Despre chipurile nevăzute ale aceleiași povești, despre un trecut pe care nu îl știai așa, despre pierdere și despre dezbinare ne vorbește al treilea episod din Trilogia 1918, Răzvrătiții. Întreaga trilogie își propune, de fapt, să regândească varianta oficială a istoriei, să reconstruiască diverse perspective asupra unei perioade atinse de zbucium, deznădejde, dar, deopotrivă, marcată de curaj, determinare sau frică,…
De la câteva priviri care leagă doi oameni aparținând unor culturi radical diferite, la o căsătorie născută dintr-o iubire atât de profundă, încât orice sacrificiu disipă întrebarea Ce ar fi fost dacă?, viitorul strălucit al dansatoarei de la curtea împăratului coreean se transmută într-o existență așezată sub semnul unei perpetue căutări, reașezări, al unui sacrificiu pe care niciun european nu…
Centrul de Limbi Moderne și Integrare Culturală „Gr.T.Popa”, 14 noiembrie 2018: tinerii alecartieni față în față cu Bogdan Suceavă. O întâlnire caldă care s-a așezat de la început sub semnul onestității, așa cum onestă este și perspectiva din Avalon. Secretele emigranților fericiți, după cum remarca Andrada Strugaru în prezentarea făcută volumului. A fost un dialog care ne-a pus pe gânduri,…
Toate acestea sunt mai mult decât ficțiune. Au fost un vis. Despre visul american și despre lumina care îmbracă ziua când ne vom fi trezit din el vorbește Bogdan Suceavă în romanul Avalon – o carte ce devine, în sine, atât o provocare intelectuală, cât și o probă a onestității, dar, mai ales, o probă a rezistenței la onestitate. E…
Două filme ce tratează aceeași problemă în mod asemănător și care, totuși, își croiesc propriul traseu despre ceea ce înseamnă viziunea asupra răului. Este clar că există numeroase similitudini între pelicula fraților Coen și filmul lui Bogdan Mirică, însă cred că regizorul român a reușit să stabilească o altă direcție a felului în care răul evoluează. Se pornește astfel din…
Nu credeam să-nvăț a muri… Pe 25 august 2018, Senatorul John McCain a plecat zâmbind pe un drum fără întoarcere, după ce și-a luat rămas bun într-un mod cu totul neașteptat, dând cu tifla propriului partid și președintelui actual. Învins de un cancer pe creier, după ce în tinerețe supraviețuise de două ori, ca pilot în războiul din Vietnam, prăbușirii…
Relația mamă-fiică, legătura dintre surori, formele iubirii în interiorul și în afara cuplului, relația cu sine și cu celălalt și, nu în ultimul rând, neasumată, dar prezentă, relația cu moartea – și prin ea cu viața. Toate într-un spectacol zguduitor (…). Sfâșietor de trist este acest spectacol înăuntrul căruia râsul nu face altceva decât să taie mai adânc în suferința,…
Înțesat de adevăruri despre spațiul afectiv și din ce în ce mai psihotic în care viața noastră curge ca o frază lungă căreia îi pierzi sensul, creația cinematografică a lui Ingmar Bergman oferă, încă din primele minute, una dintre numeroasele căi de edificare a sensului global. Explicația teoretică a cuvântului persona a fost, pentru mine, singurul „derapaj” prea facil al…
Întârzierea cu două ore a avionului din Philadelphia spre Boston, care m-a făcut să ratez ultimul autobuz spre Woods Hole, destinația mea finală, și m-a determinat să cer, pentru prima oară, dreptul la compensație companiei aeriene – așa a început aventura mea în Statele Unite ale Americii. Întârzierea cu o oră și jumătate a avionului din Boston spre Philadelphia, care…
Îmi dau seama încă de la primele pagini că Ceea ce datorăm este un roman mai viu și mai autentic decât toate cărțile din biblioteca mea adunate la un loc plus propria-mi viața pe care o simt din când în când pulsând în mine de adrenalină/spaimă/emoție nedefinită/dorințe etc. Îmi dau seama că este un roman care te bulversează, care nu…
Am impresia că știrile bune despre România sunt mai răspândite. (Andrew Noble) Am dori să începem cu o discuție despre cariera dumneavoastră diplomatică. Excelență, care considerați că este cea mai mare satisfacție, dar și cea mai mare provocare, în a lucra în acest domeniu? Cred că important este ca în diplomație să nu îți impui limite. Ne confruntăm cu…
Sentimentul pe care l-am avut ieșind din sala de spectacol după Istorie la persoana I a fost unul straniu: amestec de debusolare, ușoară revoltă și o anumită tristețe. Mi-a părut rău că nu am plecat după ce premiera s-a terminat și am răspuns invitației de a sta la discuția cu cei implicați în realizarea spectacolului după. Am abdicat de la…