Articole din arhiva Alecart

Despre suflete minuscule

Mă pasionează tematica societăţii scandinave, problemele şi bolile ei şi trăiesc exuberant sentimental de a îi aduce critici, revolte. Protestele legate de „cazul Danemarca” sunt un motiv pentru care gândesc prea mult şi simt prea puţin atunci când ating acest subiect. Fără sentimete, doar adevăr şi analiză, deci. Săptamâna trecută participasem la un eveniment de lansare a unei trupe muzicale…

Ulcer 2012

de Vlad Țundrea Când condiția și viața te strâng cu ușa, te duci acolo unde e nevoie de orice tip de muncă, fie ea calificată sau necalificată. Nu te duci neapărat acolo unde îți e truda mai apreciată, ci ai să te îndrepți spre locul unde știi sigur cât ai să câștigi sau că măcar nu te exploatează cineva pe…

La spital (sau poveste cu un apendice)

S-a făcut recent un an de când sunt un om fără apendice. A durut, dar a meritat. Pentru început, câteva combinaţii perfecte pentru a porni criza. Se ia un om obosit de zece zile prin delegaţie în 3 locaţii, i se serveşte o tochitură, de preferat produsă de himself- autentică tochitura, piept de porc degresat tăiat paralelipipezi 2/3 cm, uns…

O zi cu poezia Anastasiei Gavrilovici

wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static   te-am ascuns în cameră ca pe un mort drag. tavanul e putred pe sub scânduri trece viermele cafeniu devorând toate inimile ştiute şi neştiute (pe…

A locui un spaţiu înseamnă a convieţui cu acesta

Arhitectul, el,  îşi construieşte obiectul din propria viziune; el este şi reprezintă un instrument în contextul în care este „folosit” spre a obţine un efect, o dorinţă. El va cuceri spiritele centripete ale aerului, se va întinde cât îl ţine “plapuma” (in termeni denotativi), această „plapumă” fiind a lui şi nu a beneficiarului, nu a celor care pretind şi care…

Let’s talk about Kevin

Întotdeauna când se apropie Crăciunul, fiecare dintre noi îşi aduce aminte de acea mătuşă care ne aducea de fiecare dată un pulover cadou. Foarte frumos, cu reni şi oameni de zăpadă. Singura problemă e că în copilărie nimeni nu îşi doreşte să primească un pulover cadou. Doar că, în momentul în care ţi se prezintă acea cutie mare, frumos impachetată cu fundiţă roşie…, nu prea ai…

Editorial: „Ce-mi rămâne în urma absolventului?”

La fiecare sfârşit de an, îmi spun că am mai încheiat o tranzacţie, chiar una profitabilă. Beneficiile mi se întorc fără să le cer sau să le contabilizez. Când te simţi câştigat nu-ţi mai rămâne timp să numeri câştigurile. Dacă le-aş ţine evidenţa în numărul de diplome şi olimpiade m-aş conserva, şi pe ei (absolvenţii!) odată cu mine, în nişte cifre…

Cine este Jonathan Safran Foer?

Într-o Ucraină ce păstrează rămășitele ocupației rusești, „vegetarian” este un concept obscur. Prin urmare, cartofii se servesc doar cu carne. Nu poți primi doar cartofi. Poate – dacă ești norocos – poți primit doar carne. Când Jonathan spune ca nu servește carne sub nici o formă, nici măcar Chaplin nu ar fi putut anticipa mirarea însoțitorilor săi de drum, Alex,…

La tăţ’ ni greu

Trebuie să mărturisesc din start că nu sunt genul de persoană care stă mai mult de trei ore pe săptămână în fața micului ecran (asta în cazul cel mai fericit), negăsind de cele mai multe ori nimic de calitate și sfârșind, astfel, prin a merge la o cafenea sau întrun parc cu două sau trei persoane, schițând tot felul de…

Copyright Cocalar

Cine ar putea fi de vină? Pe cine am mai putea găsi vinovat pentru lucruri de care nimeni nu este, de fapt, vinovat? Câtă propagandă pe steroizi va mai pompa Mircea Badea până îl alege cineva pe Voiculescu preşedinte? Cine a inventat termenul de cocalar în accepţia lui de astăzi are o savarină de la mine, pentru că asta suntem:…