Ancheta redacţiei noastrepe care o puteți citi integral în Alecart 5, p.122, a încercat astfel să definească „mai binele” şi să localizeze „din afară-le” , prin dialogul în-scris cu profesori preuniversitari din Marea Britanie, Spania, Germania, Belgia şi Statele Unite.
Au răspuns anchetei noastre Alina King (Surrey, Marea Britanie), Itziar Beasain Ingunza (Azcona, regiunea Navarra, Spania), Ramona Huchler (Konstanz, Germania), Claudio Gomez Sanchez (Bruxelles, Belgia), Gala Korolyk (Texas, SUA)
- Care sunt avantajele şi dezavantajele sa fii profesor?
- Aveţi sistemul de olimpiade pentru elevi? Profesorul îi pregăteşte suplimentar? E plătit ca ore suplimentare?
1.Avantajele: Un prim avantaj ar fi vacanţele plătite. Aici sunt 3 trimestre, a câte 12 săptămâni cu o vacanţă mică de o săptămână în fiecare trimestru. Un al doilea ar fi că poţi lucra part-time sau full-time. E o slujbă foarte sigură, e foarte greu să te concedieze de la şcoală, trebuie să faci ceva ieşit din legalitate, cum ar fi să loveşti un copil.
Dezavantajele: Zile foarte lungi la şcoală, mult de lucru acasă. Trebuie să te pregăteşti cu planuri de lecţii pentru a doua zi, trebuie să ai powerpoint-uri pregătite pentru lecţii. (A.K, Anglia)
Avantajele ar fi: salariu bun (care variază în funcţie de regiune), multe zile de vacanţă, centre educaţionale bine echipate, cursuri de formare gratuite (care au început să fie tot mai puţine sau să dispară din cauza crizei sau a reducerilor de fonduri pentru educaţie). (I.B., Spania)
Avantajul de a fi profesor în Germania este că eşti funcţionar al statului. De aceea este o meserie sigură pentru că nu te pot concedia. Dezavantajul ar consta în faptul că greva este interzisă pentru profesori. Ca profesor nu poţi face grevă pentru a-ţi cere drepturile, este interzis prin lege, spre deosebire de Franţa unde ţi se permite. (R.H., Germania)
Avantaje: un program nu prea încărcat, rămâi în contact cu tineretul, eşti considerat intelectual şi ai multe concedii. Dezavantaje: câteodată devine stresant şi prost înţeles de către politicieni, lipsa de seriozitate din partea elevilor şi a părinţilor. (C.S., Belgia)
Principalul atu în meseria de profesor este stabilitatea (mult mai puţini profesori îşi pierd slujba decât persoanele care lucrează pentru corporaţii sau în industrie). În plus, profesorii plini beneficiază de asigurare medicală, concediu mult mai generos decât în alte domenii şi nu în ultimul rând protecţie unională, astfel încât este foarte dificil să se dea afară un profesor în afara unor situaţii de excepţie. Pe de altă parte, există dezavantaje: părinţii elevilor şi sistemul administrativ al şcolilor au foarte multă putere de decizie. Mult prea multă! Orice probleme au elevii, profesorul nu le poate rezolva direct cu elevii în cauză, pentru că se teme că orice le-ar spune se va întoarce împotriva lui şi se va trezi cu părinţii la uşa clasei. Mai rău, va fi chemat la cancelarie de director, care va lua în majoritatea cazurilor partea părinţilor. Copilul poate să nu fi muncit absolut deloc tot semestrul, să nu fi citit sau scris un rând, iar la sfârşit directorul, părinţii şi administratorii vor trage la răspundere profesorul şi îl vor obliga să mediteze elevul ca să poată trece clasa. Părinţii pot foarte uşor să dea în judecată un profesor dacă există chiar o insinuare că a încalcat drepturile elevului (a ţipat la elev, a atins elevul, a folosit cuvinte tabu…). Un astfel de dezavantaj este ceva generalizat pe teritoriul Statelor Unite – un fapt bine ştiut. Însă un alt dezavantaj care este specific oraşelor de graniţă: siguranţa personală. Din ce în ce mai mult, „războiul drogurilor” afectează zonele de graniţă: grupuri criminale bântuie chiar în jurul şcolilor vânzând droguri, scriind grafitti pe pereţi şi pe semnele de circulaţie să-şi marcheze teritoriul, ucigând studenţi şi chiar profesori. La Liceul Hidalgo nu există control strict la poartă, astfel încât arme şi droguri pot fi strecurate oricând în clădiri. Profesorii se tem să fie prea duri cu elevii, gândindu-se că părinţii pot fi chiar membri ai unor cartele de droguri, ceea ce creşte nivelul de stres al meseriei.(G.K., Texas)
2. Da, este un sistem de olimpiade pe regiuni, pe ţară. Proful e plătit cu ore suplimentare dacă merge la o olimpiadă cu elevii săi sau dacă stă după şcoală să îi pregătească. (A.K., Anglia)
Există anumite cazuri în care profesorul este plătit suplimentar pentru anumite activităţi şi poate avea mai puţine ore de predat. Profesori-tutori de grup: au 1-2 ore în minus de predat, şefii de departament care câştigă mai mult pe lună decât ceilalţi. (I.B. Spania)
Există concursuri pentru elevi, cum ar fi „Jugend forscht” („Tinereţea investighează”) sau „Jugend debattiert” („Tinereţea dezbate”). Însă profesorul aproape niciodată nu are timp să lucreze cu aceşti copii şi, în plus, nu primeşte bani să facă lucrul acesta. În general, aceşti elevi investighează şi lucrează în timpul lor liber acasă, demonstrând că au iniţiativă proprie. (R.H., Germania)
Profesorul nu este recompensat la justa sa valoare şi sistemul de olimpiade este foarte activ. Doar că în cazul olimpiadelor de franceză eu şi colega mea am tot refuzat să participăm având în vedere că elevii noştri sunt francofoni şi nu pot intra în competiţie cu neerlandofonii. Se consideră că elevii noştri nu se ridică la nivelul celor din regiunea flamandă, net superiori. (C.S., Belgia)
În Texas există Liga Interscolastică a Universităţilor, care organizează concursuri regionale, de stat şi naţionale, iar elevii sunt încurajaţi să participe. Mereu are loc un mod sau altul de pregătire pentru o competiţie. Profesorii însă nu sunt răsplătiţi, cel puţin la şcoala mea, dacă elevii câştigă vreun premiu, şi nici pregătirea elevilor nu e considerată muncă suplimentară. Sunt înscrise în contractul iniţial sub denumirea generală de „activităţi în interesul elevului”. (G.K., Texas).
Grafică de Ioniță BENEA
