Astăzi a început povestea FILIT 2024 cu noi personaje și noi stări născute din puterea literaturii de a ne provoca să înțelegem cine și cum suntem, ce și cum facem. Încă o dată, ca într-o zi de sărbătoare, familia ALECART…
O metropolă veșnic încețoșată și rece, plină de oameni care știu foarte bine ce au de făcut și câtă fericire pe metru pătrat își permit și undeva un colțișor cu geamuri aburite, lumină palidă, gin tonic, apeluri pierdute și borcane…
Atâta lumină, încât e imposibil de crezut că răul există. Dar există. Pentru asta avem istoria. Și reciproca: atâta rău, încât e imposibil de crezut că lumina există. Dar există. Pentru asta avem artele. În Jurnalul lui Radu Vancu umanul…
„You’re on Earth. There’s no cure for that.” Nu există leac pentru tratarea suferinței omenești. Și de ce ar fi nevoie să se găsească unul? Oare nu face tocmai căutarea lui ca existența noastră să însemne ceva mai mult decât…
(De fapt, in all honesty, trebuie să-mi fac confesiunea: nu știu deloc dacă frumusețea ne amintește că suntem oameni – sau ne face să uităm că suntem oameni. Nu, ce vreau să spun e că știu sigur că le face…
Dăruiesc această carte lui Jo – femeia fără sentimente – ca și lumii întregi. Volumul de poezii al lui Bogdan O. Popescu Poemul de gardă te face să rememorezi primele zâmbete de pe holurile școlii schimbate între fetele și băieții…
Întrebarea la care sunt nevoit să răspund cel mai des în interviurile mele este unde și când am început să pictez. Prostească întrebare, după părerea mea, și fără esență. Mult mai interesant ar fi să fiu întrebat de ce am…
A scrie ilizibil despre realitate este încă o formă de deformare a realității, o dovadă că realitatea nu poate fi înțeleasă în întregime, deplin, că în fraza realității mereu va apărea un cuvânt pe care nu-l vom putea descifra. Cel…
Orice fiară de pe lumea asta, dacă ar descoperi poezia, s-ar transforma radical. Omul de astăzi – o fiară îngrădită în cușca realității virtuale, a superficialității, a artificialului, unde orice interacțiune și orice sentiment sunt prefabricate. O fiară cu un…
Au fost odată ca niciodată o împărăție a Sudului și o împărăție a Nordului. Ceea ce aveau în comun aceste două împărății era în același timp ceea ce le despărțea: o fâșie de pământ minunată, niște ape navigabile și un…
Tata, te-am dezamăgit eu vreodată? Pe o scenă ca pentru păpuși, cu spectatorii la mai puțin de un metru distanță, într-o sală mică, devenită parcă și mai mică fiindcă a fost plină până la refuz, am asistat aseară la ceva…
Mă voi abate de la rigoarea și formalismul unei cronici obișnuite de spectacol. Pentru că, sincer, abia așteptam momentul în care să îmi desfășor liber gândurile – într-un format similar cu ceea ce ar putea fi consemnarea „jurnalului” meu mental…