E miezul zilei. Apăs pe butonul cheii până aud un beep. Las mașina să se încingă sub soarele texan și o iau spre clădirea principală a liceului. În aerul torid, nimic nu mișcă. Nici nu mai are ce să se evapore. Fațada clădirii mă întâmpină în tăcere, eu fiind singura persoană care ajunge la ore așa târziu. Și asta pentru…
Prin crăpătura sfidător de mare a acoperișului metalic plouă. Pentru cine fierbe Layla ceaiul? Dacă s-ar apleca puțin, și-ar șterge ochelarii aburiți de la respirația sacadată, udă și ar miji ochii, ar vedea și bunica, de acolo din cais de unde s-a cocoțat ea acum, că gaura din acoperișul ciudat și cafeniu este o gaură interesantă, parcă intenționat poziționată acolo…
Volumul Harta sufletului meu. Călătorie în lumea părinților scris de Horia-David Munteanu a apărut la Editura Adenium. „E o după-amiază ploioasă de duminică. Știu că e duminică, deoarece am multe teme. S-au înghesuit aproape de mine și așteaptă cuminți să încep. Nu că sâmbăta ar fi mai ușor: lucrez și iar lucrez, o iau din timp, crezând că duminica mea…
Toamna oamenii se intampla sa fie, mai mult decat sunt. Sunt intr-o parte si alta de anotimpuri, nici prea aproape, nici prea departe de timp, de oameni, de case si chiar de vise. Toamna oamenii se intampla sa se aleaga si sa se culeaga, precum fructele din gradini fosnitoare si aurii. Toamna e aurie si bogata in inceputuri: de ganduri,…
poem fără aripi/ fără întoarcere de Anastasia Gavrilovici în timpul reclamelor îşi desprinde capul din maţele televizorului şi mă fixează. atunci îi simt melcii obezi traversându-mi spinarea cu priviri somnolente iar eu îngropată în pernele-monştri ale bunicii îmi strâng laolaltă degetele macerate de frig / pe fundal vocea lui Nichita vorbeşe despre pietre şi îngeri şi moarte ca şi…
mușc din această zi ca din miere mi se decolorează sângele ca perdelele pe care îl speli cu săpun duru sau fa după cum ai bani de la mama plecată de la tata plecat. în funcție de săptămână atunci mi se strepezesc dinții de la atâta uitat pe geam pentru că tratamentul pe care mi-l prescriu e ceva…
sunt un capăt de aţă inima mea creşte afară e un fir de păr o unghie transparentă cu vinişoare un picior ceva mă demachiez cu acetonă spaţiul dintre pleoape şi sprâncene e prea plin acolo mă sărută vlad când pleacă la muncă sau mă înşală acolo stau ridurile la bronzat îl aud şi acum ceaiul se bea ca apa mănânci…
M-a făcut mama bancher Notă : Mergând pe strada Lăpușneanu,o studentă în anul II de facultate se împiedică ( de câteva ori de resturile de covrigi aruncați de bătrâneii de prin zonă, de fiecare dată ) uitându-se în urmă – tălpile bocancilor. În fața vitrinei „Galeriilor Dana”, își admiră rotunjimile feței,se apucă de burtă,scrâșni din dinți,gemu în mijlocul trotuarului.După aproximativ…
wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static te-am ascuns în cameră ca pe un mort drag. tavanul e putred pe sub scânduri trece viermele cafeniu devorând toate inimile ştiute şi neştiute (pe…