Articole din arhiva Alecart

Literatura și „a fi” la feminin

Schimbarea de sex în scris Cu două secole în urmă, o proză scurtă semnată de George Eliot era citită de filosoful George Lewes unor prieteni apropiați. George Henry Lewes era soțul lui George Eliot și asta se întâmpla în plină epocă victoriană, deci nu putem asuma existența vreunei proto-forme de eliberare sexuală care să le permită celor doi Georgi să…

Care sunt așteptările unui scriitor de la o întâlnire cu tinerii cititori?

„Asta s-a și întîmplat cînd am ajuns în Iași în mai 2017: am întîlnit oameni care iau cititul tot atît de în serios pe cît iau eu scrisul. Cu cît ești mai tînăr, cu atît pariezi mai mult pe un text. Iar un asemenea cititor este neprețuit pentru că el îți amintește că solidaritatea umană, în numele căreia ai început…

Care sunt așteptările unui tânăr cititor de la întâlnirea cu un scriitor? (ancheta revistei)

Argument Orice întâlnire, indiferent de natura, durata sau scopul ei în imediat, presupune un ceremonial în care așteptarea, dorința, pregătirea prealabilă, intrarea în starea de a fi în apropierea celuilalt și apoi retrăirea experienței sunt treptele care o diferențiază de toate celelalte experiențe umane. Întâlnirea  presupune o deschidere care nu se transformă niciodată în închidere, ci se propagă în viitor…

Ce eram înainte să vrem să fim

Plecând de la prea frecventa întrebare: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” propun să petrecem cu toții un moment în care să ne amintim ce eram înainte de a fi interogați în legătură cu ce vrem să fim.   Mutând atenția de la educația dobândită în școală și apoi la universitate, mă voi îndrepta spre un…

Ar trebui un judecător să citească literatură?

Îl întreb odată pe un amic, membru ocazional într-o comisie de examinare pentru accederea la Institutul Național al Magistraturii, ce urmăresc examinatorii la proba interviului, care sunt întrebările adresate candidaților, în condițiile în care această probă nu tinde a verifica cunoștințele de drept ale acestora. Am fost plăcut surprins să aflu că una dintre întrebările predilecte era „Ce carte/cărți, altele…

Cum devine timpul reversibil? Despre decența inocenței

Romanul Ioanei Pârvulescu este cartea unei încercări de a recupera un timp. Sau, mai corect spus, o entitate temporală care corespunde nu doar copilului, ci prin excelență celui care urmează să devină și care apoi se situează conștient în vârsta adultă.   Astăzi, pentru cei mai mulți, copilăria a decăzut în amorful unei percepții care îi anulează consistența în primul…

Anul școlar vs. Anul alecartian

Între două festivaluri Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea…

Interviu cu scriitorul francez Lionel Duroy

„Orașele se reconstruiesc neîncetat pe propriile ruine, dar la Iași, Istoria s-a accelerat iar straturile fiecărei epoci se suprapun stângaci sub privirile noastre, ca și cum ar aștepta să fie finisate.”    Natura muncii dumneavoastră, în calitate de scriitor și jurnalist, a presupus numeroase călătorii peste tot în lume, în locuri uneori periculoase, ale căror probleme și tensiuni au constituit…

Inerția unui suflet zbuciumat: Vocea, de Domnica Drumea

Volumul de poezii al Domnicăi Drumea, Vocea, implică o privire asupra a ceea ce înseamnă depresia, asupra modului în care aceasta ajunge să transfigureze realitatea într-o lume distorsionată, pustie și pustiitoare. De o asprime acută, versurile se caracterizează printr-o simplitate neliniștitoare, care, deși este menită să ilustreze golul din interiorul ființei, induce un amalgam de sentimente. sunt un corb cu…

Viața dincolo de graniță sau Despre iubire eternă sub zvonul necruțător al cronometrului

Roman interzis în Israel, Viața dincolo de graniță, pune problema a cine suntem și a ce putem fi, a ce suntem lăsați să fim și a cât putem cu adevărat fi, a ce suntem în măsură să trăim, a cât suntem de liberi să alegem și a cât ne este dictat de realitatea genetică, familială, socială și politică.    Ne…

Înșurubat în poezie, respirând aerul de tabac al dragostei: Marin Mălaicu-Hondrari.

Marin Mălaicu-Hondrari este un poet. Optez pentru eticheta de poet nu doar pentru că scrie (și) poezie, ci pentru că atât versurile, cât și proza lui emană poeticitate. O poeticitate minimalistă care înglobează senzualitate, iluzii, „idolatria comerțului” ce „incendiază cerul”, înstrăinare, literatură, tabuuri și vicii.   Proza lui Hondrari* este ca un joc care reușește să ascundă sub o simplitate…