La începutul fiecărui an, în fiecare zi de vacanță, redactorii Alecart cu experiență sau abia intrați în redacție vă propun câte un top personal al celor mai îndrăgite cărți citite în anul anterior, indiferent că este vorba despre literatura contemporană sau despre cea clasică. Criteriile în realizarea acestor clasamente sunt diverse: de la impactul asupra noastră la valoarea cărților sau…
La începutul fiecărui an, în fiecare zi de vacanță, redactorii Alecart cu experiență sau abia intrați în redacție vă propun câte un top personal al celor mai îndrăgite cărți citite în anul anterior, indiferent că este vorba despre literatura contemporană sau despre cea clasică. Criteriile în realizarea acestor clasamente sunt diverse: de la impactul asupra noastră la valoarea cărților sau…
La Pianiste (2001) – Michael Haneke Un film incomod și greu de privit, dar în care privirile joacă un rol esențial. O stare tensiona(n)tă și de permanentă expectativă, care este punctată de momente apropiate de inexplicabil. Impresionantă e maniera lui Haneke de a ilustra incapacitatea de adaptare, de aderare la o lume întotdeauna prea străină de Erika, care pare împietrită…
Cu porcii, spunea bunicul, era întotdeauna ușor, căci ei aveau pielea moale și niciun cuțit, oricât de bont, nu se opintea în gâtul lor, cum de atâtea ori se întâmplase cu vițeii. În joia dinaintea Crăciunului, cel mai voinic bărbat din sat era chemat pe rând la toate casele, își făcea cu precizie treaba și era omenit la masă, cu…
Wolfgang Becker reușește să surprindă efectele adverse ale desprinderii forțate de o lume cu care foarte mulți nu doar că se identificau/ identifică , ci cu care se contopiseră/ contopesc de-a dreptul. Păstrarea intactă a realității pe care și-o configurează fiecare dintre noi e mai importantă decât confruntarea cu o realitate care s-a reînnoit fundamental. Oricât de evident ar fi…
Filmul Amadeus al lui Miloš Forman pare a testa (și, până în final, a diseca) microscopic nu doar integritatea sau bunătatea din noi, ci însăși esența umanității și felul în care aceasta se poate risipi (sau, dimpotrivă, concentra) în slujba divină a slujirii artei. Pe urmele vieții tumultoase a marelui Mozart, pelicula problematizează în ce măsură poate deveni un om…
BINE AȚI VENIT ÎN PARCUL NATURAL „INIMA NASTENKĂI” vă rugăm păstrați curățenia! la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații/ de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe/ intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor/ e la fel de apăsătoare ca a criminalilor/ dar a cui nu e Își lăsă capul să atârne pe spate în…
Acum, când scriu în drum spre casă, apăsând din inerție cu degetele ce-mi alunecă greu pe literele de la tastatura telefonului din pricina asprimii frigului de decembrie, simt cum mă dezmorțesc pe măsură ce mă gândesc la locul de unde am plecat – Sala de Festivități a Colegiului de Artă „Octav Băncilă” din Iași, unde s-a desfășurat concertul caritabil „Dorințe…
Ar fi trebuit să îmi dau seama încă de la început, când Strada Ulmilor s-a dovedit a nu avea niciun ulm, când locuitorii orașului s-au adunat într-o biserică scheletică din lemn, însă nu păreau să creadă sau să fi crezut vreodată în ceva, când toți treceau prin și printre contururile trasate cu cretă fără să dea impresia că au conștiința…
Inițial am privit inițiativa proiectului teatral* demarat de Teatrul Național, Lecturi³ cu o anumită reticență, întrucât ieșea din tiparul a tot ce consideram a fi spectacol . Ezitarea avea legătură în principal cu incertitudinea modului în care publicul va putea recepta în întregime textul Elisei Wilk, dispariții, fără a beneficia de o componentă vizuală percutantă. Acest gând a fost însă…
Nu mai trebuie să educăm generațiile să gândească uniform, să le pregătim pentru o slujbă sigură într-o fabrică, e necesar să le educăm să gândească creativ, pentru că asta ne diferențiază unii de alții. Este demonstrat că o populație cu o diversitate genetică mare este mai rezistentă, mai puternică decât o populație uniformizată. Procesul de selecție naturală, evoluția așadar, este…
Poeziile Anastasiei Gavrilovici sunt precum niște melodii din care ai tot gusta pe repeat, niște comprimate cărora li s-a ales substanța activă astfel încât să rămână subtilități de provocat gândul și mai târziu, inducându-ți nevoia să poposești și data următoare în universul pe care l-au germinat în tine. Ele cer să le însoțim prin aplicarea unui ritual premergător care să…