Redacția ALECART

Redacția ALECART

mi-a intrat niște nisip în…

… și așa cum spuneam, îmi ții teoria toleranței și a minții deschise, dar desconsideri orice persoană care nu merge pe bicicletă. Nu înțelegi de ce lumea mai conduce mașini prin ambuteiajele propriei ignoranțe, dar cochetezi cu ideea de a conduce un Fiat 500 vechi, vintage, old school, true, sau cum naiba ești tu și nu sunt alții. Nu te…

Pe lângă (sau cum nu te ajută facebook-ul)

Dacă nu funcționează căutarea propriei fericiri, te-ai putea gândi să le-o găsești altora. Nu te gândi la mari sacrificii, că nu așa se pornește la drum. Nici nu trebuie să ajuți, de fapt, pe nimeni. E de ajuns să te implici; undeva, în ceva, pentru că interesul cu care lucrezi face un bine cuiva. Numa’ nu te implica prea mult…

Cum ar veni

Cred că ghinionul se măsoară în încredere. Există pura întâmplare, dar e mai tentant să crezi că există și ghinionul. Norocul?… norocul ți-l faci singur, după caz. Când ai o zi proastă, ești înconjurat de cocalari norocoși. Când e ziua mai bună, crezi din nou în zen. Și cam așa e: cine-i liniștit, departe ajunge. Și mă gândesc că un…

„A se merita” sau „a nu se merita”

Cică unu’ ca mine s-ar scoate imediat prin străinătate, important este să se decidă dacă vrea sa plece acolo. Situația devine cu atât mai confuză cu cât încep să mă întreb, ca orice hipster nesuferit, la ce îmi mai trebuie dreptul de semnătură – necesar doar în cloaca românească; la ce folos că am luat diploma? De ce să îmbătrânesc…

Scripta manent

Titlul  publicaţiei ALECART, extrem de inspirat şi bine găsit se potriveşte de minune  (foarte tare, în limbaj contemporan) intenţiei iniţiale a coordonatorilor. Începuturile publicaţiei stau sub semnul căutărilor lăudabile al celor două grupuri de la licee diferite, ALECsandri şi ARTe – „Octav Băncilă”, care au alcătuit întîia redacţie ce a făcut posibile conceperea şi întîia apariţie. Neastînpăratul grup, îndrumat direct…

EXERCIȚIU

După un duș atât de fierbinte, nu am simțit că îmi revin. Centrala merge aiurea și mi-a dat de ales doar dintre fierbinte și rece. Cu pielea încă roșie, am ajuns în dormitor, unde dădusem drumul la niște muzică. Fusesem atât de trist cu o zi înainte, încât îmi făcusem planuri de atac pentru dimineața de astăzi: să fac tot…

Disconfort prelungit, all inclusive, la standarde europene

Încerc să o descriu ca pe situația unui hipster fără stres și prejudecăți, însă mă tem că nici tampoanele nu sunt așa de „carefree” cum spune reclama. Sentimentul injectat de confruntarea cu mediocritatea și neseriozitatea mă aduce la niște scene de fată mare căreia nu îi răspunde iubitul la telefon: panică, lamentare și dojană pentru toată lumea, pentru că, într-un…

Din când în când, disconfort

A căuta vinovatul nu este întotdeauna echivalent cu a rezolva eroarea. Ba mai mult decât atât, mi se pare un reflex deseori urât, ca de funcționar tocit de monotonie. Când ceva nu merge, nu începi să arăți cu degetul (în primul rând pentru că nu e frumos), mai ales în sistemul românesc de lucru. Chestia asta cu „da nu mi-a…

Mic tratat despre suflete minuscule

Mă pasionează tematica societăţii scandinave, problemele şi bolile ei şi trăiesc exuberant sentimental de a îi aduce critici, revolte. Protestele legate de „cazul Danemarca”  sunt un motiv pentru care gândesc prea mult şi simt prea puţin atunci când ating acest subiect. Fără sentimete, doar adevăr şi analiză, deci. Săptamâna trecută participasem la un eveniment de lansare a unei trupe muzicale…

Hello Goodbye – BAC

Deşi luna iulie este pe sfârşite, pot spune că nu mă simt ca şi cum am intrat în vacanţă. Încă aştept următoarea lecţie pe care trebuie s-o învăț, următorul examen sau test de orice natură. Atmosfera bacalaureatului nu m-a părăsit la fel de repede precum mă așteptam. Acest mare sfârșit, totodată și un nou început, îmi oferă în mod paradoxal…