Criza morală, criza noastră cea de toate zilele. Bacalaureat, în regia lui Cristian Mungiu

Oamenii nu sunt pedepsiți pentru păcatele lor, ci chiar prin păcatele lor. Și asta e cea mai grea și cea mai corectă pedeapsă. – Lev Nikolaevici Tolstoi

Prefață

Apărut în 2016 și premiat în același an la Festivalul de Film de la Cannes, Bacalaureat, regizat de Cristian Mungiu, aduce în lumină multiple aspecte ale vieții de zi cu zi într-o Românie încă grav afectată din punct de vedere moral. Pelicula oferă posibilitatea publicului de a se proiecta în universul radiografiat fără prea mare dificultate ca observator pe de o parte detașat al poveștii, pe de alta, profund implicat, căci recunoaște situații devenite fapt comun de viață, pe care chiar dacă nu le-a trăit în mod direct, ar fi putut să o facă. (Re)descoperim o comunitate în care spiritul corectitudinii a fost abolit și care progresiv încalcă regulile onestității pentru a ajunge la ceea ce dorește sau crede că i se cuvine. Ideea interesantă pe care o aduce în  discuție Cristian Mungiu este cea a efectului la nivel colectiv pe care îl presupune viețuirea într-o societate neașezată, întrucât personajele par a avea o mentalitate corectă care se încadrează în niște granițe ale respectului față sine și de cei din jur, dar această aparență se spulberă treptată odată cu întâmplările ce le bulversează existența atent construită. Din cauza modului eronat de a trata problemele în grupul extins în care trăiesc, personajele recurg la o serie de acțiuni imorale pentru a-și rezolva problemele, ajungând să se convingă de faptul că, până la urmă, e destul de frecvent să apelezi la fraudă, înșelătorie, minciună și de vreme ce și alții o fac devin liberi să utilizeze aceleași mijloace în scop propriu.

Filmul dezvoltă povestea de viață destul de încâlcită a unui doctor (Romeo, interpretat de Adrian Titieni), care traversează nenumărate suișuri și coborâșuri, acesta reușind în cele din urmă să treacă peste ele doar cu prețul unor compromisuri. În primă instanță, fiica lui (Eliza –  Maria Drăguș) este violată chiar lângă liceul la care învață doar cu câteva zile înainte de examenul de bacalaureat. Fata este traumatizată, dar tatăl apelează la toată influența pe care o are pentru a fi sigur de promovarea fiicei lui, astfel încât aceasta să beneficieze de o bursă de studiu la una dintre cele mai prestigioase universități din Anglia. Pe parcurs, apar nenumărate disensiuni și probleme între tată, soție, amantă, prietenul fiicei și, bineînțeles, fata care e indecisă cu privire la plecarea în străinătate, fiind conștientă că băiatul pe care îl iubește nu o poate urma. În final, lucrurile tind să ajungă la „normalitate”, o normalitate care nu poate face abstracție de deciziile și întâmplările anterioare: medicul alege să rupă orice relație cu fosta soție, preferând să rămână cu amanta. Deznodământul este neclar, lăsat în mod voit deschis: nu se știe nota fetei la bacalaureat, nici dacă va alege să rămână cu prietenul ei sau va pleca în afară la studii. Tensiunea persistă, la fel și starea de iritare indusă, căci mai presus de ceea ce se întâmplă e modul în care impulsurile, dorințele și deciziile generate de acestea se transformă în acte asumate, dar în afara conștiinței binelui și a moralei (deși în numele binelui par a acționa toate personajele până la un punct).

Maturitatea care se deprinde greu

Filmul propune o perspectivă nu doar asupra universului maturilor, ci și asupra tinerii generații, adolescenții care se confruntă cu examenul de absolvire a liceului și cu deciziile pe care acesta le implică. Tinerii sunt influențați de numeroase tentații care pot avea urmări grave. Pe lângă faptul că familia poate reprezenta un mediu instabil, întrucât orice copil va fi vizibil afectat de tensiunile dintre părinți, ei sunt expuși tentației fraudei, drogurilor, alcoolului, fumatului, neglijării cursurilor doar din dorința de a fi acceptați în anturajul în care se află. Derularea imaginilor perfect realiste evidențiază vulnerabilitatea și instabilitatea lor emoțională. Agresiunea în formele ei cele mai brutale e un fapt de viață, iar scena violului în plină stradă este doar exacerbarea acestor manifestări violente, a impulsurilor. Mai mult, la un moment dat, tatăl ia în considerare o eventuală complicitate a prietenului fetei la actul de hărțuire, întrucât acesta, deși vede de departe ceea ce se întâmplă, ezită să intervină. Se pun în oglindă, pe de o parte, viitorul și posibilitățile unui tânăr care a învățat constant și care acum, pentru a lua bacalaureatul, are nevoie de intervenția din afară și de influența tatălui, anulând efortul depus anterior, căci nu a depășit trauma survenită, respectiv, parcursul unei persoane care a neglijat învățătura încă de la o vârstă fragedă, dar promovează un liceu cu profil sportiv, unde se poate copia la bacalaureat, chiar dacă nu există nicio presiune a notelor. Filmul mai aduce în discuție și o altă problemă la fel de delicată: relația tensionată dintre adolescenți și părinți. Considerând că singurul care o înțelege este iubitul ei, Eliza nu conștientizează eforturile făcute de părinți, încercând să rezolve singură ceea ce e imposibil de rezolvat,  răspunzându-i tatălui că nu i-a cerut niciodată să o ajute cu dificultățile întâlnite la testul maturității. E pe de o parte perspectiva fetei, care se consideră matură și independentă și pe de alta, cea a părinților care nu pot rămâne indiferenți la ceea ce se întâmplă cu copilul lor, chiar dacă acest fapt implică un compromis moral major.

Maturi răvășiți de probleme

Pelicula radiografiază în aceleași tușe clar rasate și lumea adulților, perspectiva celor care luptă mereu pentru a avea un trai mai bun alături de copiii lor. Romeo Adrea a ales să rămână în țară împreună cu soția în anii 90 crezând că își va construi o viață lipsită de griji și probleme, dar se confruntă cu realitatea unei societăți în care reușești mai ușor și mai sigur prin impostură, minciună, furt, corupție, ajungând să regrete opțiunea de a rămâne în țară. Momentul de criză al medicului e acela în care, în pădurea de la marginea drumului, izbucnește în plâns, conștientizând situația imposibilă în care l-a adus viața. El încearcă din răsputeri să mulțumească pe toată lumea, ajungând  chiar să-și sacrifice statutul pentru a fi sigur că fiica lui va promova bacalaureatul, ba mai mult, fiind pe punctul de a fi anchetat din cauza fraudei pe care o comisese. Ceea ce pare inițial o viață de om împlinit se dovedește o existență în care probleme insolvabile se adună și deciziile anterioare sau cele pe care trebuie să le ia în prezent fisurează personalitatea medicului. El duce un trai agitat și, în cele din urmă e nevoit să accepte că nu mai poate face față tuturor problemelor, alegând să rupă orice legătură cu soția, prea răvășit pentru a mai putea face obstacolelor pe care el însuși le-a ridicat în viața lor. Dar ceea ce a trăit anterior își pune amprenta pe deciziile din prezent, iar insistența cu care tatăl îi cere fetei să pună studiul pe primul plan și să renunțe la iubire se dovedește o ipocrizie prin raportare la viața dublă pe care el însuși o dusese.

Fără accente dramatice, fără a-și propune altceva decât realizarea unei imagini de ansamblu a societății românești contemporane pornind de la un fapt anume, ridicând însă probleme și accentuând dilemele odată cu situațiile în care sunt puse personajele, filmul lui Cristian Mungiu nu îți permite să rămâi indiferent. Privești succesiunea cadrelor, deschizi larg ochii la ceea ce e în jurul tău și nu poți decât să te întrebi la sfârșit: „Eu unde sunt în toate acestea?”, „Ce aș fi făcut eu dacă?”, „Dar părinții mei?”. Știi răspunsurile, dar, cu toate acestea, te rogi o clipă să nu fii pus în situația de a alege.

 

*Ionuț Porcescu este elev în clasa a IX-a, mate-info, la Colegiul Național Iași.

**Articol preluat din ALECART 18.           

 

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.