Anastasia Gavrilovici. Din nou printre alecartieni

Am remarcat, încă de la început, în poemele Anastasiei Gavrilovici*, ritmul alert al versurilor, care nu te lasă să respiri, să te odihnești. Fiecare cuvânt și fiecare vers curge din cel anterior cu forța unui râu ce stă să iasă din albia sa. Poeziile ei te silesc să fii prezent pe de-a-ntregul în actul lecturii, într-o stare de adrenalină și un soi de neliniște a necunoscutului. E greu de anticipat ce va urma versului pe care tocmai îl citești, însă întreg poemul se dovedește a fi ca o undă de șoc electric ce îți străbate mintea și de care ești conștient pe toată durata sa. Imagini ce se derulează rapid, te scurtcircuitează, te ard și de-abia de aici începi să construiești.

Am fost impresionată de felul în care poeta îmbină planul exterior și interior în poemele sale. Ființa, omul ce populează acele versuri receptează și își însușește lumea în felul său, însă nu se impune. Da, te obligă să fii atent, dar nu și să privești exteriorul în mod identic. Își oferă sinele lui, dar în același timp te lasă să privești sala de dans și străzile goale de la 5 dimineața așa cum simți tu. La fel și în plan interior. Afli stările, sentimentele și fricile celui din pagini, dar ele devin un suport pe care îți creezi tu propriile experiențe interioare. În fond, după mai multe poezii, începi să conștientizezi că ființa din versuri și ființa din tine sunt, sau cel puțin ar putea fi, imagini întoarse ale aceluiași eu, căci n-ai putea să construiești pe interioritatea lui dacă ea n-ar fi parte din tine.   (Anastasia Fuioagă, redactor-șef Alecart)

se poate trăi și așa

am trecut și peste iarna asta peste sonoritatea

goală a camerelor din care ai vrut să plec și

am plecat peste somnul defazat iar acum când

a dat căldura și în sfârșit putem dormi din nou

dezbrăcați fiecare își vede de ale lui luăm taxiuri

diferite și ne dăm seen pe facebook nopțile

tropicale ale iubirii noastre par niște metastaze

digitale ale minții mele o amintire arhivată doar în

senzorial poveștile despre suflete pereche sexe

pereche nu mai spun nimic nici unei romanțioase ca mine

îmi doresc lucruri simple o digestie ușoară puțină

tandrețe un pahar cu lapte rece când mă trezesc

dar zilele trec și încep să mă obișnuiesc se poate trăi și așa

se poate să adormi lângă laptopul încins și noaptea să te

lipești de el ca să simți puțină căldură

ultima noastră întâlnire a avut ceva din disciplina și

corectitudinea țărilor nordice nimic erotic nimic eroic doar

calmul vapoarelor obosite când se îndepărtează de port

nici măcar rutina verbală a cuplurilor distanță

între scaune intimitatea asimptotică a barului

m-am întins peste masă până la mâinile tale

ți le-ai tras înapoi în momentele de genul ăsta

dacă s-ar așeza pe mine o drosophila melanogaster m-aș prăbuși

te-ai dus să fumezi am multiplicat și mărit în gând imaginea până

am obținut-o pe cea dorită noi pe canapea serialul căzuse plapuma și

pentru câteva secunde cât ți-am văzut picioarele m-am

emoționat așa cum poate doar marii maeștri italieni se mai

când după 24 de luni de maturare asistă la deschiderea unei

roți uriașe de parmezan cel mai trist e că îmi place prea mult cum te miști

deasupra mea cu tot hard-ul și soft-ul tău cu pattern-urile toxice

în care te complaci iubesc defectele tale de fabricație

chiar și acum când nu mai ai nevoie de mine și indiferența mă

neutralizează iar diminețile nu mai au frumusețea hormonizată a

legumelor din supermarket chiar și acum când între noi

doar iluzia comunicării survolând stepa virtuală economia a

1,5 litri de salivă produsă zilnic involuntar cu care în

absența ta nu știu ce să fac și cel mai trist e că zilele

trec și că se poate trăi și așa

 

cât de bine

cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea

subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea

acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca

liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura

tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe

acupunctura dacă ești femeie

la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații

de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe

intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor

e la fel de apăsătoare ca a criminalilor

dar a cui nu e

 

te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea

măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei

s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer

ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână

în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors

lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A

algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite

acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul

emoțional de-aici provoacă greață

 

la semafor șoferul dă drumul la muzică

și începe să-ți scarpine membrul fantomă

cât de biiine

 

în direcția greșită

 ți-am lăsat un mesaj pe facebook am închis laptopul o vreme

mi-am privit mâinile două ștechere

scoase din priză pentru că uneori pulsul trebuie

stârnit dintr-un punct al încheieturii pentru că uneori corpul

devine moale și incomunicabil într-o baie mică în care aerul nu

se lasă respirat de doi oameni în același timp

 

când am transferat de pe telefon înregistrarea cu tine programul mi-a spus

keep your memories safe poate asta e tot ce rămâne de făcut m-am gândit

la toate locurile în care am făcut dragoste într-o singură noapte și n-am mai știut unde

să adorm de câte documente deschise în word e nevoie pentru a spune

lucrurilor pe nume de ce la separarea de ființa dragă animalele

refuză hrana și salivează excesiv și până la urmă

de ce să mai spui ceva când gesturile simple distrug e suficient

 

să ții o secundă uscătorul de păr în direcția greșită apoi

scrumul împrăștiat în toată camera mintea mea

soarele începând anestezia locală & lângă mine

doar rânjetul cariat de pe pachetul de țigări

 

nu am putut să-l întorc

 

3D

Pentru 50 de lei instalatorul îmi desfundă W.C.-ul.

Pentru 50 de lei, eu dau meditații la engleză/ română.

căcatul din mintea unui om e mult mai periculos decât

căcatul din maţele lui așa că îmi suflec mânecile și-mi trag mănușile

din latex și prapur peste lecția asta avansând la întâmplare, ca o

gondolă abandonată în inima multiculturală a Veneției. Inima,

proiectul ăsta confuz, care mi-a dictat câteva lucruri corecte, excese

de toate felurile, răbdare și profesionalism, dar mai ales apetența pentru lucrurile

murdare, care sclipește în ochii tuturor vidanjorilor, n-ai cum s-o ratezi.

Când plec de la voi, Alex1, Alex2, Alex3 și de la tine, Diana, să știți că beau

mult și citesc mult și fac dragoste (mult) cu un poet și îmi frec

gura cu benzină, numai să scap de urmele pe care treaba asta

împuțită mi le lasă peste tot. Nu e ușor să vă scot căcatul din cap,

deși sunt obișnuită cu el, am fost și eu de multe ori în și nimeni nu

a venit la mine cu crenguța de măslin în cioc, de care să mă agăț ca să ies. Nu

e ușor, și de-aia când plec de la voi am nevoie să mă duc direct la cinema

și pentru 50 de lei să văd muzeul din Vatican în 3D,

Hiroshima și Nagasaki în 3D, filme porno în 3D,

binele și răul, serotonina și monoxidul de carbon

în 3D, dejecția, denigrarea, dinastiile de digital divas

râcâindu-mi cu unghiile lor false sintaxa și neologismele

de pe creier ca de pe-un uriaș recif de corali

înainte să fie dinamitat.

 

*Anastasia Gavrilovici va fi invitata noastră mâine, 6 iunie, ora 14.30, la Colegiul Național Iași.

 Grafica inspirată din poezia Anastasiei este realizată de artistul Ioniță Benea.

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.