
Chiraleisa
Cu porcii, spunea bunicul, era întotdeauna ușor, căci ei aveau pielea moale și niciun cuțit, oricât de bont, nu se opintea în gâtul lor, cum de atâtea ori se întâmplase cu vițeii. În joia dinaintea Crăciunului, cel mai voinic bărbat…
Cu porcii, spunea bunicul, era întotdeauna ușor, căci ei aveau pielea moale și niciun cuțit, oricât de bont, nu se opintea în gâtul lor, cum de atâtea ori se întâmplase cu vițeii. În joia dinaintea Crăciunului, cel mai voinic bărbat…
Am remarcat, încă de la început, în poemele Anastasiei Gavrilovici*, ritmul alert al versurilor, care nu te lasă să respiri, să te odihnești. Fiecare cuvânt și fiecare vers curge din cel anterior cu forța unui râu ce stă să iasă…
E miezul zilei. Apăs pe butonul cheii până aud un beep. Las mașina să se încingă sub soarele texan și o iau spre clădirea principală a liceului. În aerul torid, nimic nu mișcă. Nici nu mai are ce să se…
Prin crăpătura sfidător de mare a acoperișului metalic plouă. Pentru cine fierbe Layla ceaiul? Dacă s-ar apleca puțin, și-ar șterge ochelarii aburiți de la respirația sacadată, udă și ar miji ochii, ar vedea și bunica, de acolo din cais de…
Volumul Harta sufletului meu. Călătorie în lumea părinților scris de Horia-David Munteanu a apărut la Editura Adenium. „E o după-amiază ploioasă de duminică. Știu că e duminică, deoarece am multe teme. S-au înghesuit aproape de mine și așteaptă cuminți să…
Toamna oamenii se intampla sa fie, mai mult decat sunt. Sunt intr-o parte si alta de anotimpuri, nici prea aproape, nici prea departe de timp, de oameni, de case si chiar de vise. Toamna oamenii se intampla sa se aleaga…
poem fără aripi/ fără întoarcere de Anastasia Gavrilovici în timpul reclamelor îşi desprinde capul din maţele televizorului şi mă fixează. atunci îi simt melcii obezi traversându-mi spinarea cu priviri somnolente iar eu îngropată în pernele-monştri ale bunicii îmi strâng…
mușc din această zi ca din miere mi se decolorează sângele ca perdelele pe care îl speli cu săpun duru sau fa după cum ai bani de la mama plecată de la tata plecat. în funcție de săptămână …
sunt un capăt de aţă inima mea creşte afară e un fir de păr o unghie transparentă cu vinişoare un picior ceva mă demachiez cu acetonă spaţiul dintre pleoape şi sprâncene e prea plin acolo mă sărută vlad când pleacă…
M-a făcut mama bancher Notă : Mergând pe strada Lăpușneanu,o studentă în anul II de facultate se împiedică ( de câteva ori de resturile de covrigi aruncați de bătrâneii de prin zonă, de fiecare dată ) uitându-se în urmă –…
wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static te-am ascuns în cameră ca…