Sâmbătă, în cadrul celei de-a patra „întâlniri Alecart”, am avut ca invitaţi doi scriitori de renume de peste hotare, ambii profesori universitari, prozatori şi colaboratori ai unor ziare de renume, precum The Sunday Times şi The Observer, şi anume Andrew Cowan, director al cursului de Creative Writing al Universităţii de Est din Anglia şi Davin Vann, un om cu o poveste de viaţa complexă şi extrem de interesantă, profesor la Universitatea Warwick, în Anglia.
Întâlnirea a fost deschisă cu o prezentare generală a celor doi autori de către moderatorul întalnirii, urmată de un moment de recenzare a celor două cărţi. Andreea Dragu tratează Porcul ca pe o înstrăinare a personajului faţă de lume şi face referire la caracterul dual al acestuia, notabil pe de o parte, în cadrul familial, iar pe de altă parte în casa bunicilor săi, vorbind de eliberarea protagonistului dintr-un prezent din care nu se poate sustrage. După citirea de către autor a unei secvenţe de la sfârşitul carţii sale, remarcând că este prima oară când a ales acel pasaj, a urmat prezentarea făcută romanului lui David Vann, Legenda unei sinucideri, de către Irina Popa. Aceasta a remarcat stilul simplu, dar în acelaşi timp captivant al autorului de a scrie, comentând pe marginea tendinţei tatălui protagonistului de a se dezumaniza şi a modului unei persoane de a determina mii de rezolvări pentru o problemă iscată în relaţia părinte-copil. Autorul a remarcat, înainte de a citi o secvenţă din carte: „povestea ar fi trebuit să se termine cu sinuciderea tatălui, cu toate acestea sinuciderea fiului mi-a venit în timp ce scriam. Nu mi-am dat seama de ea decât în mijlocul propoziţiei”, subliniind, de asemenea, că „scrisul este un proces inconştient”, o modalitate de defulare a anumitor traume.
Dialogul dintre public şi cei doi scriitori a început cu o întrebare adresată de către moderator deopotrivă lui Andrew Cowan şi lui David Vann legată de raportul dintre pactul romanesc şi pactul autobiografic. Scriitorul american a răspuns prompt că patru dintre carţile sale sunt bazate pe fapte reale din trecut şi că scrierea lor a reprezentat „şansa de a revizui acest trecut”. Autorul britanic a făcut o trimitere la evenimentul de ieri de la Casa Filit, unde „am folosit metafora unui copac şi a rădăcinilor lui. Aşa că, probabil orice scriu îşi are rădăcinile adânc înfipte în întâmplări personale. Cu toate acestea, ele rămân sub pământ, în subteran, ascunse, iar voi, cititorii, nu le vedeţi niciodată.” Totuşi, Andrew Cowan precizează că „romanul nu ar exista fără aceste rădăcini: este la suprafaţă, ca un copac, o floare, luând o cu totul altă formăa faţă de rădăcini.”
Întrebat despre părerea sa asupra unei eventuale crize a cărţii şi a comunicării, Andrew Cowan a mărturisit că vede societatea de astăzi ca un paradox, afirmând că „societatea de consum creează un apetit pentru scris, pentru literatură. Şi această adunare, acest festival unde veniţi şi pur şi simplu ascultaţi doi scriitori pălăvrăgind despre cărţile lor este dovada acestui apetit.” Răspunsul său a fost urmat de o mică confesiune din partea autorului ce a admis că, deşi în Marea Britanie există 84 de fundaţii caritabile ce susţin artele, numai 3 dintre ele susţin literatura, lucru îngrijorător. David Vann a remarcat și el că în S.U.A. piața de carte se află în declin, dar că în Europa (în special în Franța) lucrurile stau ceva mai bine.
Întrebat despre opinia sa asupra scrisului ca formă de terapie, David Vann mărturiseşte zâmbind că se simte mult mai bine mai ales după ce a scris patru cărţi. „Cu toate acestea, nu pot spune acelaşi lucru şi pentru familia mea. Toată ruşinea lor poate fi citită în douăzeci de limbi şi nici măcar nu este purul adevăr.” De asemenea, acesta a admis, când a fost întrebat despre o eventuală sursă de inspiraţie, că nu îşi face planuri înainte de a scrie: „nu îmi fac scheme şi atunci totul pare a fi un vis lung”, precum şi că el consideră că „niciunul dintre noi nu este original. Toţi derivăm dintr-un autor sau altul.”
În încheiere am asistat la uimitoarea prestaţie a lui Traian Sturza (fagot), elev la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă”, urmat de cvartetul de flaut compus din Raluca Tihon, Carla Stoleru, Mihaela Grigoraş şi Diana Elenescu, ambele momente fiind acompaniate la pian de doamna profesor Smaranda Acatrinei. Întâlnirea s-a sfârşit cu o sesiune de autografe şi un public dornic să asiste la ultima „întâlnire Alecart” din cadrul Filit, cea cu scriitoarea Ruxandra Cesereanu.
