Zilele Teatrului Matei Vișniec continuă cu unul dintre cele mai bune spectacole puse în scenă de admirabilii actori ai trupei sucevene. Regizoarea Catinca Drăgănescu propune o reinterpretare asumată și reușită a piesei lui A.P. Cehov, o adaptare subtilă și profitabilă a piesei la actualitate. Cu o complexitate specifică pieselor cehoviene, 3 Surori necesită efort atât din partea actorilor, cât și din partea spectatorilor. O tulburătoare dramă de familie, șarjarea fericirii de către oamenii care pretind că o caută, un peisaj persistent al disperării, toate păstrând specificul teatrului rus. Cehov este, de altfel, unul dintre cei mai vibranți dramaturgi din toate timpurile. În această piesă, mai ales, se observă într-o notă puternică incongruențele, sfâșierea interioară, sondarea emoțiilor și trăirea unui vis fals.
3 Surori este un spectacol despre oamenii care se simt străini în propria viață, căutând cu disperare fericirea oricând și oriunde, excluzând cu certitudine prezentul și orașul în care trăiesc. Ultimii patru membri ai familiei Prozorov, 3 fete și un băiat, se degradează progresiv, provocându-și durere prin propriile acțiuni. Cele 3 surori tânjesc după Moscova, orașul în care s-au născut, deși visul lor este distrus de o așteptare continuă și de intrigi familiale inepuizabile. Surorile gândesc, vorbesc și speră, dar nu acționează. Acel oraș evaziv este pentru ele ca o cale de ieșire din durere. Din acest motiv, nu de puține ori am auzit exclamându-se cu tărie „Moscova! Moscova! Moscova!”, orașul devenind chiar laitmotivul piesei. Olga (Cristina Florea) este sora cea mare, profesoară de liceu, care se plânge constant de promovarea pe care o va primi în cele din urmă. Mașa (Diana Lazăr) se plânge că este plictisită, dar trăiește o aventură cu bărbatul pe care pare că îl iubește, inginerul Ignatievici (Mîndru Cătălin Ștefan), înșelându-și soțul, profesorul Kulâghin Fiodor Ilici (Sergiu Moraru). Sora cea mică, Irina (Clara Popadiuc), glorifică idee de muncă, susținând că preferă lucrul decât trezitul târziu, în același timp fiind mereu nemulțumită de situația ei. Uimitor, cu cât personajele vorbesc mai mult despre durerea lor, cu atât durerile sunt mai vii. Visul mutării începe să se scufunde, iar incertitudinea intensifică starea familiei. Cele 3 femei trăiesc într-un purgatoriu auto-provocat, într-un joc de tip ruletă rusească: totul sau nimic.
De remarcat frazele pe care le-am tot auzit pe parcursul piesei, care susțin ideea că familia nu trăiește în prezent: ,,Pe când trăia tata, eram fericiți” & ,,La Moscova vom fi fericiți”. Fratele celor 3, Andrei Sergheevici (Cosmin Panaite), pare să trăiască în prezent, dar atrage ura familiei prin eșecul în carieră, dependența de băutură și ipotecarea casei. Nici soția lui nu este privită mai bine: Natalia Ivanovna (Delu Lucaci) afișează cu vremea o postură de femeie necruțătoare, cu iz demonic, idee sugerată și în finalul piesei, Natalia fiind singurul personaj pe care cade o lumină roșie, stridentă, în timp ce toți ceilalți par a se ,,îneca” în tonuri de gri. Roluri importante au avut Butnaru Horia Andrei și Alexandru Marin, pe scenă, Tuzenbah și Salionâi, ambii pretendenți la inima Irinei. Doctorul Ivan Romanovici (Sebastian Bădărău) cântă, dansează și afirmă constant că omul trebuie iubit. El alungă tristețea familiei Prozorov, fiind privit totuși ca o figură ciudată, supărătoare chiar din pricina băuturii. Tot prin el cred că se realizează umorul piesei, contrapartidă necesară pentru suferință.
Scenografia spectacolului este și ea grăitoare pentru calitatea acestuia. Focalizarea luminii, de pildă, la începutul piesei, când fiecare personaj și-a prezentat povestea. Efectele de slow motion, realizate prin licăriri albe de lumini suprapuse, au avut un rol important în derularea poveștii, făcând referire la încercarea de a crea un blocaj de tipul celui de pe o casetă veche. Finalul, în care actorii s-au mișcat timp de 20 de minute ca în transă, a avut un impact uriaș și tulburător datorită efectelor vizuale. Imaginea Nataliei Ivanovna, de care vorbeam, este cu siguranță edificatoare. Finalul a fost, de altfel, apogeul piesei: am remarcat talentul actorilor de a acționa pe cont propriu în discurs, de a suprapune voci și de a surprinde publicul prin țipete sau râsete neașteptate. Decorul a fost departe de imaginile-clișeu ale atmosferei rusești. Aproape nimic nu aducea a Rusia sau măcar a spirit rusesc. Legat de costume, pot afirma același lucru, în afară de câteva blănuri, ele fiind haine obișnuite, unele poate chiar prea actuale. Din nou, un semn al adaptării este muzica englezească, cântată în special de doctorul Romanovici.
3 Surori este povestea a 3 păsări închise în colivie, dar care nu fac nimic să se elibereze, este povestea unei case fără acoperiș, a conviețuirii forțate cu un demon, lupta dintre fericire și durere. Nimeni nu face nimic și toată lumea așteaptă multe. Moscova e un vis, poate unul care nu degradează doar familia, ci și sufletul. Piesa e mai mult decât prăbușire: e prăbușire provocată.
Regia: Catinca Drăgănescu
Scenografia și costumele: Andreea Simona Negrilă
Coregrafia: Simona Deaconescu și Mariana Gavriciuc
Light/Video Design: Dan Băsu
Sunetul: interior8
Director artistic: Catrinel Bejenariu
Traducerea și adaptarea: Raluca Rădulescu
Distribuția: Prozorov Andrei Sergheevici – Cosmin Panaite; Natalia Ivanovna, logodnica și mai târziu soția lui – Delu Lucaci; Olga, sora lui – Cristina Florea; Mașa, sora lui – Diana Lazăr; Irina, sora lui – Clara Popadiuc; Kulâghin Fiodor Ilici, profesor de liceu, soțul Mașei – Sergiu Moraru; Verșânin Aleksandr Ignatievici, arhitect, director – Cătălin Ştefan Mîndru; Tuzenbah Nikolai Lvovici, arhitect – Horia Andrei Butnaru; Salionâi Vasili Vasilievici, inginer – Alexandru Marin; Cebutâkin Ivan Romanovici, medic – Sebastian Bădărău
O producție Punctart, în parteneriat cu Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava.
*Alexandra Alexandru este elevă în clasa a X-a la Colegiul Național “Petru Rareș” din Suceava.
