Articole din arhiva Alecart

Mehr Licht! Mehr FILIT!*

Dar ce planetă mai bună, mai veselă și mai verde decât planeta FILIT există ? A plouat mult la FILIT. Ploaie de toate speciile și de toate etiologiile. Din colecția toamnă-iarnă și primăvară-vară. Ploaie prêt-à-porter, de purtat de dimineața până seară. Ploaie mică, mijlocie, mare, aritmică sau monocordă – ca două treimi din muzica nouăzecistă. O ploaie care a dușat  compulsiv orașul,…

Solenoid. Grozăvia de a fi în lume

În sine, romanul lui Cărtărescu are un punct de plecare relativ banal – un om care își ratează vocația de scriitor și devine profesor de limba română într-o școală uitată de lume de la marginea Bucureștiului anilor ’80. S-ar putea spune că e un start care nu promite foarte mult, însă numărul considerabil de pagini infirmă acest fapt încă de…

Lorem ipsum, -isms & -ologies a somehow political rant

Cred că cea mai simplă explicație dintre toate este aceea că nu există niciun Dumnezeu. – Stephen Hawking   I’m back, peasants! (a se insera de la redacție un șir de scuze religioase pentru bobocii care nu sunt obișnuiți cu the Astridslap); dragi cititori, sarcasmul și tendința de a aborda subiecte mai mult sau mai puțin politice în scris sau…

Cu inima în două lumi: Iași & The University of Warwick

Este ora 5:25, și, pentru prima dată, văd răsăritul din Marea Britanie. Privesc pe fereastră campusul, acum liniștit, și veverițele care se urcă din câteva mișcări agile pe trunchiurile copacilor. Sunt în cel de-al treilea trimestru al primului meu an de facultate. Este perioada cu examene, sute de pagini parcurse cu fervoare, nopți petrecute la bibliotecă și pete de cafea…

Spectacolul apocalipsei și Maeștrii unei arte muribunde, de Claudiu Komartin*

Îți pui durerea alături și o dresezi să tacă. Așa sunt ele, în general. Toate marile suferințe. Inițial, prezența lor surprinde, pentru că ele vin cu o nouă lume, un spațiu abject, obscur, dar, în definitiv, personal, apoi ajung să te educe, să îți vorbească, să fie în locul tău. Antologia lui Claudiu Komartin, Maeștrii unei arte muribunde pare a…

Despre risipire. Instantanee în Sfârșitul, de Atilla Bartis

Nu mi-am imaginat niciodată că cineva își poate construi viața doar din sfârșituri. Nu am crezut că le poți trăi pe acestea fără a ține cont de începuturi. Până acum eram sigură că simpla aruncare a gândului spre momentul final, fie el al propriei vieți, al clipei fericite de întâlnire cu cineva drag sau al secundei de plăcere nevinovată atunci…

Despre prietenie, cu dragoste

Prieteniile seamănă izbitor cu regimurile politice. În politologia clasică, lucrăm cu taxonomii simple, lumea e zigzagată de regimuri democratice și regimuri nedemocratice. Între ele există specii diferite, hibride, cu libertăți mai mari sau mai mici, cu bipartidisme suple sau multipartisme extinse, cu opoziție față de autoritate, cu nesupunere civică sau chiar cenzură. Cu  mandate imperative și voturi de încredere, cu…

Miracolul adolescenței & Un pas în urma serafimilor

Lumea adolescenților surprinde de fiecare dată printr-o chimie aparte și e o lume pe care puțini cineaști o explorează dincolo de clișeu.  Declarație de dragoste (1985) și Liceenii (1987), filmele lui Nicolae Corjos, sunt exemplare prin colecția de clișee romanțioase dispuse pe fundalul fabulei ideologice cu tânărul care reușește în dragoste de-abia după ce face experiența seriozității în întrecerea socialistă….

Captiv în mine, eu nu este eu: Insectarul Coman

Vara s-a dus, lucrurile nu s-au așezat nici de data asta. E vară. Căldură apăsătoare, înăbușitoare. Dan Coman își suflecă manșetele blugilor și aprinde o țigară. Mintea e încețoșată de cafea, de tutun, de zăpușeală, de vârstă – și stă. Stă precum un ceas stricat, precum străzile goale ale Bistriței. E iarnă. Totul a înghețat pe strada Grigore Bălan. Dan…

Dragostea pulsatilă respirând literatură: La două zile distanță, de Marin-Mălaicu Hondrari

Un instrumental lung de opt ore unde sunt compilate în același fișier unic, fără urmă de titlurile originale, cele mai actuale piese și, deși sunt camuflate și mixate, le recunoști; aerul condiționat de mașină care să emane la nevoie căldură sau particule răcoroase; vuietul roților ce nu știu unde se îndreaptă mânate de viteza dorului și, lângă tine, cu aspect…

Poemul care nu poate fi înțeles. De vorbă cu sticla poeziei

Existența poetică a lui Ion Mureșan în Poemul care nu poate fi înțeles se construiește tocmai în această direcție, a complexității în construcție și a afluenței de nuanțe și amprente lirice de sorginte distinctă, de la un romantism aproape inocent și ludic, trecând prin etapa unei somnolențe acut misterioase și ajungând la ostentații grele ale cuvântului și ale trăirii. Complementaritatea…

Jucăria Mortului, de Constantin Acosmei – poezia între a privi și a simți

O prezență destul de rezervată în spațiul poeziei românești, Constantin Acosmei propunea în 1995 primul (și, până în prezent, singurul) său volum: o sinteză concentrată, fundamentată pe infuzia straniului și grotescului într-o banalitate refiltrată prin prisma unui ochi atent la fiecare detaliu, ochiul omului singur, care disecă și analizează până la ultima piesă tot ceea ce se află în exteriorul…