Cronici de teatru

Crâmpeie de la FITPTI 2019

Am tras cu ochiul către programul acestei noi ediții a Festivalului de Teatru pentru Publicul Tânăr încă din momentul în care acesta a devenit public. O mulțime de propuneri interesante, de piese care păreau provocatoare, de trupe tinere, de spectacole la care mi-aș fi dorit să ajung. Și admirația mea sinceră pentru ceea ce reușesc să facă organizatorii, respectul meu…

„Vino și spune cine te iubește cel mai mult din casa asta!” 8 femei, regia Irina Popescu Boieru (TNI)

Dacă vă plac romanele Agathei Christie, romanele negre cu intrigă polițistă, dacă aveți chef să zâmbiți la câteva replici savuroase și să petreceți o seară nu în fața televizorului zapând debusolați și plictisiți sau urmărind vreun serial „spumos” de care uiți la trei minute (sunt generoasă!) după terminarea episodului, puteți încerca 8 femei. Puteți încerca fiindcă dă mai bine să…

Inima și zvonurile lumii sau Dansul Delhi, în regia lui Radu Afrim

Așteptând. Un univers nemișcat. Recognoscibil și străin, în același timp. Pentru că fiecare își trăiește așteptarea altfel. Pentru că, într-un spital, pe culoare sau în saloane, se dă mereu aceeași bătălie – fără a ști însă ce îți este rezervat ție. Și pentru că aici poți intra ca mamă, ca fiică, prietenă, soț/soție, amant/amantă sau ca intermediar între nevoile celor…

Marjorie Prime, regia Radu Iacoban. Noi și amintirile celorlalți

Prolog Ce am fi dispuși să facem dacă ar depinde de noi să prelungim viața celor pe care îi iubim? Cât de departe am merge și cum am arăta împreună după, purtând consecințele dorinței de a aduna timp, de a amâna momentul despărțirii definitive, fără a putea împiedica însă ravagiile bătrâneții asupra noastră și a celuilalt? Sunt răspunsuri pe care…

Câte fețe are moartea? (impresii pe marginea spectacolului Răzvrătiții)

Despre chipurile nevăzute ale aceleiași povești, despre un trecut pe care nu îl știai așa, despre pierdere și despre dezbinare ne vorbește al treilea episod din Trilogia 1918, Răzvrătiții. Întreaga trilogie își propune, de fapt, să regândească varianta oficială a istoriei, să reconstruiască diverse perspective asupra unei perioade atinse de zbucium, deznădejde, dar, deopotrivă, marcată de curaj, determinare sau frică,…

Memoria e o formă a uitării. Memoria apei, în regia Irinei Popescu-Boieru, TNI

Relația mamă-fiică, legătura dintre surori, formele iubirii în interiorul și în afara cuplului, relația cu sine și cu celălalt și, nu în ultimul rând, neasumată, dar prezentă, relația cu moartea – și prin ea cu viața. Toate într-un spectacol zguduitor (…). Sfâșietor de trist este acest spectacol înăuntrul căruia râsul nu face altceva decât să taie mai adânc în suferința,…

Aceasta nu e o cronică de spectacol. Aceasta e (doar) o istorie la persoana I

Sentimentul pe care l-am avut ieșind din sala de spectacol după Istorie la persoana I a fost unul straniu: amestec de debusolare, ușoară revoltă și o anumită tristețe. Mi-a părut rău că nu am plecat după ce premiera s-a terminat și am răspuns invitației de a sta la discuția cu cei implicați în realizarea spectacolului după. Am abdicat de la…

Lumea care rănește și privirea salvatoare: Ținuturile joase, după Herta Müller, regia Mihaela Panainte

Stagiunea ieșeană începe cu un spectacol de imagine și de stare, foarte atent construit, cu un impact puternic, în primul rând vizual. E un act artistic care merită toată atenția pentru modul în care se poate recupera o voce (cea a fetiței din volumul de debut al Hertei Müller, dar și cea a unei lumi încă necunoscute – vocea ținuturilor…

Gânduri pe marginea unui act necesar: În numele Tatălui, regia Robert Bălan

Mi-ar fi plăcut să văd spectacolul regizat de Robert  Bălan într-un alt moment. Nu la un atât de scurt răstimp de la Referendum. Și nici într-un caz în săptămânile anterioare acestuia. Mi-ar fi plăcut să-l văd tihnit pentru a lăsa să reverbereze în mine fiecare secvență care îl alcătuiește, să aud fiecare voce și fiecare poveste. Pentru că e un…

Un om prea mic pentru un mecanism prea mare: Moartea unui comis voiajor*, în regia lui Claudiu Goga (TNI)

Mă bucură reîntâlnirea cu viziunea lui Claudiu Goga, căci ultimele spectacole montate la Iași, Un dușman al poporului și Acasă în miezul verii au fost categoric niște succese (deopotrivă regizorale, actoricești și de public). De data aceasta, Moartea unui comis voiajor mi s-a părut în primul rând un succes al parteneriatului regizor-scenograf. Când un om se agață de fiecare iluzie,…

iHamlet. Sau despre tăcerile nepotrivite

iHamlet, un spectacol despre și dedicat adolescenților (și nu numai), oferă publicului doza de vitalitate conținută de lucrurile simple, conturând în mișcări reverberante și seducătoare universul lăuntric și vulnerabil al tânărului format din lumea din spatele cortinei și cea din fața ei deopotrivă. Într-o permanentă oscilație între acum și atunci, între amintire și actualitate, între eul social și eul spiritual,…

O oglindă necesară dinspre atunci spre acum: Teatru de război (TNI)*

Teatru de război e un proiect viabil, al cărui principal merit este acela de a reflecta despre cine și cum suntem, de a ne provoca să reacționăm în funcție de coordonatele naționale și, mai ales, personal-umane ale fiecăruia. În anul Centenarului, reprezentația Naționalului ieșean e necesară și întru totul de înțeles. Aș spune că e de preferat un astfel de…