Articole din arhiva Alecart

Despre risipire. Instantanee în Sfârșitul, de Atilla Bartis

Nu mi-am imaginat niciodată că cineva își poate construi viața doar din sfârșituri. Nu am crezut că le poți trăi pe acestea fără a ține cont de începuturi. Până acum eram sigură că simpla aruncare a gândului spre momentul final, fie el al propriei vieți, al clipei fericite de întâlnire cu cineva drag sau al secundei de plăcere nevinovată atunci…

Despre prietenie, cu dragoste

Prieteniile seamănă izbitor cu regimurile politice. În politologia clasică, lucrăm cu taxonomii simple, lumea e zigzagată de regimuri democratice și regimuri nedemocratice. Între ele există specii diferite, hibride, cu libertăți mai mari sau mai mici, cu bipartidisme suple sau multipartisme extinse, cu opoziție față de autoritate, cu nesupunere civică sau chiar cenzură. Cu  mandate imperative și voturi de încredere, cu…

Miracolul adolescenței & Un pas în urma serafimilor

Lumea adolescenților surprinde de fiecare dată printr-o chimie aparte și e o lume pe care puțini cineaști o explorează dincolo de clișeu.  Declarație de dragoste (1985) și Liceenii (1987), filmele lui Nicolae Corjos, sunt exemplare prin colecția de clișee romanțioase dispuse pe fundalul fabulei ideologice cu tânărul care reușește în dragoste de-abia după ce face experiența seriozității în întrecerea socialistă….

Captiv în mine, eu nu este eu: Insectarul Coman

Vara s-a dus, lucrurile nu s-au așezat nici de data asta. E vară. Căldură apăsătoare, înăbușitoare. Dan Coman își suflecă manșetele blugilor și aprinde o țigară. Mintea e încețoșată de cafea, de tutun, de zăpușeală, de vârstă – și stă. Stă precum un ceas stricat, precum străzile goale ale Bistriței. E iarnă. Totul a înghețat pe strada Grigore Bălan. Dan…

Dragostea pulsatilă respirând literatură: La două zile distanță, de Marin-Mălaicu Hondrari

Un instrumental lung de opt ore unde sunt compilate în același fișier unic, fără urmă de titlurile originale, cele mai actuale piese și, deși sunt camuflate și mixate, le recunoști; aerul condiționat de mașină care să emane la nevoie căldură sau particule răcoroase; vuietul roților ce nu știu unde se îndreaptă mânate de viteza dorului și, lângă tine, cu aspect…

Poemul care nu poate fi înțeles. De vorbă cu sticla poeziei

Existența poetică a lui Ion Mureșan în Poemul care nu poate fi înțeles se construiește tocmai în această direcție, a complexității în construcție și a afluenței de nuanțe și amprente lirice de sorginte distinctă, de la un romantism aproape inocent și ludic, trecând prin etapa unei somnolențe acut misterioase și ajungând la ostentații grele ale cuvântului și ale trăirii. Complementaritatea…

Jucăria Mortului, de Constantin Acosmei – poezia între a privi și a simți

O prezență destul de rezervată în spațiul poeziei românești, Constantin Acosmei propunea în 1995 primul (și, până în prezent, singurul) său volum: o sinteză concentrată, fundamentată pe infuzia straniului și grotescului într-o banalitate refiltrată prin prisma unui ochi atent la fiecare detaliu, ochiul omului singur, care disecă și analizează până la ultima piesă tot ceea ce se află în exteriorul…

poezia e la bistrița. Dialog cu Dan Coman & Marin Mălaicu-Hondrari

Ce are în plus, din punctul dvs. de vedere, Festivalul „poezia e la bistrița” față de celelalte festivaluri de poezie din țară (exceptând prezența alecartienilor, desigur :))? Dan Coman: Ț. (un festival care nu are Ț-ul său, musai să și-l cumpere). /cea mai bună cafea la ibric din lume/ publicul/ autorii (și ideea de bază a festivalului: fără vedete)/ jumătatea…

Când totul se unește (dar nu se uniformizează) prin Frânghia înflorită, de Radu Vancu

Pentru că eu mă gândesc acum la arta de familie ca la tortura tandră și atroce care vindecă omul de fericirile lui. Să spun despre poemele lui Radu Vancu că m-au ținut cu răsuflarea tăiată în inspirații sfâșiate și expirații eliberate cu trudă, cu inima înjumătățită, tremurândă și așezată lângă cafeaua neatinsă de ore, plasată într-un colț strategic al mesei…

O direcție din Ieudul fără ieșire, de Ioan Es. Pop

oltețului 15, camera 305 O remarcă generală asupra majorității textelor lui Ioan Es. Pop, care provine în special din primul și din ultimul ciclu de poeme ale cărții, este aceea că e subliniat caracterul maximalist al poeziilor, toate având o tentă narativă vizibilă, ce duce scriitura într-o zonă a graniței dintre poem în proză și proză poematică. Poate principalul atu…

Printre volutele lumii în Cerul senin, de Ștefan Manasia

Cerul senin reprezintă un exemplu percutant de poezie demitizantă, volumul fiind dominat de un realism brut, sincer, căci omul nu se află doar în căutarea lucrurilor înalte, ci are nevoie să îi fie satisfăcute și aspirațiile frivole, setea carnală. Sunt abordate teme care denotă adevăratele trăsături și preocupări înșurubate în cotidian, evidențiindu-se faptul că grotescul a devenit un element recurent,…

Lumina ce reverberează în interior: Glitch, de Vlad Moldovan

Viața va scăpăra/ corpuri/ luminare/ și doar reflexe/ lăsate sub dărâmătură/ cuprinse de mortar. Impresia pe care mi-a lăsat-o volumul de poezie semnat de Vlad Moldovan este că s-a născut din scânteia unui scurtcircuit, a unui glitch din interiorul ființei, prin cel mai profund și onest tip de căutare, cea creatoare, care în permanență își găsește resorturile în oscilația halucinantă …