Redacția Alecart

„Solidaritatea” lui Ilie Krasovschi și dialogul fetelor de la filo despre singurătate&îmbrățișare

„nesiguranța mea este egală cu nesiguranța ta, însă ambele cântăresc mai puțin decât ne-singurătatea.” Andrada Strugaru: În aceste zile ale singurătății impuse, Ilie Krasovschi ilustrează solidaritatea, fără a evita candoarea spațiului blând-naiv al inocenței, ca îmbrățișarea a doi ursuleți de pluș cu ochii în lacrimi. Pe fundalul bleu ciel, fără delimitări spațiale, cei doi par imortalizați într-o plutire nesfârșită, singurele…

Sonia ridică mâna sau curajul de a fi onest

Romanul despre libertate al Laviniei Braniște nu spune doar povestea unui personaj care  rămâne închis între paginile cărții sau care nu are nicio pârghie în realitatea zilelor noastre. Volumul se constituie ca un algoritm de mărturii care la prima vedere pot părea trunchiate, dar care dau naștere unor crâmpeie pline de zvâcniri și de incertitudini postdecembriste. El are în centru…

Andrei Rubliov. Viața ca o liturghie (II)

Andrei Rubliov, filmul lui Andrei Tarkovski, alătură două dintre dilemele pe care oamenii le întrețin încă de la începuturile lumii, Credința și Creația. Asupra lor se revine de fiecare dată cu fervoare, prin întrebări, ipoteze, luări de poziție sau distanțări care împreună au avut dintotdeauna un caracter eliptic și re-declanșator, niciodată concluziv, păstrându-și aura misterului îmbogățit de arborescența neîncetată a…

Diminutivele din frică&iubire, din curaj&tristețe. Industria liniștirii adulților, de Anastasia Gavrilovici

Pe Anastasia Gavrilovici am întâlnit-o prima dată cu ocazia împlinirii a 10 ani de ALECART, la Iași, alături de atunci viitorul Ambasador al Regatului Unit, Andrew Noble, într-un episod intitulat sugestiv „diplomație și poezie”. Poate datorită auspiciilor sau poate din cu totul alte motive nedetectabile până acum, am păstrat impresia că și în ea, „diplomația” – tradusă într-o eleganță a…

Paterson „Poezia este tot ceea ce rămâne din viață după/în timp ce o trăiești.” (după Robert Șerban)

Pentru a scrie poezie trebuie să am singurătatea insectei după închiderea insectarului, singurătatea conținutului de sulf față de cea a carbonului dintr-o pată de motorină lăsată pe asfalt. Am crezut mult timp că postarea aceasta anonimă de pe instagram definește aproape perfect aspirațiile oricui încearcă să scrie poezie și e cu atât mai valabilă pentru poezia contemporană. Că există ceva…

Apa vie a suferinței: Buburuza, de Liliana Corobca

Aș vrea să fiu cel mai fericit om de pe pământ pentru mama mea. Despre intimidate și slăbiciune, despre firesc și blândețe, despre asumarea sinelui, despre puterea tămăduitoare a confesiunii vorbește romanul Lilianei Corobca, un roman de stare, o imagine întregitoare a unei femei ce se cunoaște și se acceptă prin retrospecție. Privind în noi, ultima modalitate de salvare a…

Resimțind trepidațiile adevărurilor nespuse în Chernobyl

Îmi vine foarte greu să încep să vorbesc despre Chernobyl, deoarece mini-seria produsă de HBO nu poate fi vizionată decât într-o tăcere dureros de adâncă, o tăcere care nu lasă loc niciunui comentariu, căci evenimentele care se derulează în fața ta lasă senzația că nu mai este nimic de spus. Chiar și acum, după ce am revăzut serialul pentru a…

Rănile văzute și nevăzute: Scrisoare către un prieten și înapoi către țară, de Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu reușește să cauterizeze și să descongestioneze sentimentele pe care le-a generat  revoluția în noi, să o pună pe tapet cu tot cu (/în primul rând cu) enigmele și bucățile lipsă ale ființelor din care se trage și din care se alcătuiește corpusculul nostru drag&antipatic&tricolor&dezorientat. Nucleul e dat de o voce care se ia la trântă cu revoluția, ține partea…

Tango, de Slawomir Mrozek: O colivie supraetajată din care nimeni nu poate zbura nicăieri

Piesa lui Mrozek e o partitură dificilă pentru că ea propune un univers care deconstruiește permanent așteptările și subminează eșafodajul coerenței, al logicii, plasând personajele într-o lume care are sens doar în interiorul modului lor de a trăi și de a percepe lucrurile, mizând pe confruntarea de idei în maniera proprie teatrului absurdului. Când citești Mrozek ai sentimentul de sufocare,…

Arșița. Descrescendo-uri spre viață

Arșița lui Cosmin Perța este, ca majoritatea prozei contemporane venite dinspre poezie, un exercițiu de lectură și detectare a imaginii poetice în structura narativă, un traseu cu puternice accente mistice, cu o consistență efervescent-religioasă și social-politică deopotrivă, cu dialoguri pe teme existențiale care îl situează pe prozatorul Cosmin Perța în apropierea literaturii ruse clasice, dar înăuntrul propriei formule. Într-un oraș…

Apropierea necesară. Despre întâlnirea cu Bogdan Răileanu

Ceea ce am simțit atunci când am părăsit aseară Librăria „Tafrali” a fost o stare de liniște, senzația că există o plasă de siguranță în care nu poate pătrunde durerea singurătății. Am plecat cu un sentiment puternic de echilibru pe care Întâlnirea Alecart cu Bogdan Răileanu ce a avut ca miez al discuțiilor  romanul domniei sale, Teoria Apropierii, mi l-a provocat….

Fear of missing out. Teoria apropierii, de Bogdan Răileanu*

Teoria apropierii este un roman cameleonic; el își schimbă tonalitățile, accentele în funcție de povestea fiecăruia, devenind o „punere în scenă” nu doar a singurătății, a eșecului, a înstrăinării, dar și a prieteniei și regăsirii. Parcurgând poveștile de viață care se intersectează în romanul lui Bogdan Răileanu, mi-am dat seama că adevărata apropiere surprinsă nu este neapărat cea dintre personaje,…