Despre alegeri, despre vinovăție, despre răul din noi și cel pe care îl facem (cu bună știință sau doar închizând ochii și tăcând), despre fanatismele secolului trecut și cele ale lumii în care trăim, despre neputință, despre căutarea unei căi de salvare, despre descoperirea adevărului sau a unor părți din el, despre responsabilitate, despre Europa și fețele ei multietnice și…
Cu un debut regizoral mai mult decât curajos, utilizând desăvârșit evoluția interioară și reacțiunea corespunzătoare acesteia în detrimentul acțiunii, Sidney Lumet impresionează în 12 oameni furioși atât prin compoziția regizorală, cât și prin elementul spiritual, prin acel substrat ideatic care, în definitiv, este miza oricărei producții cinematografice. Ceea ce indubitabil rămâne, chiar și după terminarea filmului, e amintirea caniculei înlăturate…
Scara lui Iakov este un roman multifațetat, cameleonic, o saga în care viața palpită puternic pentru a reface cu simplitate și sinceritate destinul câtorva oameni și al unei țări, urmărit aproape de-a lungul unui întreg secol; în acest roman în care istoria joacă rolul unui suprapersonaj neiertător, cititorul reface imaginea unei lumi care nu-i este întru totul străină, reconstituie forme…
Marea. Valurile izbindu-se aprig de picioarele îndrăgostiților clandestini. Fumul de țigară răsucindu-se în rotocoale. Spațiul închis al rulotei. Ritmurile limbii spaniole antrenând ritmurile iubirii. Mașina gonind în viteză pe șosea într-o zi de vară. Câmpul cu cei doi arbori solitari în lumina crepusculară. Sunt doar câteva dintre imaginile percutante care îmi persistă în minte după vizionarea celui mai nou film…
Volumul Lucruri nespuse se prezintă sub forma unei confesiuni, a unei încercări de a înțelege o istorie zbuciumată, dublate de o dramă de familie dată de insuficiențe și de absența amară a cuvântului. Când familia nu mai este spațiul ocrotitor pe care ți l-ai închipuit, ea se transformă în câmp de luptă ascuns de privirile celorlalți, ceea ce adâncește intensitatea…
Trei femei cu mâinile împreunate, așteptând efectuarea testului Papanicolau. Trei femei, până atunci necunoscute lor, care se unesc într-o solidaritate comună, tăcută. Aceasta este doar una dintre povestiri. O carte scrisă extraordinar, cu suflu viu și proaspăt, în care fiecare imagine, atent drămuită și construită, este elementul unei povești vibrante despre noi și despre viața aceasta trepidantă care mustește în…
*Tatiana Țîbuleac, una dintre scriitoarele cele îndrăgite de tinerii cititori și nu numai, este autoarea romanelor Vara în care mama avea ochii verzi și Grădina de sticlă apărute la editura Cartier, Chișinău. În 2018 a primit Premiul FILIT al liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, Premiul Observatorului Cultural pentru proză și Observator Lyceum. De asemenea, a fost nominalizată la Premiul…
Tăcere. Tăcerea din clipa în care nu vorbește nimeni. Își aduce aminte cum i-a povestit cât de insignifiantă se simte și, dacă nu insignifiantă, cel puțin mică, minusculă. Germania e mare, îi spusese ea, dar dincolo lumea de afară este chiar mai mare – chiar dacă este mai mică decât Germania. Cu toate acestea, personajul lui Mifsud din Necunoscuta din…
„Amintirile cele mai plăcute sunt cele cu cărțile citite până la 2-3 noaptea și cu stresul de a trimite recenziile la timp.” (A.F.) „Literatura este un spațiu generos al dialogului/ întâlnirilor. Așa am construit și noi Alecartul: dinspre literatură spre celelalte arte.” (E.M.) Mălina Turtureanu*: Nu cred că mi-aș fi putut imagina o atmosferă mai primitoare, un cadru mai deschis…
Atelier de scriere creativă cu Cristian Fulaș. După o discuție provocatoare despre literatura contemporană, despre simplitate și stil, gândurile noastre de la sfârșitul întâlnirii. De fapt, o „scrisoare” către noi însene în care răspundem la o întrebare. Mulțumim, Cristian Fulaș. Scriu pentru că am mai zis încă o dată că o fac și nu am făcut-o. În acea zi mi-am…
Atunci când întâlnirea de ieri cu scriitorul Cristian Fulaș va rămâne doar o amintire (deocamdată impresiile încă palpită, sunt vii, calde), sunt sigură că în minte îmi vor (re)veni obsesiv observațiile despre proza ideală, despre necesitatea simplității limbajul literar, despre lectura de edificare și cărțile care ajung să îți fie prieteni. Și probabil, mai pregnante decât toate acestea, vor fi…
Privesc berzele de pe acoperișul primăriei și chiar încerc să mă gândesc la un roman. Ar avea rost oare să scriu un roman despre dependență și încercarea de a te lăsa de ceva? Uite, chiar merită gândită o chestie din asta. Să scriu despre chin, despre derută, despre ratare, despre orice altceva decât ceea ce înseamnă normalitate. Un roman despre…