Blog

Olimpiada. Așa cum (ne-)a fost…

Luni, 2 aprilie 2018 Luni dimineață, la ora 5:20, trenul interregio Suceava-București a plecat spre olimpiadă (sau spre ceea ce avea să fie aventura noastră bucureșteană). După 7 ore în care ne-am cunoscut mai bine și am trăit împreună emoțiile olimpiadei, am ajuns la București și ne-am cazat la Rin Grand Hotel. O surpriză frumoasă, ca pentru olimpici! Am petrecut…

Emoția de a fi pe scenă. Trupa LOTUS a Colegiului Național Iași – Premiul I la Festivalul „Hai la Teatru!”

„Cum sentimentul de apartenență e foarte important, la vârsta la care apartenența și identificarea cu un grup sunt esențiale, am căutat în teatru această imperioasă nevoie de a mi se confirma dorința de a gândi și de a mă exprima liber. Asta mi-a oferit trupa de teatru a liceului: o alternativă.” – Arina Anisie, în Suplimentul Alecart „Național.190 de ani”…

LicArt 2018. Hogwarts e la Mogoșoaia (II)

Drum, poezie și entuziasm mocnit Aer de primăvară cu miros de tren şi discuțiile fără sfârşit despre poezie, aşa s-ar descrie drumul spre Mogoşoaia. Pe fundal de AC/DC se suprapuneau atâtea imagini, de la tipul foarte dur care s-a aşezat în fața mea, până la omul cu păsări albastre care ghicesc viitorul, totul este poezie în stare brută. Mi-am petrecut…

LicArt 2018. Hogwarts e la Mogoșoaia (I)

Ziua I: sâmbătă, 31 martie 2018 Ora 14:30. Ne îndepărtăm de gara din Ploiești. Trenul merge încet și tocmai intrăm în cea dea doua gară. Sau ce o fi aici. Totul e așa curat și gol… Stau cu Dora și casc gura deja de trei minute, gândindu-ne că totul aduce a film de groază… Sper să ieșim cu bine din…

„Viața mea e făcută din moartea celorlalți.” Piele și cer, de Dimitré Dinev, regie Radu Ghilaș, TNI

Ca într-o sală de cinematograf, se proiectează o scenă de război: șapte (cred că am numărat bine) siluete, cuprinse de euforia atacului, vin spre tine, vii, încrezătoare. Imaginea de un eroism grotesc (eroismul nu e în sine grotesc, el devine astfel transpus, recreat artistic) se spulberă când o explozie anulează orice urmă de viață. Imaginea următoare, aproape kitsch: căderea unor…

O vacanță, două reviste: Poesis International & Echinox

Anastasia Fuioagă: „Vacanța e în mod cert un bun prilej de a te îndepărta (temporar, ce-i drept) de lucrurile care nu îți plac așa mult, dar care trebuie făcute și, implicit, de a te apropia de cele care trebuie făcute pentru că îți plac. Citirea revistei „Poesis International” face parte, pentru mine, din cea de-a doua categorie. Așadar, un cadru…

Opțiuni: Jumătate de viață, de Care Santos

Mărturisesc că primele șase pagini mi-au indus un dezinteres uşor de explicat faţă de această carte. Un subiect simplu, care nu părea să evolueze în ceva de domeniul neaşteptatului. O anumită plăcere de a exhiba puncte de vedere, de a generaliza: Viața este un risc, ca o revărsare de ape. Există întotdeauna oameni care merg bine mersi pe mal, contemplând…

„Majoratul meu a luat forma unui monolog fastuos împotriva participării la olimpiadă.”**

Mentalitatea ce guvernează zona educațională sud-estică a țării a devenit otravă pură pentru orice elev care, fie din neștiință, fie din curiozitate, își oprește pasul măsurându-și pasiunea în olimpiadele școlare. Periplul meu printre aceste concursuri a început de când am atins stiloul, conștientă că pot mai mult. M-am perindat anual, din provinciala mea instituție de învățământ, până în reședința de…

Despre trădare și răscumpărare în Muza, de Jessie Burton

„La început i se părea ireal, cum se uita în jos îngrozită, săgetând cu lumina lanternei sângele care țâșnea din capul lui Isaac, valurile roșii ce i se revărsau în ochi.“ – Muza, de Jessie Burton Cum poți simți mirosul morții dacă nu te-ai desfătat cu cel al vieții? Dorința lui Olive, unul dintre personajele romanului lui Jessie Burton, Muza,…

Legarea & dezlegarea poeziei: „am fost acolo am încercat să simt”

Clubul de Poezie Alecart. Seara de Poezie 7 (ediție nouă). Inviat: Claudiu Komartin. Lansarea antologiei & dialog despre poezie. Gândurile celor prezenți la 3 zile de la eveniment. Poezie, bucurie.   Andreea Petrovici Genul acesta de întâlniri rămân cu tine. Le ții în piept zile întregi. De fapt, nu cred că te părăsesc vreodată. De data asta a venit Komartin…