Redacția Alecart

Căutarea umanității în Priveliști, de Alexandru Vakulovski

Sinceritatea debordantă asezonată perfect cu simplitatea care, neașteptat, te copleșește din interior, dintr-o anumită familiaritate care trăiește în subconștient, în imagini stocate întâmplător, dar definitiv în amintirile din copilărie, din ziua în care îți omorai timpul privind pe fereastră la universul din fața blocului sunt „simptomele” versurilor lui Alexandru Vakulovski, simptome pe care ești forțat să le accepți cu o…

Un om prea mic pentru un mecanism prea mare: Moartea unui comis voiajor*, în regia lui Claudiu Goga (TNI)

Mă bucură reîntâlnirea cu viziunea lui Claudiu Goga, căci ultimele spectacole montate la Iași, Un dușman al poporului și Acasă în miezul verii au fost categoric niște succese (deopotrivă regizorale, actoricești și de public). De data aceasta, Moartea unui comis voiajor mi s-a părut în primul rând un succes al parteneriatului regizor-scenograf. Când un om se agață de fiecare iluzie,…

„Prietenia e ceea ce anesteziază spaima – și face lumea demnă să fie trăită. În pofida a tot ce e ea.”- interviu cu Radu VANCU

Radu Vancu*: „Nu rezonez cu poezia care minte. Care are complexe de superioritate. Care ia lumea de sus. Care se vede de la o poștă că-l crede pe cititor idiot. Și atunci îi povestește ce ființă grozavă e poetul.”   Paradisul Cami-Sebastian e un fel de plasă de siguranță. Ce/cine nu își are locul acolo? Mai mult ca sigur eu…

Preferăm un parteneriat între colegi, nu între colegii

Marile bucurii și adevăratele tristeți nu se trăiesc privind în afară. La fel, marile întâlniri și despărțiri. Totuși, în cazul unor proiecte asumate public, lucrurile stau un pic diferit. Mulțumim partenerilor de la Suceava pentru că ne-au completat și ne-au făcut să vedem cu alți ochi poezia. Mulțumim pentru poemele și articolele care ne-au însoțit o bună parte a celor…

Cosmic. Despre alinierea planetelor & alte viziuni

Universul fascinează prin puterea sa uimitoare de concentrare a sentimentelor umane. Hipnotic și pătrunzător, cosmosul devine lacăt între om și sine, între om și spațiu și, de ce nu, între om și divinitate. Ființa umană a fost atrasă mereu de necunoscut, dar, mai ales, de sine: universul e o reflexie autentică și neatinsă a conștiințe, singurul spațiu considerat încă pur,…

Asumare în retrospectivă. Întâlnire cu actorii și cu regizorul din Un pas în urma serafimilor

Un film bun este acela care naște dezbateri, naște discuții pro și contra. Nu este normal să uniformizăm gândurile și, la un moment dat, să-i izolăm pe cei care nu sunt de acord cu ceea ce facem. Atunci când am făcut filmul acesta, am invocat libertatea de expresie. Dacă filmul meu ar fi fost ca o armă împotriva Bisericii, ar…

Penultima întâlnire din Săptămâna Alecart: Domnica Drumea și Marin Mălaicu-Hondrari

Pentru mine poezia este ceva foarte personal și o muncă foarte grea, care a devenit necesitate(…). Este ceva dureros, care ține strict de singurătate și mă simt ipocrită pentru faptul că public. – Domnica Drumea   Povestea de astăzi a exclus acea recognoscibilă atmosferă a anilor ’80, a exclus acele tablouri care fac trimitere la epoca de aur, a exclus…

Autoflagerări și vise lichide: Vocea, de Domnica Drumea

Printr-o lirică minimalistă, Domnica Drumea reușește să contureze imaginea răvășitoare, tulburător de expresivă a singurătății, a sentimentului de incomplet, care transformă ura și suferința în pretextul căutării agonice a piesei lipsă; în volumul Vocea (apărut la editura Charmides, Bistrița), un țipăt cu gura închisă se macină și se rotunjește în sine, prefațând o luptă continuă cu o interioritate refuzată, în…

Cum se îmbină diplomația și poezia în Săptămâna Alecart

Aceeași emoție, aceeași nerăbdare, aceeași grabă spre Sala de Festivități a Colegiului Național pentru a ocupa locuri cât mai în față, aceeași atmosferă pe care o pot descrie în multe, multe  cuvinte, dar aleg să folosesc doar unul: Alecart. Dacă ar fi să explic ce înseamnă pentru mine acest cuvânt (care, în cei 10 ani de existență, a devenit mai…