3×3: Literatura contemporană (în) Alecart

În 7 ani, redactorii/ colaboratorii Alecart au citit, au dezbătut și au propus spre lectură tinerilor cititori cărți nou apărute. Cărți ce nu se regăsesc în canonul școlar.
Am urmărit impactul cronicilor asupra colegilor noștri de liceu. De asemenea, întâlnirile cu scriitorii de la FILIT sau cele organizate de Polirom în parteneriat cu Alecart au contribuit decisiv la apropierea liceenilor de literatura contemporană. În funcție de numărul de recenzii ce au ajuns în redacție (nu toate publicate, din lipsă de spațiu!), de impresiile colaboratorilor, am riscat un top subiectiv pe care îl intitulăm „3×3”

Literatură universală

intermitentele-mortii-coperta

  1. INTERMITENȚELE MORȚII
    de JOSE SARAMAGO
  2. A doua zi nu a murit nimeni… Saramago pictează o lume în disperarea ei absurdă, grăbită de a-şi rezolva problemele de aparentă importanță „capitală”. Dispariția morții nu este, așa cum era de așteptat, un motiv de bucurie (deși există un moment în care locuitorii cad într-o fericire necontrolată – satirizată prin patriotismul extrem: fiecare arborează steagul țării). Acest patriotism născut din exuberanța dispariției morții este răsturnat odată ce aceasta se întoarce. (Diana Murguleț, în nr. 9)



legenda-unei-sinucederi-coperta

    1. LEGENDA UNEI SINUCEDERI
      de DAVID VANN

Viața marcată de încercarea continuă de a înțelege un tată incapabil să își găsească locul în această lume, ciudat prin comportamentul în relațiile interfamiliale și mult prea imatur, va determina apariția acestui roman, în care David Vann reface o parte din viața părintelui său spre a-l descoperi dincolo de faptele și gesturile care nu mai pot fi schimbate și spre a se împăca, eliberator, cu el. E un roman într-o anumită măsură autobiografic, de fapt, e un roman al realității interioare care are ca punct de plecare realitatea familială a scriitorului. (Irina Popa, în nr.11; Notă: a se vedea și interviul cu David Vann, din nr. 12)

 

un-roman-natural-coperta

    1. UN ROMAN NATURAL
      de GHEORGHI GOSPODINOV

Romanul continuă să surprindă cititorii cu subiecte ce probabil vor stârni, cum mi s-a întâmplat şi mie, scepticism, dar și curiozitate; veți descoperi „o istorie naturală a wc-ului” sau „o istorie naturală a muștelor”. Totodată, veți întâlni și listele plăcerilor în diferite etape ale existenței, totul într-o scriitură în care cinismul și umorul negru nu anulează întrebările grave asupra sensului ultim. Cu alte cuvinte, un roman interesant, ce stârnește, dar și satisface curiozități, „un roman natural”. (Vlad Țundrea, în nr.11)
Alte romane: Mă numesc Roșu, Orhan Pamuk; Copiii arborelui de Jacaranda, Sahar Delijani; Detectivii sălbatici, Roberto Bolaño (preferatul redactorului-șef!), Un gest de iubire, James Meek.

 

Literatură română (roman)

matei-brunul-coperta

    1. MATEI BRUNUL
      de LUCIAN DAN TEODOROVICI

Matei Brunul este radiografia unui sistem opresiv, crud tocmai prin „inteligența calculată”, este relatarea atât factuală cât și spiritualizată a istoriei mici dar și a istoriei mari, a celor două tipuri de istorie ce compun întregul unei lumi la un moment ales în timp. Este povestea lui Matei Brunul, pe rând ucenic păpușar, apoi maestru, autor, deținut, comunist îndoctrinat, prieten, povestea omului nevinovat ce devine obiectul unui proces de reeducare de o acuitate psihică atât de tulburătoare, încât trimite spre o regândire a valorilor și a constantelor cu care cititorul s-a înconjurat până atunci; este o analiză a fricii și a persuasiunii prin tortură fizică, o percepție atât de radicală asupra „centrului de greutate”, asupra apartenenței la identitate și asupra modelării calculate a unui sine vulnerabil. (Ioana Lionte, în nr. 8; Notă: în același număr, romanul a beneficiat de două cronici și de un „dosar de presă”)

 

apropierea-coperta

    1. APROPIEREA
      de MARIN MĂLAICU-HONDRARI

Apropierea lui Marin Mălaicu-Hondrari are ca punct de pornire dorința a patru prieteni (trei bărbați și Lidia – „la madre de la poésia”) de a regăsi esența Poeziei. E o temă bolañană, dar asta nu ne miră, căci și Cortazar și Bolaño și Marquez și Borges (asta ca să rămân doar la sud-americani) sunt „personajele” din umbră care se plimbă printre personajele lui Mălaicu-Hondrari, aici ca și în Lunetistul de altfel. (Andra Nicuță, în nr. 13)

 

 

noapte-buna-copii-coperta

    1. NOAPTE BUNĂ, COPII
      de RADU PAVEL GHEO

Din roman, cititorul iese istovit, șifonat, bulversat, zdruncinat de toate peripețiile prin care a fost târât și de întorsăturile neașteptate pe care le ia intriga. Prin Noapte bună, copii!, romanul lui Radu Pavel Gheo, România se dezintegrează, pentru ca mai apoi să se întregească într-un nou „design”, în care flashback-urile şi prezentul se întrepătrund. România apare ca o ţară a nimănui, în care domnesc degradarea, corupția, prostituția, șpaga și țeapa. (Marta Enache, în nr. 5)

sau

simion-liftnicul-coperta

    1. SIMION LIFTNICUL
      de PETRU CIMPOEȘU

Cimpoeșu reușește să miniaturizeze societatea postdecembristă la nivelul acestui grup de oameni printr-o permanență asociere cu mitul creștin, fapt ce nu este restrâns la simplul aspect ce privește numele locatarilor (Ion, Toma, Vasile, Simion, Elemosina, Zenovia), ci și la anumite pasaje cu trimitere directă la Vechiul, respectiv Noul Testament. Situația acestei societăți aflate în plină schimbare este definită chiar prin replica personajului central, Simion: „De parcă n-ai ști că mulți se duc la biserică numai din cauza că au nevoie de un alt Ceaușescu – pentru ei Dumnezeu este un înlocuitor al acestuia. Află de la mine, Nelule: dacă n-ar fi murit Ceaușescu, ei n-ar fi simțit niciodată nevoia de a merge la biserică”. (Oana Balan, în nr. 11)

Alte romane: Cartea șoaptelor, Varujan Vosganian; Noaptea când cineva a murit pentru tine, Bogdan Suceavă; Manuscrisul fanariot, Doina Ruști; Toate bufnițele, Filip Florian.

 

Literatură română (poezie) 

constantin-acosmei-jucaria-mortului_coperta.indd

    1. JUCĂRIA MORTULUI
      de CONSTANTIN ACOSMEI

Mi-am umplut buricul degetelor răsfoind Jucăria Mortului de vreo două-trei ori, dezasamblând-o de câte o țigară, un ochi și un deget ce stătea atârnat, amorțit, ținându-se cu restul palmei de un pix negru. Un volum de versuri pus între paranteze cu o dorință de palpa moartea cu extremitățile degetelor și o spaimă de viață printr-o aglomerație de gesturi experimental-senzoriale ale copilului decedat din noi înșine. (…) Se încearcă o resuscitare gură la gură prin aparență unor banalități placide, uniformizându-se într-un întreg volum psihologic al unui copil mort în circumstanțele sociale printr-o tendință de reintegrare și acceptare a sinelui. De fapt, sinele la Acosmei nu există, el e simulat permanent, aflat în spatele jucăriei mortului. Uneori chiar și în fața ei. (Larissa Danilov, în nr. 9)

sebastian-in-vis-coperta

 

    1. SEBASTIAN ÎN VIS
      de RADU VANCU

De câte este în stare un tată când încearcă să spargă codul de acces către universul realității copilului său? Și ce se întâmplă când vorbim despre un „model upgradat de bebeluș”? Sebastian în vis se comportă ca o antologie de șapte cântecele lirice cu și adresate Sebastianului absent. Într-o lume colorată și mai ales parfumată, bebelușul lasă dâre dintr-o copilărie de care nu este conștient, dintr-un început de univers pe care-l servește părinților săi (mami și tati, tati și Cami) fără voie. Frenezia creată în realitatea tatălui său îi schimbă total perspectiva dinspre care privește acesta și, cu hi hi hi și ho ho ho, bebeul care „trage pârțuri aromate din corpușorul încăpător cât o Chină” ajunge „dacă nu zeu, măcar un zeuleț” în micul univers. (Astrid Băgireanu, în nr. 6)

 

nu-ti-garanteaza-coperta

 

    1. nu-ți garantează nimeni nimic (antologie)
      de OVIDIU NIMIGEAN

(Sur)prins ca un păianjen interdimensional în ițele sinaptice ale propriei culturalități transgresive, așteptîndu-ne chicotind sub o mască de om, într-un cal troian din cărți rescrise cu propriul sînge, actantul polifonic nimigeanian ascunde cu un histrionism molipsitor (doar pentru a ne ademeni), o hiperconștiință auctorială-totuși reticentă, un magister ludi-totuși serios, pentru care mărgelele de sticlă ale cunoașterii sunt mai degrabă mătăniile de serviciu ale unui toma necredinciosul al poeziei, culturii, existenței, decât bijuterii de salon literar sau, mai grav, medalii pe pieptul vreunui vates colecționar de recunoaștere. (Radu Carnariu, în nr. 14)

 

Alte volume: cobalt, Claudiu Komartin; alcool, Ioan Mureșan; Amintiri pentru tatăl meu, Radu Vancu

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.