A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Periplu prin Iașul de altădată…

Multă cerneală a mai curs despre Iași, oraș al cărui nume pare să-i fi prevestit din fașă un destin croit pe măsura sa (dacă ar fi să dăm crezare celor ce au descoperit dincolo de numele târgului medieval înrudirea etimologică cu iazygii antici – „yash” însemnând „bună faimă”). Și astfel, ușor ușor, cerneala s-a transformat în cuvânt, vehicul al spiritului…

Paterson (sau despre cum „să citești” un film)

Un film care reprezintă un elogiu adus poeziei și care poate fi „citit” ca un poem ce reverberează o întreagă lume de sensuri dintr-un nucleu minimal. Un film non-evenimențial, analizând nașterea din cele mai comune experiențe de viață a stării care generează poezia. Un film despre banalitatea care se transformă în emoție. Pe scurt, Paterson, regizat de Jim Jarmusch. Șapte…

Narcos: un altfel de realism magic

Când spui Columbia, te gândești la două mari personaje ale locului: Gabriel Garcia Marquez și Pablo Escobar. Amândoi au fost niște genii, deși felul în care s-au manifestat n-a fost deloc asemănător. Primul – un adevărat maestru al „realismul magic”, curent literar apărut în secolul al XX-lea, a impresionat toată planeta cu romanele sale extraordinare. Despre El Patrón ce-aș putea să…

Privind prin gaura cheii: Căsnicie, de Dan Coman

Căsnicie este un roman al nudității fizice și emoționale, al sexualității asumate fără pudoare, al relației conjugale demistificate. Recunosc, de obicei evit lecturile care mă scufundă în realitate. De cele mai multe ori, cărțile care și-au pierdut vocația transcendentului, care nu deschid nicio fisură în zidul neputinței noastre de a fi altceva decât prizonieri în lume, îmi provoacă o reacție…

Despre sindromul post facultate

În ziua absolvirii facultății m-a bântuit Gaudeamus. Aici nu se cântă la ceremonie, dar, după ce l-am cântat în robă de 30 de ori mărșăluind prin centrul orașului când am absolvit liceul, cred că ceva s-a scurtcircuitat la mine în creier. M-au tot ros diverse sentimente până în ziua cu roba – în principal ușurare că am supraviețuit licenței, iar…

Povestea uriașilor sau Zeppelin. Stampe și istorii apocrife, de Adrian G. Romila

Zeppelin, un roman de aproximativ 220 de pagini, intersectează două secole, două lumi aflate în contrast. E un roman despre tradiție și modernitate, din a căror contopire rezultă, în primă fază, o perioadă în care progresul își face încetul cu încetul apariția, un timp nou, marcat însă de rămășițele unei mentalități arhaice. E un roman despre un Oraș, identificabil pe…

Roxana Dumitrache & Alecart. Despre „a fi” la feminin

Roxana a intrat în sală, în masa de adolesenți care o așteptau, cu vizibilă & netrucată emoție. Nu încearcă să iasă neapărat în evidență, dar are șarm. Se vede bine treaba asta pe fețele adolescenților: sinceritatea admirației. Roxana este persoană foarte plăcută, care emană fericire și bună-dispoziție. A intrat acum, evident, pe ușa profesorilor. Așa cum, poate, și-a dorit dintotdeauna….

Literatura și „a fi” la feminin

Schimbarea de sex în scris Cu două secole în urmă, o proză scurtă semnată de George Eliot era citită de filosoful George Lewes unor prieteni apropiați. George Henry Lewes era soțul lui George Eliot și asta se întâmpla în plină epocă victoriană, deci nu putem asuma existența vreunei proto-forme de eliberare sexuală care să le permită celor doi Georgi să…

Succesul = implicare, curiozitate și experiențe diverse

Raluca Anisie: „Prieteniile pe care le-am legat aici (în liceu) au făcut din mine, în mare parte, ceea ce sunt astăzi.” „Ce faci mai departe? La ce facultate dai?” Cu astfel de întrebări suntem asaltați atât de des, încă din primul an de liceu, de tot felul de oameni. Unii excesiv de interesați, alții doar pentru că a pune astfel…

Start în România pentru o carieră în afara granițelor. Q&A cu Raluca Anisie

Pentru orice alecartian curios, pentru orice tânăr plin de aspirații sau licean căruia puntea dintre prezent și asigurarea promițătoare a unui viitor viu, palpabil pare încă iluzorie, „Întâlnirile Alecart” din cadrul proiectului „Înăuntru și-n afară” au un rol bine determinat. Prin experiențele diverse și recente ale absolvenților, aceștia pot insufla actualilor elevi dorința de a învăța să se caute în…

Care sunt așteptările unui scriitor de la o întâlnire cu tinerii cititori?

„Asta s-a și întîmplat cînd am ajuns în Iași în mai 2017: am întîlnit oameni care iau cititul tot atît de în serios pe cît iau eu scrisul. Cu cît ești mai tînăr, cu atît pariezi mai mult pe un text. Iar un asemenea cititor este neprețuit pentru că el îți amintește că solidaritatea umană, în numele căreia ai început…

Care sunt așteptările unui tânăr cititor de la întâlnirea cu un scriitor? (ancheta revistei)

Argument Orice întâlnire, indiferent de natura, durata sau scopul ei în imediat, presupune un ceremonial în care așteptarea, dorința, pregătirea prealabilă, intrarea în starea de a fi în apropierea celuilalt și apoi retrăirea experienței sunt treptele care o diferențiază de toate celelalte experiențe umane. Întâlnirea  presupune o deschidere care nu se transformă niciodată în închidere, ci se propagă în viitor…