Blog

Moartea unei idei sau Focul (451º Fahrenheit), regia Irina Popescu Boieru

O încercare timorată, lipsită de nerv, o transpunere explicită a mesajului  romanului lui Rad Bradbury 451º Fahrenheite ceea ce propune regizoarea Irina Popescu Boieru la Sala Uzina cu Teatru stagiunea aceasta în Iași. E o reprezentație în care funcția didactică și-a subsumat toate celelalte posibile funcții ale actului artistic, numai bună pentru cei care simt nevoia ca scena să le…

Fluturi, fluturi… de Aldo Nicolaj în regia lui Liviu Manoliu

A doua premieră a stagiunii curente a Naționalului ieșean mi-a întărit convingerea că spectacolul în regia lui Gábor Tompa nu a fost o alegere fericită pentru momentul deschiderii și că publicul ieșean reacționează foarte bine atunci când regăsește pe scenă, în fața lui, o propunere regizorală consistentă și echilibru între fiorul dramei autentic umane și jocul bun al actorilor. Mihaela…

Radu Afrim. Prin labirintul sufletului și al textului

(Visul unei nopți de vară de William Shakespeare) În sfârșit un spectacol pe măsura talentului, potențialului și aspirațiilor teatrului ieșean! A fost, negreșit, cea mai bună punere în scenă a acestei stagiuni, o reprezentație solidă, bine articulată, fără niciun moment de respiro, un tur de forță în urma căruia Radu Afrim și echipa sa au reconfigurat feeria shakespeariană asumându-i spiritul,…

Ai pistol în torpedo?

Cică dacă ai mașină mare, lumea te respectă în trafic. Cică într-o mașină mare ai mai multă siguranță atunci când – Doamne ferește – se intamplă ca lucrurile să o ia razna într-o fizică incontrolabilă, dură si reală… În termenii străzilor populate de participanți în trafic, toate astea se transformă într-un „carefree” fățarnic, dușmănos – rezultatul reprimării unui amalgam de…

O zi cu Larissa Danilov

M-a făcut mama bancher Notă : Mergând pe strada Lăpușneanu,o studentă în anul II de facultate se împiedică ( de câteva ori de resturile de covrigi aruncați de bătrâneii de prin zonă, de fiecare dată ) uitându-se în urmă – tălpile bocancilor. În fața vitrinei „Galeriilor Dana”, își admiră rotunjimile feței,se apucă de burtă,scrâșni din dinți,gemu în mijlocul trotuarului.După aproximativ…

Decrepitudine

Îmi place foarte mult să mă trezesc cu mult înaintea tuturor, când toate luminile blocurilor și birourilor din jur sunt stinse și doar ceasul de la mână se mai prinde că timpul chiar trece. (În încremeneala nopții se văd doar magazinele și restaurantele goale care sunt lăsate iluminate să nege somnul. Uneori mă aștept să văd ceva surprinzător acolo, o…

Dramatica relatare a unei convertiri

Scriu în ipostaza în care Home sweet home este cea mai confuzӑ parafrazare a comunicӑrii mele cu originea tuturor lucrurilor, mama mamelor, absolutul, rӑdӑcina Spiritului și a Materiei care m-a adus pe lume și m-a trimis, dupӑ nouӑsprezece ani de rӑstӑlmӑciri alegorice, în Scoția. Nu știu dacӑ s ӑ spun “tocmai în Scoția”, pentru cӑ traseul Iași – Edinburgh nu…

Despre suflete minuscule

Mă pasionează tematica societăţii scandinave, problemele şi bolile ei şi trăiesc exuberant sentimental de a îi aduce critici, revolte. Protestele legate de „cazul Danemarca” sunt un motiv pentru care gândesc prea mult şi simt prea puţin atunci când ating acest subiect. Fără sentimete, doar adevăr şi analiză, deci. Săptamâna trecută participasem la un eveniment de lansare a unei trupe muzicale…

Ulcer 2012

de Vlad Țundrea Când condiția și viața te strâng cu ușa, te duci acolo unde e nevoie de orice tip de muncă, fie ea calificată sau necalificată. Nu te duci neapărat acolo unde îți e truda mai apreciată, ci ai să te îndrepți spre locul unde știi sigur cât ai să câștigi sau că măcar nu te exploatează cineva pe…

La spital (sau poveste cu un apendice)

S-a făcut recent un an de când sunt un om fără apendice. A durut, dar a meritat. Pentru început, câteva combinaţii perfecte pentru a porni criza. Se ia un om obosit de zece zile prin delegaţie în 3 locaţii, i se serveşte o tochitură, de preferat produsă de himself- autentică tochitura, piept de porc degresat tăiat paralelipipezi 2/3 cm, uns…

O zi cu poezia Anastasiei Gavrilovici

wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static   te-am ascuns în cameră ca pe un mort drag. tavanul e putred pe sub scânduri trece viermele cafeniu devorând toate inimile ştiute şi neştiute (pe…

Despre alt fel de bogăţie în deşertul Chalbi

Comunitatea Gabra în mijlocul căreai am trăit timp de doi ani (2008-2010) este o comunitate de nomazi în nordul Kenyei, deşertul Chalbi şi numără aproximativ 50.000 de oameni. Modul lor de subzistenţă este creşterea animalelor: oi, capre şi cămile. Sunt recunoscuţi la nivel mondial pentru capacitatea lor de supravieţuire într-un mediu atât de arid şi de pietros. În ultimii ani…