Articole din arhiva Alecart

Scrisoare către Ordinul Arhitecților din România

  (NOTĂ: OAR înseamnă Ordinul Arhitecților din România; PUG înseamnă Plan Urbanistic General. PUZ înseamnă Plan Urbanistic Zonal, iar panoul era prezentarea proiectelor de la facultate în fața catedrei de profesori de la specialitatea „atelier arhitectura și proiectare”, or something like that. Scrisoarea este trimisă în urma unei dezbateri care a avut loc la sediul OAR, pe tema noului PUG…

Despre oportunităţi

Articolul de față nu își propune altceva decât să pună sub semnul întrebării mirajul studiului în străinătate prin demonstrarea unor irefutabile asemănări cu peisajul universitar românesc, în măsura în care îl cunosc; caracteristicile comune nu sunt menite a devaloriza spațiul universitar britanic, ci doar a-i demonstra neașteptata (poate pentru unii) latură „pământească”. Nu e niciun secret în faptul că universitățile…

Cum a evoluat designul revistei Alecart?

Pentru mine evoluţia designului „Alecart” a fost o nuanţă întru dezvoltarea mea personală, căci am avut parte de o experienţă extrem de productivă alături de Virgil Horghidan. Designul actual al revistei  este o reuşită din foarte multe puncte de vedere, iar cei care au fost alături de evenimentele şi lansările „Alecart” au putut observa  cu siguranţă distanţa care s-a trasat…

Cercul păstorilor

Ştim cu toţii ce sunt păstorii. Păstorii sunt ciobanii. Sunt însă (nu doar prin extensiune) şi preoţii (pastorii), şi părinţii spirituali. Păstorii sunt şi cititorii. Ştim noi ce fel de păstori sunt cititorii, care e Cercul lor?                      PROLOG. Păstrez în memoria afectivă o întâmplare din tinereţe, în stare să lămurească relaţia mea cu cititul. Iată întâmplarea. Am stat…

Lansare Un singur cer deasupra lor-Ruxandra Cesereanu

Adevăratul interes de a citi cartea  mi-a fost inspirat de dezinvoltura scriitoarei, căreia mi-am permis să îi spun că este absolut GENIALĂ! Genială pentru că a ştiut cum să realizeze o carte care să fie înţeleasă de oricine, indiferent de postura socială, morală şi culturală pe care o are. Genială pentru că în capitolul „Andrei” a ştiut cum să rupă…

Dramatica relatare a unei convertiri

Scriu în ipostaza în care Home sweet home este cea mai confuzӑ parafrazare a comunicӑrii mele cu originea tuturor lucrurilor, mama mamelor, absolutul, rӑdӑcina Spiritului și a Materiei care m-a adus pe lume și m-a trimis, dupӑ nouӑsprezece ani de rӑstӑlmӑciri alegorice, în Scoția. Nu știu dacӑ s ӑ spun “tocmai în Scoția”, pentru cӑ traseul Iași – Edinburgh nu…

Despre suflete minuscule

Mă pasionează tematica societăţii scandinave, problemele şi bolile ei şi trăiesc exuberant sentimental de a îi aduce critici, revolte. Protestele legate de „cazul Danemarca” sunt un motiv pentru care gândesc prea mult şi simt prea puţin atunci când ating acest subiect. Fără sentimete, doar adevăr şi analiză, deci. Săptamâna trecută participasem la un eveniment de lansare a unei trupe muzicale…

Ulcer 2012

de Vlad Țundrea Când condiția și viața te strâng cu ușa, te duci acolo unde e nevoie de orice tip de muncă, fie ea calificată sau necalificată. Nu te duci neapărat acolo unde îți e truda mai apreciată, ci ai să te îndrepți spre locul unde știi sigur cât ai să câștigi sau că măcar nu te exploatează cineva pe…

La spital (sau poveste cu un apendice)

S-a făcut recent un an de când sunt un om fără apendice. A durut, dar a meritat. Pentru început, câteva combinaţii perfecte pentru a porni criza. Se ia un om obosit de zece zile prin delegaţie în 3 locaţii, i se serveşte o tochitură, de preferat produsă de himself- autentică tochitura, piept de porc degresat tăiat paralelipipezi 2/3 cm, uns…

O zi cu poezia Anastasiei Gavrilovici

wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static   te-am ascuns în cameră ca pe un mort drag. tavanul e putred pe sub scânduri trece viermele cafeniu devorând toate inimile ştiute şi neştiute (pe…

A locui un spaţiu înseamnă a convieţui cu acesta

Arhitectul, el,  îşi construieşte obiectul din propria viziune; el este şi reprezintă un instrument în contextul în care este „folosit” spre a obţine un efect, o dorinţă. El va cuceri spiritele centripete ale aerului, se va întinde cât îl ţine “plapuma” (in termeni denotativi), această „plapumă” fiind a lui şi nu a beneficiarului, nu a celor care pretind şi care…