Mă bucură reîntâlnirea cu viziunea lui Claudiu Goga, căci ultimele spectacole montate la Iași, Un dușman al poporului și Acasă în miezul verii au fost categoric niște succese (deopotrivă regizorale, actoricești și de public). De data aceasta, Moartea unui comis voiajor mi s-a părut în primul rând un succes al parteneriatului regizor-scenograf. Când un om se agață de fiecare iluzie,…
iHamlet, un spectacol despre și dedicat adolescenților (și nu numai), oferă publicului doza de vitalitate conținută de lucrurile simple, conturând în mișcări reverberante și seducătoare universul lăuntric și vulnerabil al tânărului format din lumea din spatele cortinei și cea din fața ei deopotrivă. Într-o permanentă oscilație între acum și atunci, între amintire și actualitate, între eul social și eul spiritual,…
Teatru de război e un proiect viabil, al cărui principal merit este acela de a reflecta despre cine și cum suntem, de a ne provoca să reacționăm în funcție de coordonatele naționale și, mai ales, personal-umane ale fiecăruia. În anul Centenarului, reprezentația Naționalului ieșean e necesară și întru totul de înțeles. Aș spune că e de preferat un astfel de…
Zilele Teatrului Matei Vișniec continuă cu unul dintre cele mai bune spectacole puse în scenă de admirabilii actori ai trupei sucevene. Regizoarea Catinca Drăgănescu propune o reinterpretare asumată și reușită a piesei lui A.P. Cehov, o adaptare subtilă și profitabilă a piesei la actualitate. Cu o complexitate specifică pieselor cehoviene, 3 Surori necesită efort atât din partea actorilor, cât și…
Anca Bradu revine pe scena teatrului sucevean cu un spectacol savuros, intens și deosebit de bine lucrat, care dă startul Zilelor Teatrului Matei Vișniec. Realitatea imediată și contondentă este transformată în teatru, cu o finețe inegalabilă a stilizării: Proștii sub clar de lună, în regia Ancăi Bradu este un spectacol despre actualitatea cea mai presantă. Scris cu aproximativ 50 de…
Piele și cer – un spectacol la care am asistat cu respirația tăiată de la început până la sfârșit și de la care am plecat cu multe impresii și întrebări. Nu mi-a fost oferită nicio certitudine, însă, cu siguranță, mi-au fost spulberate o parte din cele anterioare și poate că asta e mai important. Problema pe care regizorul Radu Ghilaș…
Ca într-o sală de cinematograf, se proiectează o scenă de război: șapte (cred că am numărat bine) siluete, cuprinse de euforia atacului, vin spre tine, vii, încrezătoare. Imaginea de un eroism grotesc (eroismul nu e în sine grotesc, el devine astfel transpus, recreat artistic) se spulberă când o explozie anulează orice urmă de viață. Imaginea următoare, aproape kitsch: căderea unor…
Ca de fiecare dată când vine vorba despre montarea unei piese de Pirandello, nerăbdarea și teama se amestecă în proporții egale. Pirandello e o provocare pentru orice regizor și nu fiindcă textul în sine nu ar fi suficient de plin, ci tocmai fiindcă are un plin al său pe care nu îl poți înstrăina, decupa, redefini. Pentru că îți oferă…
Mașina se oprește (Mașina Apocalipsei), TNI* Gândit și conceput ca un spectacol-lectură, ce are la bază fragmente din trei opere al căror mesaj este regândit din perspectiva unui „basm al ființei căzute”, în care plot-ul aproape se pierde sufocat de elementele colaterale acestuia, Mașina se oprește (Mașina Apocalipsei) este o reprezentație destul de bizară. Hibriditatea face parte din intenția de…
Moartea unui artist, de Horia Lovinescu. Regia: Irina Popescu Boieriu; Scenografia: Rodica Arghir. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași. Distribuția: Emil Coșeru, Mihaela Arsenescu-Werner, Doina Deleanu, Andrei Grigore-Sava, Radu Ghilaș, Brândușa Aciobăniței, Ada Lupu, Daniel Busuioc, Radu Homiceanu. „E timpul, dă mâna. De ce să-mi fie frică?” De la un anumit moment încolo, tot ceea ce este nu se întâmplă, ci…
Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, din care am „decupat” spectacolul lui Bobi Pricop, rămâne, pentru alecartieni, un reper pe harta culturală a Iașului alături de FILIT, „un punct de interes care se individualizează printr-o vibraţie numai a lui”. FITPTI „are o identitate distinctă, anunţată prin titulatură – se adresează publicului tânăr indiferent de vârsta biologică, vizează spectatorul deschis,…
Ca un vertij care te înlănțuie până la neputință, copleșitor, e spectacolul regizat de Tudor Lucanu, o punere în scenă a piesei lui I. L. Caragiale ce depășește spațiu-timp și se propagă cu aceeași forță în cotidian. Pentru regizorul spectacolului, masca este cea care ascunde identitatea, dar și cea care aduce la lumină adevărata esență umană. De aici, un spectacol…