Bacalaureatul în Maroc. În Casablanca**

Te uiți la ceasul tău; dacă îl uiți acasă, la ceasul colegului din banca comună și, dacă nici el nu are ceas, încerci să deduci ora stând cu capul întors către ceasul profului și bănuind câte minute mai sunt până la final.  Exact așa mi s-a întâmplat mie la Bac, în timpul examenului de italiană. Ah, timpul joacă inteligent fără să mute înapoi, așa cum nici noi, dacă jucăm pe o tablă de șah, nu o facem.

 

Bac, Ziua 1: Echilibru în degete, pe pământ

Text în latină din Cicero, analiză gramaticală plus traducere, timp la dispoziție: 5 ore!

Un profesor de latină seamănă cu un profesor de fizică sau de matematică: după o perioadă devine geniu transcendental, precis în cerințe, exact în corectură și fără pic de imaginație. Eu, din fericire, am avut o profesoară din Napoli, cu un accent « delicat », tipic napoletan.  „Latina nu a murit, eterna limba Romană” – sfintele cuvinte de la începutul orei îmi răsunau în minte în timp ce lucram și chiar dacă nu mă ajutau prea mult, îmi întrețineau vie atenția.

Suntem 18 în clasă: 14 marocani, 1 algerian, 2 italieni și un român. Toți am urmat Școala Italiană din Casablanca, Scuola Paritaria Italiana « Enrico Mattei ».

Bacul a fost în timpul Ramadamului. Postul musulmanilor, în cazul practicanților, presupune că ei nu au voie să mănânce sau să bea de la răsăritul soarelui până la apus. În timpul verii, în Maroc soarele răsare la ora 6:30 și apune în jurul orei 10. Un practicant nu are voie să înghită nimic  timp de aproximativ 15 ore. Greu. Alarma se dă de la turnul unei  moschee în fiecare zi fix după ce a apus soarele după calculele lor „relativ” exacte…

Casablanca este capitala economică a Marocului, cu circa 6 milioane de locuitori, de 3 ori cât Bucureștiul. Limba oficială este araba, limba de colonie, franceza.

Am fost nevoit să învăț araba timp de 6 ani, 3 ore pe săptămână cu un profesor care a avut răbdarea necondiționată să îmi explice de zece ori o silabă, un cuvânt sau o frază. Luam scaunul și mă așezam lângă catedra profului, nu eram la același nivel cu colegii mei, motiv pentru care urmam un program aparte, mai simplu. Interesul meu față de limbă nu era foarte mare, dar a existat voința profesorului care a devenit și pentru mine un catalizator: pentru oricine de acolo era o mândrie personală ca un european să reușească să învețe araba de la el.

Cel puțin jumătate dintre elevii din aceeași clasă cu mine metrizau foarte bine două limbi plus limba natală, iar 3 dintre ei vorbeau bine engleza.

La școală, pe lângă cele 3 ore pe săptămână de arabă, 4 ore de limbă și literatură franceză, 5 de italiană, existau din « întâmplare » 5 de latină și 2 de engleză.

Un licean are spiritul critic în formare, nu își dă seama ce este important și asociază materia cu cel care o predă. Dacă proful nu explică bine sau e plictisitor în ceea ce face, atunci nici materia nu este interesantă. E adevărat că în viață niciodată nu se știe de ce parte trebuie să apuci informația și eventual dacă mai rămâne ceva, să tragi la suprafață, dar în timpul liceului acesta e ultimul lucru la care te gândești.

Fiecare materie te ajută în termeni social-dinamici, nimic nu este la întâmplare, tot ceea ce trebuie să faci este să obții maxim de la fiecare, căci o informație îți poate aduce o soluție nouă, iar ideile pe care le vei avea au la bază ceea ce ai studiat la un moment dat. Dar iarăși, e prea devreme să aplici în liceu toate acestea, așa că nu numărul limbilor străine studiate a fost important, ci implicarea și atenția mea.

Vă întrebați cum m-am descurcat la cele mai exotice dintre cele pe care le-am avut în programă? Latina și araba sunt două limbi nobile, ambele au cunoscut transformări în timpul istoriei, așa că… vrei să începi un caiet în arabă, trebuie să îl deschizi invers, trebuie să scrii de la dreapta la stânga și să întorci pagina de la vest către est dacă te afli cu fața spre nord. Când termini caietul, ajungi acolo unde începi să scrii în română. Araba clasică este limba care se învață la școală în toată zona Magrebului (Maroc, Tunisia, Algeria), limba oficială. Araba dialectală, în schimb, este limba derivată din araba clasică veche și care a avut o evoluție diferită în fiecare țară sau regiune. Țin sa precizez că în Maroc se vorbește și limba berberă, în special în zona Atlasului, la cote destul de mari, în sate rupte de electricitate, dar foarte populate. La școală m-am străduit în araba clasică, pe stradă cu cea vorbită. Cât despre latină, se știe că e doar limba oficială Vaticanului, deci de vorbit nu o puteam vorbi. Ce au în comun? Doar cuvinte sonore de război și comerț.

Ziua 2: Italiana

Școala Italiană din Casablanca este parte din Consulat, o clădire cu baza dreptunghiulară și curte interioară simetrică, neoclasică. Ne-am întâlnit la 8 în fața intrării din spate, unde accesul este în special pentru mașini.

Urmează 5 ore în care fiecare primește o temă diferită despre o problemă de actualitate. Eseu sau articol de jurnal, alegerea e a noastră.

După ce ne-am așezat pe scaune, profa de italiană s-a ridicat de lângă comisia formată de cinci profesori. A distribuit fiecăruia dintre noi foile albe ștampilate de școală și asta a fost tot. Pe bancă am pix, un creion și o riglă, 3 foi de protocol și blocul cu tema de actualitate. Înainte să începem, profesoara ne-a explicat fiecare pas: avem voie să scriem pe jumătate din foaie, mai precis pe partea stângă, cealaltă jumătate fiind destinată corecturii. Maniera de tratare a  subiectului era liberă.

Ziua 3: Pasiune cu gust amar

Este opt fix, suntem chemați pe rând să intrăm în clasă. Azi avem 5 materii, toate verificate doar în scris. Verificarea cunoștințelor la fiecare materie presupune 9 întrebări închise și 2 deschise. Materiile sunt trase la sorți. Prima: filosofia.

Primul an de liceu a fost cel mai greu la filosofie. Manualul era scris într-un limbaj abstract, imposibil de descifrat de către ființe umane – așa mi-am spus tot timpul. În al doilea an, noua profesoară de filosofie a reușit să transforme impasul în pasiune, propunându-ne o imagine despre timp și om, abordată succesiv între atitudine critică și aberații. Tot ce e simplu este greu și tot ce este greu nu e simplu. Logic? Este timpul un concept simplu? Sau dificil? Exemplu: Dacă te întrebi de ce ai mutat o carte dintr-un loc în altul fără să o deschizi, fii sigur că a trecut timp inutil. A fost voință, instinct sau necesitate ? Întrebări existențiale în timpul examenului.

Și dacă tot suntem la filozofie, să îți explic cât de importantă este viața ta școlară: în medie îți petreci 10 luni, timp de 12 ani, la școală. Asta înseamnă 120 de luni. Mai departe: cinci zile pe săptămână ar însemna 20 de zile în medie pe lună, 2400 de zile în cei 12 ani până la sfânta maturitate, 14 400 de ore stând pe scaun. Crezi că ai timp?

După 50 de minute precis măsurate, ne pregătim de a doua materie: limba și literatura franceză. Majoritatea locuitorilor din Maroc vorbesc franceza, inclusiv cei din zonele rurale, motiv pentru care niciunul nu a avut probleme de înțelegere, dacă ele au existat au venit doar din lipsa serioasă a studiului. Molière, Zola, Montesquieu, existențialismul lui Jean Paul Sartre și Străinul de Camus au fost printre subiectele tratate.

Istoria Artei, literatura latină și geologia au fost materiile succesive care au picat în ziua respectivă.

Ziua 4: Ma(ce)tematica

Matematica a fost cea mai grea materie de la Bac pentru toți. Deși am urmat liceul cu profil științific, niciunul dintre noi nu a reușit să obțină maximum de puncte la matematică. În acest caz, subiectele date au fost mai grele decât araba sau latina la un loc.

Profesorul care a venit din Italia cu pachetul sigilat, trimis special de minister, l-a deschis, l-a citit, ne-a privit. Cerințele au fost singurele cuvinte pe care le-am auzit de la el pe toată durata examenului. Niciun input pentru a dezlega misterul.

Sistemul de Evaluare

Sistemul de evaluare este complet diferit de cel românesc. În timpul liceului acumulezi credite în funcție de media cu care ai terminat anul. Numărul acestora poate varia la sfârșitul liceului între 10 și 30 și se adaugă la punctajul final obținut la bacalaureat. În cele 4 zile de probe scrise se împart în mod egal 60 de credite. În ultima, trebuie să demonstrezi talentul tău de dictio și ratio: timp de 40 de minute, toți profesorii au voie să îți adreseze orice întrebare din programa școlară. Credite la dispoziție: 10. În total, punctajul maxim este 100.

După Bac, există un loc al libertății, un spațiu care să te aducă la suprafață: facultatea. Libertatea este un punct cheie în societate care nu trebuie tratat cu indiferență, iar locul în care înveți singur ce să faci, locul unde cauți să îți atingi obiectivele se numește facultate. Dar asta vine abia după Bac.

 

*Răzvan Marius Lucean a urmat încă din clasa a III-a cursurile gimnaziale la Școala Italiană din Casablanca, Scuola Paritaria Italiana „Enrico Mattei”, și liceul la aceeași școală, profil real („științific”), apoi a fost student la Universitatea din Genova (UNIGE) și din Lyon (ENSAL), unde a studiat arhitectura și construcțiile. Vorbește fluent franceza, italiana, engleza, araba și traduce cu ușurința din latină. De asemenea, deși plecat de foarte mult timp din România, vorbește o română curată.

** Articol preluat din Alecart 17 .

 

 

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!