Elevii sunt tineri veșnic și profesorii au viziune. Ba nu. Profesorii sunt veșnic tineri și elevii au viziune. Ba nu. Cu toții suntem veșnic tineri și avem viziune. (Horia Corcheș) La (și prin) Boovie am (re)descoperit că inițiativele frumoase se hrănesc cu energie. O energie unificatoare care adună laolaltă oamenii curioși din toate colțurile țării și trezește spiritul adolescentin din…
Ești absolvent al clasei de teatru de la Colegiul „Octav Băncilă” Iași și, în prezent, actor în Germania. Te rugăm să ne schițezi traseul tău profesional după absolvirea liceului! După absolvire am dat admitere la UNATC, cu toate că știam de la bun început că nu voi rezona cu această școală. Evident, am picat admiterea și am plecat cu forțe noi…
De mult nu am mai vizionat un film în care cruzimea și mizeria lumii să fie tratate cu aceeași seninătate cu care sunt analizate de regizorul sud-coreean Lee Chang-dong, în Poetry. Realitatea căreia îi dă viață acesta este adiacentă uzualului existenței, unui cotidian cu valoare de adevăr-general, a cărui blândețe integratoare devine fundamentul resemnării ontologice față de tragedia biografică implacabilă….
Pentru ei, pentru acești oameni, mereu frumoși și adeseori nebuni, viața trebuie să fie o poveste. Pentru că, doar acolo, între coastele ei moi și fermecate, se împacă ei cu răul și cu durerea, cu bolile și cu trădările, pentru că știu… După ce am terminat Vara în care mama a avut ochii verzi, primul roman al Tatianei Țîbuleac, nu…
Anamaria (Blanaru) Moscaliuc a absolvit Facultatea de Litere, UAIC, și este doctor în filologie. După facultate, a obținut un post de profesor într-o localitate mărginașă a județului Suceava, deși a obținut nota 10 la Examenul de Titularizare. În prezent, locuiește în București, unde lucrează Project Manager la Microsoft. În 2014 a publicat volumul Metaficțiunea contemporană. Dublă lectură a romanului românesc…
Întâlnirile cu Radu Vancu surprind mereu prin simplitatea tandră a omului și prin iscusința scriitorului de a lăsa ideile și imaginile să curgă firesc, anulând realitatea pentru câteva ore, ca mai apoi aceasta să își urmeze cursul lent. Astăzi, Radu Vancu a intrat în librăria Orest Tafrali din Iași asumat ca de fiecare dată, pândit de chipurile cercetătoare, luându-și timid…
AVEM PURICE Era clar, tot internatul colcăia de purici. Venite de nicăieri, legiuni întregi de insecte colonizaseră așternuturile, pernele, pijamalele cu logo-ul solemn al universității britanice, hanoracele gri-deschis mirosind metalic a fișete de bibliotecă și a sandvișuri cu ton, își depuneau ceremonios ouăle pe unde apucau, se acuplau într-o hipioțeală bezmetică în timpul cursurilor de macroeconomie sărind apoi, după finalizarea…
3 martie 2019 M-am calificat la etapa națională. E ultimul lucru la care m-aș fi așteptat în clasa a XII-a. Aseară eram la un majorat când am aflat. Am mers ieri dimineață la olimpiadă și am ieșit de acolo cu un sentiment de bucurie (mi-a plăcut subiectul) și de eliberare în același timp, spunându-mi în sinea mea „gata, am scăpat,…
Au trecut mai mult de doi ani de când am intrat prima dată într-un liceu londonez în calitate de profesor. Un liceu de băieți cu clădiri cărămizii în stil victorian. Am întârziat până am găsit sala de clasă în fața căreia un șir format din câte doi elevi din „Year 9” așteptau să intre. John, Adam, Harry, Luc, Aidan, toți…
Despre Rugul lui György Dragomán scriu ca și când aș povesti despre mine și bunica mea, ca și când mi-aș aminti de vremea nu foarte îndepărtată în care Emma eram eu și dibuiam, abrupt și nesigur, libertatea vieții mohorâte, searbede, care se desfășura în și lângă mine. Mi-am dat însă seama, odată cu nepoata bunicii, că toată mișcarea aceasta haotică, rapid-lentă,…
Joi, 18 aprilie, ora 17.00, la Librăria „Orest Tafrali” din Iași (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, corp A), membrii Clubului Alecart vor intra în dialog cu mai tinerii lor colegi din Alecart Junior (elevi în clasa a V-a la Școala EuroEd și în clasa a VI-a la Colegiul Național) pornind de la două dintre cele mai importante romane ale…
Am citit volumul de debut al Ioanei Vintilă și l-am mai citit o dată și încă o dată, până când el a dobândit o imagine coerentă în mintea mea. După un lung proces de interiorizare a poemelor, cred cu tărie că pentru a le înțelege ele se cer citite și, mai ales, recitite, îți pretind să te apleci asupra lor…