Dulceața credinței, frica în fața creației, aspirația de a atinge un spațiu al împăcării cu sine, trecerea timpului care potențează suferința și neputința, haosul ardent, tăcerile îndelungi, apoi lumina care se găsește și în spațiile întunecate din noi compun tabloul unei vieți prinse în încercarea de a reformula tendințele lumii, opintelile nefiind decât semnale ale nevoii acute de deschidere și…
„Alecart intră în istoria literară”: proiect-pilot realizat de „Alecart” în colaborare cu Digital Humanities Laboratory** (UAIC) ce-și propune aducerea în prim-plan, la sugestia Roxanei Patraș, a unor romane uitate/ mai puțin cunoscute, dar nu mai puțin atractive pentru tinerii cititori obișnuiți aici, pe alecart.ro, cu literatura contemporană. Frunzărind romanul înainte de a începe propriu-zis să-l citesc, mi-am dat seama că viitorul…
Filmul regizorului sud-coreean Bong Joon-ho nu poate fi invocat fără menționarea copleșitoarei aprecieri critice de care a avut parte recent, patru premii Oscar, din care pentru cel mai bun film și pentru cel mai bun scenariu original, intrând în istorie drept primul film străin cu această performanță. Din fericire, am avut ocazia să văd Parasite fără prejudecata că e un…
Pe drumurile vieții fiecare alege pe unde să se preumble, în ce direcție să o apuce, dacă o va face singur sau însoțit, căutând împlinirea sau rămânând în așteptarea ei. Sunt prea puține lucruri care țin de datul existențial și pe care să nu le poți schimba: te poți dezice de familie, de celălalt, de trecut, îți alegi valorile, îți…
Alecart intră în istoria literară: proiect-pilot realizat de „Alecart” în colaborare cu Digital Humanities Laboratory** (UAIC) ce-și propune aducerea în prim-plan, la sugestia Roxanei Patraș, a unor romane uitate/ mai puțin cunoscute, dar nu mai puțin atractive pentru tinerii cititori obișnuiți aici, pe alecart.ro, cu literatura contemporană. Gânduri pe margine unui roman aproape necunoscut, Suflete obosite, de Nottara: Alexe, acest…
Cartea Reghinei este o exegeză a vieții peticite, ciuntite de toate acumulările tăcute, o confesiune adresată în special sinelui care exersează iertarea îndelung și conștiincios. Pentru mine, mai mult decât orice, este o odă adusă mamelor plămădite din straturi mari de prăjeală, piele arsă, spaimă și fugă, mamelor care își însușesc profund fiecare dramă umană în parte și pe toate…
„Alecart intră în istoria literară”: proiect-pilot realizat de „Alecart” în colaborare cu Digital Humanities Laboratory* (UAIC) ce-și propune aducerea în prim-plan, la sugestia Roxanei Patraș, a unor romane uitate/ mai puțin cunoscute, dar nu mai puțin atractive pentru tinerii cititori obișnuiți aici, pe alecart.ro, cu literatura contemporană. După Catastihul… vom reveni și cu alte romane la fel de incitante. …
Tamara BIVOL: „În definitiv, cum poate fi acuzat un om pentru că își apără propriul adevăr?” La poarta mitică a decăderii și a plângerii, între piloni putreziți, sub ploaia cicălitoare care aproape inundă totul, se întâlnesc un preot, un tăietor de lemne și un om de rând, uniți de gândul comun Nu înțeleg nimic. Asistăm, de fapt, la o irupere…
Adevărul, moralitatea și lupta Mai multe perspective, mai multe variante ale aceleași istorii și o poveste care, până la final, rămâne necunoscută. Oare ce contează cu adevărat, te întrebi, în toată această ecuație a filmului Rashomon? Povestea în sine, modul de a o spune, adevărul, minciuna, binele, frumosul sau nimic din toate acestea? Ajungi să te întrebi întru paritate: și…
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge amintirea mea. Mai vârtos mă spală…) Dumnezeu este provocat (sau, mai bine zis, acuzat) să își asume responsabilitatea pentru toată această frumusețe sfârtecătoare lăsată să se răspândească, asemenea unui virus, în lume, în volumul Psalmi (Casa de editură Max Blecher, 2019) al lui Radu Vancu. Dacă volumele anterioare au păstrat de fiecare dată un…
Teatrul nu poate fi decât intens, al personalităților puternice și al dislocărilor de conștiință. (Camil Petrescu) Aud tot mai des când merg cu tramvaiul diverse frânturi din conversațiile adulților – în special ale celor care mi-ar putea fi bunici – despre incapacitatea tinerilor din ziua de azi (nu cred că este relevant să spun cât de inadecvată, restrictivă și stranie…
Mărturisesc că atunci când am intrat în Sala Teatru CUB pentru a viziona (sau, mai bine spus, pentru a asculta) piesa montată în cadrul proiectului Lecturi³* nu aveam nici măcar o viziune aproximativă asupra a ceea ce urma să descopăr. Am fost surprinsă de impactul pe care l-a lăsat asupra mea această experiență, de felul în care regizorul Ovidiu Lazăr și echipa…