Kinderland este un roman care tratează tema emigrării, a impactului pe care decizia părinților de a lucra în străinătate îl are asupra copiilor, conturând drama celor rămași acasă, părăsiți de maturi și obligați să supraviețuiască ducându-le dorul.
Personajul central este Cristina, iar părinții ei sunt plecați la muncă: mama în Italia, tata în Rusia. Sfâșietor mi s-a părut faptul că în gospodăria ei nu este niciun adult, iar ea trebuie să aibă grijă și de cei doi frați mai mici – Dan și Marcel, încercând în același timp să păstreze un echilibru fragil între nevoia de a-și trăi în continuare copilăria și necesitatea de a face suportabilă absența părinților. În satele din Moldova, rudele sunt de cele mai multe ori indiferente față de situația copiilor „părăsiți” sau sunt neputincioase (cum este bunica bolnavă a celor trei copii). Romanul surprinde treptat gândurile Cristinei, dilemele și nefericirile ei, naivitatea, dar și maturizarea precoce în așteptarea continuă și dureroasă, creată de golul imens provocat de plecarea părinților.
Romanul debutează cu o întâmplare haioasă: fratelui mijlociu, Dan, i s-a prins aproape de buric o căpușă. Sora lui încearcă să i-o scoată, dar se teme că va rămâne capul căpușei acolo și îi va suge tot sângele. Așa că pornește în căutarea unui adult care să-i ajute. Singurul om disponibil se dovedește a fi un bărbat de care copiilor le era frică pentru că era mai mereu beat, dar la care apelează fiindcă singură nu se poate descurca. Cristina pare că îi povestește mereu mamei ceea ce simte sau li se întâmplă zi de zi, chiar și atunci când nu i se adresează direct și vorbește despre ea la persoana a treia. Ea înregistrează micile evenimente din viața fraților: cum și-au făcut prieteni și au avut parte de primul lor pupic, cum își apără jucăriile de cei care vin în vizită pentru a nu le fi furate (pentru că nu e nimeni în casă care să le sară în ajutor) și fac percheziții îndelungi înainte de a-și lăsa prietenii de joacă să părăsească gospodăria, durerile fizice, indeciziile sau micile uimiri. Povestește zvonurile din sat și relațiile dintre cei rămași, întâmplări la care sunt martori și care le depășesc puterea de înțelegere, impunând uneori o judecată de valoare asupra lor. De exemplu, îi vorbește despre bărbații care se întorc de la muncă din străinătate aducând acasă copii din alte relații, despre adolescente care rămân singure în sat și își pierd inocența sau despre un vecin care își bate soția atât de des, încât devine subiectul unor glume nesărate. Cristina încearcă să descrie viața, dorințele și neîmplinirile ei, în calitate de „mămică” și de viitoare „femeie”.
Din când în când își amintește de viața de familie (despre care Dan – fratele mijlociu – are o imagine vagă și pe care Marcel nici n-a cunoscut-o) și de copilăria ei. Fetița a învățat să-și reprime dorințele, să-și ascundă lacrimile, să aștepte și să încerce să fie nu doar sora, ci și mama celor doi băieți mai mici. Așteptarea este o stare continuă în carte. Unul din cele mai crude episoade este acela în care părinții le spun copiilor că nu vor veni în vacanță până când nu moare bunica, pentru a nu cheltui bani făcând două drumuri. Cristina simte că este pusă în fața unei dileme: nu își dorește moartea bunicii, dar se bucură la gândul apropiatei întoarceri. Este ceea ce m-a impresionat cel mai mult în acest roman.
De asemenea, mi se pare interesant modul în care autoarea a surprins imposibilitatea oricărui lucru (copiilor nu le lipsește nimic: aveau haine mai frumoase decât ceilalți, jucării noi, bănuți suficienți cât să-și satisfacă mici plăceri) de a compensa absența părinților. Niște plăcinte făcute de o mătușă sunt mai delicioase și mai prețioase decât orice altceva, hainele tatălui îmbracă o pernă pentru a da iluzia prezenței acestuia, fotografia mamei e permanent aproape de ei. Toți banii din lume nu pot compensa fericirea dată de dragostea, grija, protecția pe care ți le dau un părinte.
Kinderland e un roman care m-a făcut să percep diferit realitatea pe care mulți cei de vârsta mea o trăiesc. Cristina nu sunt eu, dar poate fi fetița de la colțul străzii, prietena unei prietene, silueta care intră în clasa de alături.
