Poezia e la Bistrița! Alecart e la Bistrița! (Ziua a 4-a)

Ora 11.30, pe terasa Restaurantului Rapsodia, în ultima zi a Festivalului Internațional de Poezie și Muzică „Poezia e la Bistrița”: lansarea revistei Alecart, „un fenomen”, cum o numea Dan Coman, și poezia liceenilor (aici, unii, chiar și dintre alecartieni, au scris pentru prima dată!)

După trei zile de inspirație, în care am cunoscut sau am recitit poeți români, maghiari, spanioli și americani, fiecare dintre noi pleacă acasă altfel. Nu aș vrea să spun, într-o notă clișeică, schimbat, ci îmbogățit. A sta la masă cu poetul tău preferat, a lua un autograf, a face o fotografie, a pune o întrebare sau a intra în dialog sunt doar câteva detaliile firești ale festivalului bistrițean, care ne-au încurajat să descoperim fața autentică a poeziei. Videopoemul realizat de-a lungul celor 3 zile de Sabina Cojocaru, care a venit aici împreună cu toți cei ce au coordonat revista Alecart în ultimii 5 ani și cu colegii ei din celebra clasă de filo care a dat bacul anul trecut, surprinde într-o altă manieră spiritul acestor zile.

[Vedeți AICI  videopoemul Sabinei! Versurile lui Andrei Dosa întregesc imaginile de la Festival.]

Lansarea revistei Alecart, parteneră media a festivalului alături de „Observator cultural” sau Radio România Cultural,  ne-a amintit că astfel de festivaluri sunt un adevărat privilegiu pentru noi și un context de (re)cunoaștere. Faptul că am avut ocazia să scriem despre nume mari, despre poezii care te mișcă și despre muzica hipnotizantă este un exercițiu de care suntem tare mândri. În fiecare zi a festivalului, la ora 11, ne entuziasma imaginea poeților/ invitaților sau a simplilor iubitori de poezie care citeau la cafea cronica zilei precedente realizată de alecartieni pe alecart.ro.

Alături de prezentarea Alecart, a avut loc și lansarea suplimentului de poezie Link al colegilor noștri de la Suceava și a revistei Infinitezimal, despre care puteți afla mai multe accesând site-ul lor (https://infinitezimal.ro/) sau procurând revista în format tipărit.

În urma celor două ateliere de scriere creative cu Cosmin Perța și Alina Purcaru, căror le mulțumim încă o dată pentru generozitate&disponibilitate, s-au născut versuri/ imagini care s-au desprins din noi ca lumina dintr-un felinar proaspăt vopsit. În fiecare dintre liceenii din Iași, Bistrița, Suceava, Cluj-Napoca, Vaslui, care și-au citit creația, se puteau vedea emoția, dedicarea, intensitatea și perspectiva despre lume. Acea autenticitate a adolescenței și a dorinței de exprimare.

E momentul să descoperiți o parte a echipei Alecart, prin prisma creațiilor pe teme date, scrise în timpul atelierelor:

Fumați batalioane balcanice, Carpații!

(un „eveniment” din anul în care m-am născut)

 

știți bancul cu

kafka

care intră la Poșta Română?

suntem în proces judiciar

de importanță majoră

în cea mai grețoasă și ineficientă

curte din Europa

 

mă bucur că ne-am schimbat

o, dar încă ce tare!

mai bine haimana decât trădător

urmează stația Laminorului, cu peronul pe partea

extremă dreaptă, conexiune cu magistrala securiștilor

din pauza de țigară, în față la Gangul Repetenților

umm, nu mai fiți problematici?! educă-te!

Vous avez d’argent? În genunchi lângă Pont Alexander

sau Alphaville, Godard cu prietenașii tăi de stângulitsa

românul

românul e ca porcul

se naște, deschide imediat ochii, se adaptează în căcatul

de cocină

și crește

 

schimb sobrana dintr-o mână într-alta depinzând de paritatea zilei, slavă Tony Blair!

drept de survol, God bless America!

 

am o barcă pentru ei

cu gaz puturos de-ți duduie encefalul

Poster cu Sabrina

Boys, boys, boys, liber la bălit

 

Glasnost și o perestroikă

ca la Deng Xiaoping

când în timp ce eu îmi număr

firele de păr din nas în reflexia

pătratului negru de pe ig story-ul tău,

în Pata Rât, un copil stabilește primul caz de holeră

Oare există bombardieri în Rejkyavik, Islanda? (Ioan Cruț)

 

tu dormi

eu sunt în pat & număr orele pe care nu le dorm din cauza ta

sunt 30 de grade & eu îmi caut plapuma

să nu mai tremur

*

mă întind acum lângă tine și-ți simt respirația cum îmi pătrunde în gât

miroase a mlaștină & mi-e scârbă de tine

mă mint că mi-e bine

ție chiar îți este.

dau cu piciorul peste sticla de cidru de lângă pat

& tu te ridici în sfârșit & iei mopul & ștergi

râd fals ca și cum aș fi surprins de neîndemânarea mea

ești fericit că nu a curs pe firele de lângă.

eu regret

& mă uit cum ștergi.

acum ai terminat

vii înapoi

& deja îți simt respirația.

 

pe 26 noiembrie decolează pentru ultima dată Concorde-ul de pe Heathrow

e momentul în care am devenit victima

capitalismului, a cererii și ofertei

și nu înțeleg

cum ajung să sufăr tot eu

cum ajunge algoritmul de la youtube să-mi arate a o suta oară ultimul zbor al navei

& nici cum ajung să mă uit iar la ecranul care arată – 50 de grade.

aveam 2 luni atunci când mi s-a luat șansa

să zbor la viteze supersonice

acum îți iau ție șansa

să mai stai lângă mine

e drept, nu plec la fel de dramatic

pe mine nu mă filmează zeci de televiziuni

dar mă văd ochii tăi

și simt

cum amândoi știm că mint când zic că o să ne mai vedem.

am și eu acum șansa să te las

să plec pentru ultima oară de la tine din apartament.

nici data viitoare când le spun părinților că merg în club și mă întorc dimineață

n-o să merg în club.

dar sigur nu mai vin la tine

pentru că acum pot să mă răzbun. (Robert Ghețiu)

 

de Crăciun mi-ai dat o carte de poezii în care

ai scris că îți dorești ca într-o bună zi să-mi auzi versurile.

 

Dragă Alina,

închide totul în tine și nu mai dezgropa morții.

Apele devin din ce în ce mai agitate și

știi bine că deși nu o să cazi, ești aproape de margine.

Știi că totul e departe, dar

timpul e chinuitor și distanța e reală

singurătatea e un beneficiu până când se transformă în fantomă și

bântuie.

 

du-te în pădure

caută pietre și copaci frumoși și ciuperci

ascunde te pe malul unui râu

și învață să înoți

*

Sunt zile când monstrul ăsta se foiește în mine

nu-și găsește locul

nu știe ce vrea

și așteaptă să-i rezolv eu problemele

de parcă faptul că am 3491 ani și multe cicatrici

mă face mai înțeleaptă.

 

Nu știu dacă-s foarte puternică sau de-a dreptul slabă

Dacă urmează să cobor cu sania sau mai am un vârf de munte de escaladat

dar știu că mă dor

picioarele

genunchii

articulațiile și toate ligamentele

e o durere care ar vrea să-mi pocnească oasele

să mă pună în genunchi de durere

ca să-mi arate cum sunt

vulnerabilă.

*

Să fii adolescent e greu

uneori și respiratul e o suferință

și cred că unii sunt mai predispuși la a simți lumea

și cutremurele și dezastrele naturale. (Alina Sava)

 

Toată emoția din vânturile solare cu

Praful de lumină și mirosul de tei la

Începutul unei veri în care nu mai ești,

 

Toată lumina asta care nu lasă umbrele să

Macine încet culoarea din obrajii tăi,

Care nu lasă inima să fie un vagon

Abandonat într-un câmp verde crud pătat

Cu umbre purpurii de maci,

Tu m-ai învățat să citesc în lumină și în

Vânturile solare care sunt tot ce a rămas

Acum

Ninge cu funingine din apus în miezul

primăverii, atâta lumină din geamurile brutăriei

Și totul e acoperit de petalele din cireș după

o furtună de primăvară

 

Buzunărașe cerebrale se umplu haotic cu

Dopamina circuitelor fericirii

Uimirea și serotonina dintre noi

Mi-ai arătat în dupa-amiaza aia de vară când lumina

portocalie se scurgea peste florile de câmp cum salariul pe o zi al unui vânzător de vise și

baloane se topea încet în adâncul cerului,

Tot mai departe și mai mic/ acum trecem de

același apus în vitrina unei măcelării închise

Pe întuneric neonul din piept pâlpâie cu zgomot

Un galben tot mai șters și mai casant pe cer

 

Singurătatea a metastazat atunci (Andrei Rusu)

 

În încheierea celei de-a patra zile a Festivalului „Poezia e la Bistrița”, la care am simțit cum nu se poate mai bine poeme și muzică de calitate, trupa de Flamenco Raices a revenit cu o performanță cel puțin la fel de vibrantă și revigorantă ca în serile precedente.

Între bătăile de tocuri executate cu vervă și perfecțiune de către Nerea Castillo, vocea puternică a lui Mariano Ruiz și acordurile de chitară deosebit de energice ale lui Francisco Prieto Tenorio, simțeam un gol sfâșietor în stomac. Festivalul de la Bistritz s-a terminat anul acesta și revenim la viețile noastre, printre reprize lungi, bine-meritate de aplauze. Oricum, concertul de flamenco andaluzian a fost un final cât se poate de potrivit pentru evenimentul cultural cel mai plin de frumos din această vară din România. Poezia e la Bistrița! Alecart e la Bistrița! (Ioan Cruț)

P.S. Articolul a fost scris noaptea trecută, într-un tren vechi, cu mirosuri „îmbietoare”, cu oameni & câini, ce ne târa de la Beclean la Iași.

 

Nota redacției: După ce Raisa Manolescu & co au absolvit liceul, Alina Sava și Denisa Grădinaru, eleve la Colegiul Național Iași în clasa a XII-a, vor conduce și vor forma în următorul an o nouă echipă de alecartieni. Le urăm succes!

Foto: Andrei RUSU

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!