ALECART – Premiul pentru Literatură, „Oamenii Timpului”- 2015

Proiectul ALECART, având drept centru de greutate revista de atitudine culturală ALECART, a fost onorat, prin Gheorghe Cîrstian, unul dintre coordonatorii săi, propus la categoria Literatură, cu premiul Oamenii Timpului. Este cea mai înaltă distincție acordată până în prezent revistei ALECART. Distincția a fost acordată la Gala Extraordinară a Campaniei Oamenii Timpului, desfășurată la Iași, sâmbătă, 12.12.2015, începând cu ora 20.00, în spațiul generos al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”.

 „Jurizarea de la Oamenii Timpului a fost una dintre cele mai dificile din viața mea.
Fiindcă aveam printre nominalizați prieteni la care țin enorm; fiindcă erau în discuție câteva cărți foarte bune, unele premiate de USR sau de Academie sau cu premii chiar mai serioase; fiindcă făcusem parte din jurii care premiaseră în alte dăți pe unii dintre nominalizați, sau vorbisem la lansarea cărților lor, sau scrisesem despre ei – așa încât și dacă ei luau acum premiu, și dacă nu luau tot mi se părea că aș fi fost în conflict de interese. În cele din urmă, premiul s-a dus către un proiect literar – cel construit de profesorii Gheorghe Cârstian, Nicoleta Munteanu & Emil Munteanu în jurul revistei Alecart. Sute de liceeni strălucitori fac din Alecart una dintre cele mai frumoase reviste europene; Alecart produce de cinci ani încoace mari promisiuni ale poeziei tinere; e acolo o efervescență îndrăgostită în jurul literaturii care mi se pare unul dintre cele mai prețioase lucruri sublunare. Efervescență aceasta, dragostea de literatură care-i face aproape fosforescenți – ele au meritat premiul Alecart. Felicitări liceenilor de la Alecart, felicitări profesorilor Gheorghe Cîrstian, Nicoleta Munteanu & Emil Munteanu. E atâta frumusețe & atâta speranță în ce fac ei.”

(Radu Vancu, membru al Juriului Național – categoria Literatură, „Oamenii Timpului”)

„S-a terminat Gala Oamenii Timpului, proiect inițiat, evident, de revista „Timpul”, una dintre cele mai longevive publicații și pe care, anamnetic, o păstrăm în amintire, dincolo de orientarea ideologică, mai ales prin Eminescu, Caragiale și Slavici. Proiectul e menit să premieze cele mai frumoase isprăvi din domenii diferite: literatură, jurnalism, educație, societate civilă, sănătate și altele. Un eveniment pur și simplu frumos, cu prospețimea noului, cu mize simple și, în același timp, grandioase – grandoarea pe care o dă sfânta simplitate. Au fost, sigur, și câteva umbre după acordarea premiilor, dar așa arată mersul vanităților în lume, iar oamenii mici au relații solide cu orgoliile lor mari. Unde vreau, însă, să ajung: premiul pentru literatură a revenit unui proiect extraordinar, moșit de trei profesori curajoși de-a binelea, aproape dizidenți, care și-au propus revoluția bunul scris: Nicoleta Munteanu, Gheorghe Cîrstian, Emil Munteanu. Și-au propus, deci, lucruri absolut incalificabile: își învață elevii să scrie. Le predau liceenilor pietatea și grija față de scris, tandrețea și sălbăticia cuvântului care își caută cuvântul. Scandalos, nu? Lucrurile astea nu se predau în școală, totuși… Premiul pentru literatură a ajuns la ALECART, revista de cultură scrisa de elevi, care găzduiește și texte ale unor scriitori contemporani, interviuri deștepte, cronică de carte, poezie. ALECART e și o agora a minților frumoase, a spiritelor tari, a bucuriei de a-ți întâlni în scris sau în viu scriitorii preferați, de a-i întreba lucruri felurite. M-am bucurat integral pentru ALECART și cred ca asta e cea mai mare ispravă: revoluția bunului scris pornită din licee. Și, cum eu am fost adoptată în cel mai frumos mod de ALECART prin textele mele găzduite în paginile revistei și la întâlnirile cu liceenii, adaug bucuriei și un sentiment de apartenență: apartenență la o monadă în care se scrie și se citește, poate, cea mai bună dintre lumile posibile. O mică notă: pentru că tatăl meu a fost nominalizat la categoria „Sănătate” fiind un alt medic care ia în răspăr sistemul și o face din dedicare față de oameni și profesie, trebuie să recunosc că a fost o seară în care m-am bucurat de foarte, foarte multe ori.”

(Roxana Dumitrache)

„Le mulțumesc lui Emil, inițiatorul proiectului, și Nicoletei Munteanu pentru ideea propunerii și concretizarea ei în Campania OAMENII TIMPULUI. Încrederea lor în șansa noastră la categoria LITERATURĂ a fost de bun augur. Fără ei, ALECART n-ar fi existat. Mulțumesc, Emil! Mulțumesc, Nicoleta!

Le mulțumesc membrilor Juriului Național pentru nominalizare și pentru acordarea premiului. O nesperată onoare și o mare bucurie. Onoarea vine din acceptarea prezenței mele în aceeași sală și pe aceeași scenă, alături de Domniile Voastre, membri ai Juriului și nominalizați. Bucuria vine din recunoașterea publică a valorii proiectului nostru drag, ALECART. Vă mulțumesc!

Mulțumesc, dragă Tudor Berbinschi! Dacă revista ALECART arată atât de european, ca să folosesc aprecierea Domnului Radu Vancu, aceasta se datorează în primul rând muncii stăruitoare a redactorului-șef, demn continuator al lui Virgil Horghidan, Art Director Alecart.

Le mulțumesc membrilor redacției mari și membrilor celor trei subredacții! 
Mulțumesc tuturor alecartienilor, oriunde vor fi ei acum!

Premiul acesta lor le aparține, de drept.”

(Gheorghe Cîrstian)

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.