca artist, în această provocare? Niciodată, în copilărie sau adolescență,…

poezie-bistrita-2016-13

poezia e (cu mine) la bistrița

În mintea ta în jurul cuvântului Bistrița gravitează halucinant imagini, sunete și versuri, un amestec de flaute, glume, revoltă, struți, ticuri nervoase, pagini, cuvinte, sticle cu poezii, jazz, voie bună, oameni frumoși, mere, piele de găină, pasiune pentru artă. Câteva secvențe sunt blocate pe repeat și îți inundă serile, ancorându-te încă de atmosfera festivalului, de poezie.  Îți este greu să…

DSC01005

Harta sufletului meu, o temă dată adulților**

Horia e un copil care gândește. Horia e un copil care uimește. Un copil care nu are răbdare să adune în spate un car de ani înainte să înțeleagă existența, ci vrea răspunsuri acum. Ba chiar, aș putea spune, a făurit răspunsuri proprii la întrebările etern umane. Deja, Horia e un răzvrătit împotriva plafonării, un mic geniu care vrea să…

goldberg show afis

Eli, Eli, lama sabactani? Goldberg Show, regia Mihai Măniuțiu, TNI

Imaginați-vă o disecție pe viu: o rană supurândă, fără anestezie, percepția lentă, tot mai lentă, în ciuda ritmului constant, sacadat al mișcărilor ce se succed. Măriți imaginea. Amplificați percepția. De zece, de o sută, de „n” ori. Sunteți în același timp „pacientul” și mâna care acționează, ochiul care vede, nervul care tresare, cadavrul viu și privitorul. Înăuntru și-n afară. O…

FOTO Mirela Dimitriu 1

Festivalul „Poezie e la Bistrița” sau fiecare pe limba lui împreună

I didn’t have to remember anything/ although the mouth monotonously/ repeated the word/ memory, memory, memory/ as if beyond it/ nothing meant anything. (Piotr Sommer) E 3:05 AM, iar creierul meu spune, la rândul lui memory, memory, memory, sau, mai pe românește, amintește-ți, ce naiba, ai fost acolo, scrie ceva !#@!%$&^*(&*( Îmi dau seama că nici acum, la câteva luni după…

DSC_0541

De unde pornim și încotro ne îndreptăm: frontiere ale educației

Întregul învățământ liceal pare, uneori, doar un „preludiu la bac”. Învăț cutare capitol pentru că „intră la bac”, lecția aceasta nu mă interesează, pentru că „nu se dă la bac”, de la materia cutare aș putea lipsi astăzi, pentru că „dau bacul la altă disciplină” ș.a.m.d. În multe cazuri, nu se mai învață din dorința de a ști, ci în…

Roxana Dumitrache

Bacalaureatul sau despre vânătoarea de „perle”

Nu am înțeles niciodată voluptatea stupidă de a discuta și publica așa-zisele „perle” de la tot soiul de examene: evaluarea națională, bac sau admiteri de tot felul. E lipsit de etică simplul fapt că profesorii corectori, singurii care se presupune că au acces la lucrări, fac astfel de informații accesibile presei. E lipsit de etică și reflexul presei de a…