Mise en abyme. Povestea lui Unamuno, despre dragostea nedeclarată ce nu pare a fi dragoste reală – complicata iubire a unui bărbat pasional, violent și posesiv – capătă, în viziunea lui Alexander Hausvater, contururile unei investigații difuze despre natura umană…
Teatrul sau jocul de-a Viața. Lumea scenică în care adevărul, esteticul și trăirea personală pulsează spre același țel, emoționarea spectatorului. Dacă ar fi să facem o incursiune în acest domeniu, Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava – cea mai tânără instituție…
Ada Lupu mi-a plăcut de la început, în toate piesele în care am văzut-o jucând la Iași (de altfel, am mai spus asta: e unul dintre cei mai buni tineri actori pe care îi are Iașul. Pentru că e talentată,…
Dragostea. Și odată cu ea omul. Având ca punct de plecare textul lui W. Shakespeare, Love’s Labour’s Lost (piesă de debut a dramaturgului, rar montată, dar adaptată fără a pierde poezia și subtilitatea lucrării originale), regizorul Alexandru Bogdan construiește un…
„Oamenii se iubesc doar pe ei înșiși” Măcelăria lui Iov – un spectacol de excepție, cinic și zguduitor, care îți electrocutează fiecare fibră a ființei. Un spectacol de la care pleci crucificat, dar fără speranța vreunei mântuiri, zguduit de…
Un mecanism ce strivește nu doar „cu metodă”, ci și „cu stil” Nu ezit să afirm că Invitație la eșafod (Teatrul Național Iași) este cel mai bun spectacol al lui Ion Sapdaru – un regizor care mi-a plăcut parțial până…
Imaginați-vă o disecție pe viu: o rană supurândă, fără anestezie, percepția lentă, tot mai lentă, în ciuda ritmului constant, sacadat al mișcărilor ce se succed. Măriți imaginea. Amplificați percepția. De zece, de o sută, de „n” ori. Sunteți în același…
Claudiu Goga revine la Iași și o face cu un spectacol puternic, atent lucrat, în care valorifică liniile de forță ale stilului său regizoral, optând pentru o piesă deloc confortabilă într-un moment în care nimic nu pare a se schimba…
Voi începe aceste rânduri cu o mărturisire. Poate nepotrivită, dar necesară în logica rândurilor ce urmează. M-am dus spre Ateneul Tătărași, duminică, 10 aprilie, la a doua reprezentație a Fetei fără zestre, cu inima strânsă. Eram hotărâtă ca, dacă nu…
Când merg la o piesă regizată de Irina Popescu Boieru e ca și cum mă pregătesc să citesc ultima apariție editorială a unuia dintre autorii despre care știu că nu mă vor dezamăgi. Nu sunt mulți (ei, autorii), așa cum,…
Spectacolul regizat de Lucian Dan Teodorovici este, în mod cert, unul dintre cele mai interesante propuse pe scena ieșeană în ultimul timp: o situație gravă (criza existențială pe care o parcurge Cristian și care-l conduce la decizia de a se…
O poveste de viață cu o puternică încărcătură emoțională spre sfârșit, cu infuziuni realiste și accente melodramatice, din a cărei configurare scenică nu lipsesc inflexiunile parodice, distanțarea, amestecul de stiluri. E o poveste care se spune fragmentar, prin înlănțuirea unor…