Colecția de lucrări grafice a artistului Ilie Krasovschi*, Jurnal global (2016), se situează pe acel teren incomod al artei cu mesaj politic. În spațiul est-european, argumentul că funcția artei nu este pur estetică, ci în egală măsură și politică, a pierdut mulți adepți pe vremea dictaturilor comuniste. Încă din anii 1930, Realismului Socialist a fost impus în URSS ca singurul stil artistic acceptat și mai apoi a fost „exportat” în restul sferei de influență sovietică. Timp de cinci decenii, arta a fost pusă în slujba ideologiei, iar consecințele suportate de artiștii care nu au adoptat poziția oficială sunt cunoscute în prezent.
Luând în considerare această moștenire culturală asupra căreia, din punctul meu de vedere, nu s-a reflectat încă suficient, putem înțelege tendința actuală spre estetizare și suspiciunea cu care sunt receptate lucrările de artă cu mesaj politic. Avem, ca societate, această teamă reziduală de a coborî arta la nivelul „josnic” al politicii. Personal, cred că valoarea estetică nu este știrbită de mesajul politic, ci, mai degrabă, de lipsa autenticității, de mistificare. În fapt, arta este influențată de politică în moduri mai complexe decât doresc adepții estetismului să admită. Viziunea oricărui artist este formată de convingerile sale politice – nu mă refer la faptul că opțiunea lui/ei între Donald Trump și Hillary Clinton va fi direct reflectată într-o anume lucrare, dar sexismul, rasismul sau alte forme de șovinism, deopotrivă cu neo-liberalismul, pacifismul sau socialismul sunt și ele atitudini politice și influențează vizibil ce fel de artă va crea persoana în cauză.
În Jurnal global Ilie Krasovschi adoptă o atitudine politică fermă, iar volumul său operează cu o forță deosebită, conferită de folosirea constantă a unor simboluri bine cunoscute, ce nu necesită explicații. Un tanc pe care e fixată o sondă de petrol este o aluzie clară la războiul din Golf și la intervențiile americane în Orientul Mijlociu. O matrioșka în design nou, de rachetă, transmite un mesaj elocvent despre politica externă rusă. Nu voi continua cu prezentarea lucrărilor individuale, deoarece ilustrațiile în sine sunt mult mai grăitoare decât descrierile mele.
Colecția are ca subiect principal două pericole majore în prezent: conflictul militar și încălzirea globală. Cele două surse de anxietate afectează întreaga populație a globului, neținând cont de poziția geografică sau de nivelul de dezvoltare social și economic: Krasovschi schițează, așa cum anunță titlul, un Jurnal global. Mai mult, ceea ce aceste două plăgi – intervențiile militare și distrugerea mediului înconjurător – au în comun este implicarea omului. Artistul face aluzie la intervenția violentă a omului asupra naturii, și la fel de tragic, asupra semenilor săi. Imaginile create sunt percutante prin stilizare și incită un răspuns visceral: cu toții suntem victimele acestor fenomene asupra cărora, din păcate, nu avem niciun impact la nivel individual. Cine dintre noi a decis industrializarea forțată din Europa de Est, prin care liderii comuniști sperau să ajungă din urmă națiunile din „Lumea întâi” și care au contribuit la actualul dezastru ecologic? Cine a decis exploatarea fără scrupule a resurselor naturale?
Lucrările lui Krasovschi au un aer pe alocuri tragic, compensat însă de inflexiuni comice; îi dau privitorului aceea senzație plăcută pe care o avem cu toții atunci când auzim o glumă isteață. Chiar dacă lucrarea expune un adevăr pe care nu am dori să îl înfruntăm, spre exemplu consumerismul aproape patologic care caracterizează „capitalismul târziu” (aviz marxiștilor), acesta este reprezentat de Krasovschi printr-o imagine ingenuă a unor zgârie-nori sub forma unor sacoșe de cumpărături. Voi numi acest stil „ambivalent” – cu cele mai bune conotații – deoarece nu diminuează sub nicio formă seriozitatea problemelor abordate, dar în același timp, anxietatea cauzată de situația actuală nu culminează în disperare.
Krasovschi nu sugerează că viața pe draga noastră planetă e destinată pierzaniei, dar trage un semnal de alarmă că nu putem fi în continuare nepăsători. Revin la ideea anterioară: pericolele la care artistul ne face atenți nu au fost cauzate de vreo instanță divină, ci de umanitate. Nu aș vrea să vorbesc în numele artistului, dar am impresia că Ilie Krasovschi nu dorește să ne mutăm pe altă planetă, ci mai degrabă să fim mai responsabili cu cea pe care o avem acum. În orice caz, nu recomand Jurnalul global celor care caută în artă un fel de anestezic, care să îi facă să se deconecteze de la realitate, și mai ales, de la responsabilitate.
*Ilie Krasovschi, profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, este un cunoscut grafician.
