A treia zi de FILIT (două impresii): aceeași usă, alte nume, alte neliniști. Cu Sylvie Germain și Eduardo Caballero

A treia zi FILIT a început, la „Întâlnirile ALECART”, cu un moment muzical susținut de cvintetul de suflători al Colegiului de Artă „Octav Băncilă” Iași, coordonat de profesorul Florin Loghin. Ne-am amintit astfel împreună că, pentru noi, literatura nu poate exista în afara muzicii complet și autentic, în afara picturii și graficii altfel decât parțial, la fel cum nici autorul nu este el însuși nici doar înăuntrul, dar nici în afara cărților sale, ci se împlinește în interiorul-dialog dintre sine-lumea imaginată și cititori.

De aceea Raisa Manolescu ne-a reintrodus în universul prozei lui Eduardo Caballero, sugerând faptul că ancorele realității sunt înlocuite de succesiuni de imagini, în timp ce printre toate acestea boala, răceala și insensibilitatea cu rol anesteziant se insinuează și coexistă. Raisa amintește de convingerea scriitorului spaniol conform căreia Orice autor își cunoaște de dinainte povestea și o plasează în contrast față de realitatea vieții, față de o lume în continuă dizolvare și spulberare.

Întrebat ce s-ar afla în spatele unei uși personale, Eduardo Cabarello ne împărtășește teoria sa legată de continuitatea și imprevizibilul existenței care stau la temelia obișnuinței sale de a nu încheia niciodată definitiv o povestire și de a-i oferi ceea ce cititorul numește final deschis. Amintindu-i-se un pasaj din volumul său de proză scurtă, Alt nume, altă ușă, (O durere împărtășită e mai ușor de suportat), scriitorul ne vorbește despre procesul intim al creației care presupunere o anumită eliberare, o deschidere care împrumută din toate experiențele de ordin afectiv anterioare:

Trebuie să știi cum se simte orice stare pentru a putea scrie, însă acest lucru nu te salvează niciodată din ceea ce înseamnă realitatea.

Și pentru că suferința și apăsarea existențială a personajelor din volumul de povestiri discutat astăzi sunt (și) izbucnite și provocate de spațiul familiei, Eduard Cabarello ne-a vorbit despre disfuncționalitățile ei, afirmând că din acestea se nasc mai multe nuanțe, emoții și posibilități, amintind, de asemenea, universalul adevăr conform căruia amprenta mediului familial este o urmă de care individul nu se poate despărți și pe care nu o poate nega sau îndepărta de propria persoană. Așa cum el însuși mărturisește, trăim într-o lume în care boala, angoasa, suferința, conflictele și problematizarea lor sunt constante și inevitabile, astfel încât prilejurile de comunicare netrucată, neartificială ca cel de care ne-am bucurat astăzi, nu reprezintă altceva decât frânturi de veșnicie. Pentru că scrisul, după cum consideră Cabarello, nu este un act de egoism, ci o formă de a supraviețui prin prisma diverselor forme de înțelegere ale lumii. Trasând contururile unei lumi, îi putem descoperi sensul. (I.T.)

 ***

Cea de-a treia zi de FILIT a decurs ca o continuare firească a serii de dinainte, în care am petrecut câteva ore alături de Marin Mălaicu-Hondrari & Domnica Drumea, bucurându-ne de festival și amintindu-ne de Bistritz & de cărți & muzică & filme & adolescență. Întâmplarea face că, astăzi, chiar înainte de a intra scriitorii invitați în sala caldă și primitoare a Centrului de Limbi Moderne UMF Iași, undeva în fața mea, cineva avea mapa neagră, cu logo-ul Festivalului de la Bistrița în colțul din stânga sus. Iar după acest cadru de câteva secunde i-am întâmpinat cu emoție și curiozitate pe invitații de astăzi – Eduardo Caballero și  Sylvie Germain.

Ca de fiecare dată, două dintre redactorele Alecart au prezentat cărțile celor doi scriitori. Mălina Turtureanu ne-a mărturisit despre romanul lui Sylvie Germain, Întâmplări dintr-o viață, că senzația rămasă a fost aceea că înăuntrul meu s-a născut o absență, una din care se naște mai apoi revolta și totodată teama de necunoscut. Am simțit și noi, cei din public, alături de Mălina, dualitatea personajelor din această carte, absurdul fascinant care le urmărește pe fiecare. A urmat mai apoi momentul mult așteptat al întrebărilor.

Atunci când a fost întrebată care este poziționarea sa față de personajele create de ea, Sylvie Germain a dat un răspuns care recunosc că m-a surprins. Aceasta ne-a dezvăluit nu numai că nu are o imagine clară a poveștii ori a personajelor atunci când începe să scrie, dar că nu știe cu precizie nici dacă personajele au un rol justificat în carte (indiferent că este vorba despre cele secundare sau cele principale). Ce mai sunt personajele, ce mai transmit ele, cine mai suntem noi în comparație cu ele atunci? Rămâne de gândit.

Adusă fiind în discuție legătura dintre filosofie și literatură, Sylvie Germain ne-a explicat că scrisul îi provoacă uimirea pe care a regăsit-o mai apoi în filosofie. Astfel, imaginarul unui scriitor este hrănit pe mai multe planuri care se întrepătrund și care se alimentează reciproc. De altfel, Sylvie Germain a rememorat alături de noi momentul de la 9 ani al lui Lili Barbara (personajul din Întâmplări dintr-o viață), acela al uimirii față de lume, al nașterii întrebărilor fundamentale care se regăsesc în filozofie, dar pe care la acea vârstă ni le punem traduse în limba noastră. Pe măsură ce scriitoarea răspundea la întrebările noastre, mă aplecam peste băncuțele amfiteatrului, priveam gesturile celor doi invitați, felul dezinvolt și deschis în care ne priveau mai întâi și apoi ne vorbeau.

Cititorul este important nu numai pentru lectura în sine, ci pentru că pune întrebările pe care noi, scriitorii, nu ni le pune atunci când scriem. Cartea ajunge la cititori și ei sunt adevărații stăpâni, nu noi. (Sylvie Germain)

Dar nici noi, cititorii, poate că nu ne punem întrebările pe care autorii și le-au pus în actul scrierii. Unde găsim atunci esența cărții? În centrul de greutate, atunci când, prin multiple încercări, reușești să îl găsești.

Sylvie Germain ne-a spus că nu poate asocia un personaj cu o singură culoare, pentru că personajele pot fi, cel mult, asociate cu totalitatea nuanțelor unei culori.

Eu poate că aș asocia întânirea de azi cu toate nuanțele de albastru. Și cu neliniștea unei căutări filosofice pe limba noastră. (A.F.)

(c) Foto: Andi SPOT

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.