Andrada Strugaru: Poezia cu care am trecut prin 2019 (VII)

în absența unei ierarhii clare, titlurile se vor numerota cu „1” sau deloc

desprindere, Mina Decu (editura Charmides, 2018)

Cu volumul de debut al Minei Decu – foarte bine primit în spațiul literar (Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu“ Opus Primum, Premiul „Tânărul poet al anului 2018 și Premiul pentru debut în cadrul Festivalului Național de Poezie „Colocviile George Coșbuc“) – m-am întâlnit cu prilejul Festivalului Internațional de Poezie de la Bistrița, iar unul dintre primele lucruri pe care le-am observat a fost felul în care, indiferent de contextul și momentul lecturii, versurile Minei Decu reușesc să aducă cu sine și să imprime straniul, spleenul și teama cinică, transformându-le, poate, în adevăratul material poetic al textelor ei. Complexitatea construcției trădează aparența profunzimilor accesibile, unde se odihnesc toate ființele dislocate lăuntric, desprinse de lume și de sine, care își caută reintegrarea într-o liniște mai curând visată decât așteptată, la marginea dimineților care promit sfârșitul insomniei și la marginea transelor – singurele spații în care par să existe, cu adevărat, oameni.

Notă: Puteți (re)citi aici o cronică a volumului desprindere.

Grafică de Ioniță BENEA

Thanato Hotel, Livia Ștefan (Casa de editură Max Blecher, 2019)

Dacă la Mina Decu am scris despre straniu și frică, mărturisesc că în Thanato Hotel am simțit că Livia Ștefan, indiferent că se raportează la ele ca la trăiri sau ca la concepte, le aduce la un cu totul alt nivel. Ceea ce pare a fi monologul sau confesiunea dezarmată a unui om lăsat singur în capul său devine discursul dezarmant și foarte sigur pe sine al celui care, păstrând aparența controlului deplin asupra propriilor distrugeri (fac depresie pentru care beau/ depresie adevărată pentru care beau/ depresie frumoasă în care mă expun/ depresie pe care o construiesc/ ca o bacterie care își construiește propria colonii de bacterii). Dublul Laura Palmer nu pare a fi un obiect de proiecție al tripului pe care îl trăiește acest om lăsat singur în capul său, ci mai degrabă instrumentul care sondează periodic singurătatea, teama și ura din aceste interioare întunecoase, iar în loc să le anihileze le restructurează, în virtutea contemplației unui Thanato Hotel, unde a fost cineva care-a urlat pe ziduri și mai murdare FERICIRE UNDE MORȚII MĂ-TII EȘTI// și n-a răspuns nimeni.

Grafică de Ioniță BENEA*** (detaliu)

Fraht, Rodica Draghinescu (Casa de editură Max Blecher, 2019)

atunci cu adevărat a început bătrânețea (…) iar părul nostru s-a făcut alb și lung ca spuma de ouă peste cadavre

Volumul Rodicăi Draghinescu a ajuns la mine mai curând dintr-o întâmplare, înainte să aflu și să simt că citesc versurile prin care una dintre vocile percutante ale poeziei românești din anii 90 revine în literatura română. ritorna acasa aici este mereu cum era și chiar dacă e rău nu e bine să spunem rău despre cum nu e bine să ne ascundem prea departe când nu ne place ce vedem aproape de adevăr. Dincolo de siguranța expresiei și a construcției care transpare în poeziile Rodicăi Draghinescu, de la titlu și până la tăieturile versurilor, Fraht m-a atins acolo unde simțeam că textul devine pretextul unui dialog mai mult sau mai puțin conștient al scriitoarei ajunse la maturitate cu tinerețea și cu copilăria înseși – dialog din care nu lipsesc manifestări violente, din când în când explozii fine de carne și de sânge. Însă cel mai mult, fără a depăși perimetrul subiectiv al acestei rubrici, influențată de faptul că am citit poeziile Rodicăi Draghinescu într-un 2019 în care, inevitabil, s-a discutat și s-a gândit mult la țară și la viitor, m-au marcat fragmentele de discurs și dialog cu acest acasă, cu democrația și cu patria, ale omului care a plecat și care, chiar și preț de un volum, revine în ceea ce înseamnă România.

 **poezia cu care aș fi vrut să trec prin 2019, dar voi trece prin 2020:

Industria liniștirii adulților, Anastasia Gavrilovici

Psalmi, Radu Vancu

Cinematic, Luca Ștefan Ouatu

Grafică de Ioniță BENEA

(*Andrada Strugaru, redactor-șef adjunct Alecart, a participat ca poetă invitată la Festivalul Internațional „Poezia e la Bistrița” și la Festivalul Internațional „Poets in Transylvania”. Anul trecut a obținut Premiul al II-lea la faza națională a Olimpiadei de limba latină și calificarea la Olimpiada Internațională Certamen Horatianum.)

***Grafica lui Ioniță BENEA, inspirată din poezia contemporană, a fost expusă atât la Festivalul Internațional „Poezia e la Bistrița”, cât și la FILIT. Vezi aici cronica expoziției.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.