și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge amintirea mea. Mai vârtos mă spală…) Dumnezeu este provocat (sau, mai bine zis, acuzat) să își asume responsabilitatea pentru toată această frumusețe sfârtecătoare lăsată să se răspândească, asemenea unui virus, în lume, în volumul Psalmi (Casa de editură Max Blecher, 2019) al lui Radu Vancu. Dacă volumele anterioare au păstrat de fiecare dată un…
Teatrul nu poate fi decât intens, al personalităților puternice și al dislocărilor de conștiință. (Camil Petrescu) Aud tot mai des când merg cu tramvaiul diverse frânturi din conversațiile adulților – în special ale celor care mi-ar putea fi bunici – despre incapacitatea tinerilor din ziua de azi (nu cred că este relevant să spun cât de inadecvată, restrictivă și stranie…
Mărturisesc că atunci când am intrat în Sala Teatru CUB pentru a viziona (sau, mai bine spus, pentru a asculta) piesa montată în cadrul proiectului Lecturi³* nu aveam nici măcar o viziune aproximativă asupra a ceea ce urma să descopăr. Am fost surprinsă de impactul pe care l-a lăsat asupra mea această experiență, de felul în care regizorul Ovidiu Lazăr și echipa…
Am citit ultimul roman al lui Bogdan Răileanu, Teoria Apropierii, exact ca pe o teorie care m-a apropiat de întrebările pe care poate nu reușeam mi să le formulez în minte: cu pixul în mână, dintr-o răsuflare lungă și cuprinzătoare. Răspunsurile pe care paginile cărții le oferă se găsesc în chiar gândurile incerte de care te fac conștient, în situațiile…
În ultimii trei ani, la Colegiul Național, prin vocile tinere de la Alecart se construiește o „școală de poezie”. Alecartienii sărbătoresc Ziua Colegiului printr-un colaj de versuri care poate va schimba percepția despre concursurile de creație literară și despre ceea ce înseamnă a face/a scrie literatură. Poezia (e adevărat, foarte tânără) de la Alecart s-a născut din lectură și din…
Simplitate și complexitate în același timp. Totul pare firesc, așezat întocmai în locul care i se potrivește. Ori tocmai în locul la care nu te-ai fi așteptat. Asocierile cele mai nebănuite par în poezia aceasta și cele mai simple și mai adevărate – ca și cum ele ar exista acolo dintotdeauna. Este o frumusețe pe care noi o îndurăm, neștiutori,…
Probabil Gaițele, cea mai nouă montare a Naționalului ieșean va aduce public în Sala Mare, se va juca deci în stagiunea curentă suficient de des și va fi pe gustul multora: un text cunoscut, încă actual, cu personaje închise într-un mecanism psihologic și existențial recognoscibil, o comedie nu întru totul facilă, dar fără a ridica probleme de receptare din partea…
The Prestige (2006) Pelicula lui Christopher Nolan disecă atent în acest surprinzător science fiction (deși rămânând extrem de aproape de realitatea imediată, verosimilă) lupta permanentă dintre rațiune și obsesie, precum și interdependența dintre iluzie și concret. Christian Bale și Hugh Jackman interpretează doi magicieni rivali pe care-i unește aceeași disperată nevoie de a sacrifica toată umanitatea din ei în numele…
La sfârșitul anului trecut v-am propus un top al filmelor văzute în 2019 realizat de Anastasia Fuioagă (redactor Alecart, elevă în clasa a XII-a, filo, la Colegiul Național Iași). Astăzi și mâine vă invităm să citiți impresiile/ gândurile altor două colege din clasa a XI-a, Alina Vițel și Mălina Turtureanu, pe marginea peliculelor care le-au impresionat. Fiindcă o vacanță plină…
în absența unei ierarhii clare, titlurile se vor numerota cu „1” sau deloc desprindere, Mina Decu (editura Charmides, 2018) Cu volumul de debut al Minei Decu – foarte bine primit în spațiul literar (Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu“ Opus Primum, Premiul „Tânărul poet al anului 2018 și Premiul pentru debut în cadrul Festivalului Național de Poezie „Colocviile George Coșbuc“)…
După cele 5 propuneri anterioare ale colegilor ei, și Raisa MANOLESCU, redactor Alecart și coordonatoarea Clubului Alecart Junior, vă oferă un top al cărților citite în 2019: Caiet de ricoșat gânduri, Gabriel Liiceanu Trebuie să recunosc faptul că, în cea mai mare parte, anul 2019 a fost, pentru mine, marcat de romane și de volume de poezie, nu de eseistică,…
Un sat cu ulițe pietruite și case zvelte. Unii i-ar zice sat bogat, alții l-ar numi târg. Nu era mare, dar oamenii, de altfel întotdeauna primitori și pașnici, duceau o viață bună și liniștită. Familii trecute de a doua tinerețe, ce voiau o viață retrasă și confortabilă, care au agonisit ani întregi pentru a-și permite acel trai înstărit, se retrăseseră…