Manichiura roșie este prima dramă (aș putea-o numi tragedie dacă am în vedere destinul personajelor) pe care am văzut-o ca spectator la teatru. Nu știam absolut nimic despre autor, despre scenariu sau despre regizor și, „datorită” planificării impecabile a programului…
Monocrom Trei personaje. Trei atitudini. Trei moduri de a fi. Toate, diferite în esență, aflate sub semnul unei metamorfoze continue, dar ajungând să reprezinte aceeași realitate: sistemul însuși – mereu totul repetându-se, totul fiind luat de la capăt sub aparențe…
Această „lecție” se va repeta zi de zi, la nesfârșit, fără a-i provoca vreun proces de conștiință Profesorului și fără ca cineva să intervină pentru a pune punct agresiunii. În spectacolul după piesa Lecția, de Eugene Ionesco, regizorul Ovidiu Ivan…
Dragostea te poate nimici, pe când banii te pot înălța și ajuta să-ți îndeplinești misiunea pe pământ. În încercarea de a nimeri dragostea și fericirea la ruleta vieții, destinul se joacă adeseori cu omul și, la fel ca în teatru,…
Dar toată mișcarea inimii tale, dar tot ce ai fost, astea unde se duc? Între zborul indiferent al păsărilor și țărâna neagră prin care se târăsc sau se contorsionează trupuri, răsfirată printre degete ca într-o litanie, lipindu-se de carne pentru…
Mie mi-ar plăcea să fiu un superb pește neon pe care să-l cumpere un necunoscut și să-l ducă undeva departe. Spectacolul lui Radu Afrim, jucat în premieră națională la Bistrița (31 iulie/1 august), este o excepțională demonstrație de virtuozitate făcută…
Ce tragedie, ce nebunie! // Ce tragedie, ce orbire! Excepțional spectacolul în regia lui Zalán Zakariás, cu o scenografie ce poartă semnătura Andrei Bădulescu Vișniec, spectacol realizat după (și stând foarte aproape) de textul omonim al lui Matei Vișniec. Excepțional,…
Un altfel de Caragiale propune Ion Sapdaru la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași (Uzina cu Teatru). Un Caragiale fără verva și fără absurdul care se infiltrează subtil, un Caragiale mai apropiat de realismul pe care îl descoperim în nuvelele lui…
Și peste toate/uitarea cade… Cum puteți să stați așa fără să faceți nimic? Ridicați-vă, vă rog, ridicați-vă! Ajutați-mă, vă rog! Între bărbatul care cere ajutor, o bucată de carne mutilată, și noi e distanța dintre două lumi – cea ficțională…
Războiul – o nemărginită oroare căreia sufletele aruncate în el încearcă totuși să-i atribuie un rost. De ce mă aflu aici? De ce trebuie să servesc patria? Ce este patria? Știu pentru ce lupt sau sunt doar o marionetă care…
Căci nu poate exista teatru decât în clipa în care începe într-adevăr imposibilul. A pune în scenă un text de Artaud presupune mult curaj și o doză de nonconformism. Pentru că trebuie să recunoaștem că Antonin Artaud a fost…
Ești o piatră prețioasă. Întotdeauna ai totul, întotdeauna ești liber, întotdeauna ești deschis, întotdeauna radiezi atâta forță, întotdeauna ești bun, întotdeauna ești credincios… Acest întotdeauna – doar un timp al iluziilor, timp auroral, timp nebun rămas în planul oniricului, timp…