Articole din arhiva Alecart

De unde pornim și încotro ne îndreptăm: frontiere ale educației

Întregul învățământ liceal pare, uneori, doar un „preludiu la bac”. Învăț cutare capitol pentru că „intră la bac”, lecția aceasta nu mă interesează, pentru că „nu se dă la bac”, de la materia cutare aș putea lipsi astăzi, pentru că „dau bacul la altă disciplină” ș.a.m.d. În multe cazuri, nu se mai învață din dorința de a ști, ci în…

Modele educaționale: ce și cum învățăm?

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că unul dintre punctele forte ale sistemului britanic constă în acest proces: în faptul că mă provoacă să decid singură dacă o carte oarecare de pe rafturile bibliotecii are valoare academică sau se adresează publicului larg (adică este ușor romanțată și face apel la clișee comerciale), dacă ideile unui autor sunt încă actuale sau…

Despre pasiune & eficiență în sistemul românesc de educație

Primind întrebarea Ce ai schimba și ce ai păstra din școala românească?, mi-a venit în minte o imagine din copilărie, a unei fetițe cu o răceală puternică și care stătea în fotoliul din sufragerie citind Cișmigiu&Comp. Bună dimineața, băieți! a lui Grigore Băjenaru, în timp ce plângea că mama ei nu o lasă să meargă la școală. Și voi începe…

Horia și timpul regăsit: Harta sufletului meu

Acum două luni, deloc întâmplător dar cu nimic mai puțin surprinzător, m-am întâlnit cu una dintre acele cărți care îți redau pofta de lectură după o serie de decepții literare, Harta sufletului meu. Călătorie în lumea părinților ( Adenium, 2016). Și mai surprinzător de-atât (și poate că n-ar trebui să fie) este că autorul cărții cu pricina, tânăr cartograf al…

Oameni pe gheață. Despre metafora-patină

Poezia este, în genere, prilejul trimiterilor, al destinațiilor variate și al conexiunilor greu de anticipat. Frumusețea versurilor Mădălinei Grosu rezidă în surpriza cu care aceste legături fine ajung să ne surprindă, nu doar emoțional, cât și psihic, într-un soi de refresh al conștiinței.  Dintre toate marile arte, actul scriptic și arhitectura par să conflueze mereu. În fiecare parcurs găsim spațiul,…

Teritorii ale ficțiunii: Solenoid de Mircea Cărtărescu

Cea mai recentă apariție literară a lui Mircea Cărtărescu se concretizează într-un manuscris-jurnal atribuit unui eu derivat din fibra existențială a autorului. Un manuscris al anomaliilor pe care le suferă protagonistul acestei fantezii energetice în Bucureștiul anilor ’80 într-o construcție aproape ermetică, plană la prima vedere, ascunzând de fapt ghidul unei formări a cititorului. Un roman ce își propune să…

Sistemul românesc de educație sau despre motivație

Ce ai schimba și ce ai păstra în sistemul românesc de educație?* Cred că sunt multe de schimbat. Cred că școala românească de azi nu mai este adaptată la timpurile în care trăim și la posibilitățile pe care acestea ni le oferă. Principala temă pe care o voi aborda este motivația elevului. Tipul de motivație a elevilor trebuie diversificat. Notele…

Liceul meu, cu bănci de lemn și spații (între ele) mici.

Aș schimba marii decidenți lipsiți de curaj, aș vrea manuale istețe – nu e suficient să fie multe, aș încuia toate cărțile de comentarii literare într-o cameră fără geamuri, să nu mai vadă lumina vreodată, nici măcar a tiparului (acum ceva vreme anunțam că le-aș arde, dar după ce am văzut unul dintre romanele lui Mircea Cărtărescu ars de un…

Supunere, de Michel Houellebecq sau Despre ce ne așteaptă

„Mi-e silă de viața pe care o duc, sunt sătul de mine, dar de aici până la a-mi schimba complet existența, e cale lungă!” (J. K. Huysmans, En route). Cam așa își ține echilibrul romanul lui Michel Houellebecq, Supunere (Editura Humanitas Fiction, 2015). Încadrat chiar de către autor în genul political fiction, firul romanului își duce existența într-un viitor apropiat,…

Despre tragedia războiului în Al patrulea zid, Sorj Chalandon

Imaginați-vă o scenă pe care plutesc personaje fantomatice, dominate de pasiuni obsesive. Personaje rigide, personaje plămădite din orgoliu, a căror unică vocație este moartea. Personaje care se sacrifică ori îi sacrifică pe alții fără să știe exact pentru ce, care nu vor și nu pot să se înțeleagă decât pe sine. Am descris oare războiul, ori Antigona lui Sofocle și…

Intimitatea salvatoare a lașității noastre: Ostrov

Filmul Ostrov, capodoperă a regizorului rus Pavel Lungin, surprinde într-un mod inedit ideea iertării propriului sine și trecerea spre o treaptă superioară prin povestea personajului principal, Anatoli, a cărui viață va suferi o schimbare la 90 de grade, cauza fiind moartea. Nu este însă vorba despre moartea propriu-zisă a personajului principal, ci despre crima pe care acesta o săvârșește din…

Rockin’ Politics

Dacă ar fi să răspund la întrebarea „În ce crede Occidentul?”, aș adăuga, pe lângă cele menționate de Karl Popper – libertatea politică, cea de expresie și cea de conștiință, egalitatea în drepturi și organizarea de tip democratic – și muzica rock, cea care întregește, în optica mea, imaginea unei lumi în care revolta este posibilă și ca o formă…