Alecart & Adrian G.Romila

Vineri, 26 ianuarie, de la ora 13:00, la Cafeneaua MERU (Copou, Casa cu Pasaj, Bd. Carol I, nr. 3) din Iași, Adrian G. Romila este invitatul Clubului de lectură Alecart, cu prilejul apariției romanului Zeppelin, publicat la Editura Polirom, în colecția „Ego. Proză“, disponibil și în ediție digitală.

Vor prezenta: Raisa Manolescu, Andra Anițoaie, Anastasia Fuioagă

Va modera: Nicoleta Munteanu
Eveniment organizat de: Editura Polirom și revista „Alecart“
Partener: Cafeneaua MERU

 

Un roman ce pare că a fost trăit, simțit, chiar înainte de a fi așternut pe hârtie, în care simplitatea devine fondul unor multiple revelații, de naturi diferite. Zeppelin, scris de Adrian G. Romila, aduce laolaltă numeroase prezențe lacunare, enigmatice, definind contururile unui puzzle care se întregește tocmai prin piesele lipsă. Este o carte a chemărilor, unde fiecare imagine persistentă, care în volumul Mici Schimbări în viață devine o povestire, aici devine un fundament al continuității. Adrian G. Romila lasă „răspunsul” să planeze intangibil asupra întregii acțiuni (astfel încât pare să fie mereu atât de aproape și totuși imposibil de asumat), asemenea unui zeppelin, din care poate doar „vizionarul” reușește să își construiască lumi și drumuri noi din rămășițele unor veacuri apuse, constant în atitudinea parțial pasivă, tonul calm și sinceritatea dezarmantă. (Andrada Strugaru, redactor Alecart, elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Istoria se face cu ceea ce cred oamenii, nu cu ceea ce văd este una dintre ideile propuse de romanul lui Adrian G. Romila, astfel că acțiunea acestuia se înscrie într-un joc de numire a necunoscutului. Zeppelin poate fi privit și ca un roman cu mai multe fețe în care se resimte nevoia acută a unui om de a-și da răspunsuri în funcție de religie, adevăr istoric, dar și conjuctură. În țesătura fină a construcției evenimentelor găsim, în genere, tipare de povestitori care surprind și atrag prin simpla prezență învăluită în mister. Destinul își joacă jocul și ajungi să te gândești cine e, de fapt, responsabil pentru nedumerirea, suferința și întrebările tale. (Amalia Carciuc, redactor Alecart, elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Mereu am fost atrasă de supranatural, de inexplicabil, de mister – cu alte cuvinte de orice străpunge granițele normalului și ale plictisitorului. Cred că de aceea am fost atrasă de la început de cartea lui Adrian G. Romila, având în vedere că imaginea evenimentului straniu ce are loc chiar la începutul acesteia reverberează pe tot parcursul acțiunii.

Ziaristul Andrei Toma descoperă un schelet de uriaș pe malul apei care dispare înainte sa îl vadă oricine altcineva. Astfel, luciditatea îi este pusă la îndoială până în punctul în care chiar și el se întreabă dacă ce a văzut a fost real. O anumită incertitudine – sau poate chiar frică – învăluie micul orășel adormit, protagonistul fiind nevoit să se confrunte atât cu prejudecățile oamenilor, cât și cu dificultățile de a pătrunde din ce în ce mai adânc în ceața trecutului.

Unul din aspectele care mi s-au părut foarte interesante în romanul Zeppelin, pe care l-am putut identifica și în prezent, este lupta constantă dintre trecut și viitor, tradiție și evoluție, dorința de a rămâne ancorat în spațiul închis al siguranței. Andrei Toma este cel care rupe această monotonie și intră în necunoscut, în speranța de a-i descoperi secretele, și tocmai această curiozitate dublată de spiritul de aventură m-a făcut să îl înțeleg. (Raisa Manolescu, redactor Alecart, elevă în clasa a IX-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman a fost povestea care se țese în jurul uriașului găsit de Andrei Toma. Întrebarea fundamentală care rămâne până la urmă e „Ce faci atunci când experiența ta nu este validă în ochii celorlalți?” Încerci să demonstrezi lor că ceea ce ai trăit a fost real sau îți explici doar ție întreaga întâmplare, fără a mai ține cont de părerea celor din jur? Și până la urmă, ce înseamnă cu adevărat să trăiești ceva anume? Cum îți demonstrezi ție că ceea ce ai văzut a fost realitate și nu rodul propriei minți, o iluzie izvorâtă din diferite trăiri interioare? Zeppelin nu oferă un răspuns concret la toate aceste întrebări și, în esență, nici nu cred că își propune să vină cu o soluție. Mai importantă decât explicația este, probabil, tocmai nașterea acestor întrebări în conștiința fiecărui cititor. (Anastasia Fuioagă, redactor-șef Alecart, elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Zeppelin plasează atât prezentul anilor 1910, cât și trecutul infuzat de legende, uriași, discrepanțe dintre religii, totul înghesuit sub cupola orașului închis între munți, sub semnul incertitudinii. Misterul, evoluând asemenea unei boli cronice, invadează istoria, derutează și fascinează prin construcția unei societăți în plină evoluție, a cărei lipsă de rațiune mocnește sub contemporanul asumat. Imaginea orașului, văzută din nacelă, suspendată între diversele abordări radicalizate asupra irealului, constrânge la alegerea unui drum drept, antitetic drumului Zeppelinului, nedelimitat și liber. (Andrei Rusu, redactor Alecart, elev în clasa a X-a, mate-info, la Colegiul Național Iași)

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.