Cu o indiferență cerebrală, cineva încearcă să recupereze, dintre o mie de fețe mărunte, un sine rătăcit undeva între flashback și mit, supus unui du-te-vino existențial pentru care nu există nicio variantă de mijloc, iar realitățile paralele își dobândesc consistența la nivelul unei lumi interioare autosustenabile, populată de avataruri, cu o geografie improprie, în volumul Jedi de provincie al lui…
Omul moare atunci când sufletul i se întărește. Creația cinematografică a lui Andrei Tarkovski, Călăuza, este pretextul expunerii și comparației următoare, care urmărește metaforele și asocierile filmului, extrapolându-le sensurile spre realitatea experiențelor imediate. Personajele filmului pornesc înspre Zonă cu scopul de a descoperi o Cameră renumită pentru capacitatea sa de a îndeplini cele mai ascunse dorințe. În timpul călătoriei, Călăuza…
Trebuie să fii mult timp singur ca să poți auzi lumina. Nimfele cele multe, jucăușe și șirete, din dulapul lui Emil Brumaru m-au învățat că la fel de mult trebuie să fiu singură cu poezia sa ca să-i cuprind în înțelegere și împăcare versul, fără ca de niciunde să nu se mai ivească vreun picior zbenguit de fată, vreo picătură…
Despre O formă de viață necunoscută prefer să vorbesc nu ca despre un roman în sensul consacrat al cuvântului, ci, mai degrabă, ca despre un periplu fragmentat și succesiv de ego-uri și alter ego-uri derulându-se în fața cititorului în cele mai intime, dar întru totul verosimile ipostaze. Astfel, Andreea Răsuceanu împletește și apoi diluează în Bucureștiul eternizat ca reper contrapunctic…
Am ales să plec de la profilul real atunci când mi-am dat seama că nu voi putea să-i citesc pe Marquez, Fitzgerald sau Bukowski la nesfârșit pe sub bancă în timpul orelor. În ultimul semestru petrecut în clasa de matematică-informatică am citit pe nerăsuflate, subliniam frenetic orice frază care mă intriga, orice cuvânt pe care nu-l mai întâlnisem până atunci;…
La aproape un an de la „Întâlnirea Alecart” care a avut drept pretext romanul Zeppelin, ne-am reunit din nou, acum în spațiul sobru al librăriei Orest Tafrali, cu Adrian G. Romila. De această dată, cartea-pretext a discuției a fost romanul, Apocalipsis, recent apărut la editura Polirom (căreia îi mulțumim încă o dată pentru romanele pe care ni le propune și…
Despre posibile adevăruri rămase în umbra istoriei consacrate (după ce ea și-a consumat nebunia, abia după aia obținem ceva mai frumos, mai ordonat, ceva care pare să aibă un sens), despre ispitele și căutările și neputințele umane, despre singurătatea delimitată de prezența-absență a Binelui și manifestările Răului, despre sensul existenței, alegeri, întâmplări anodine sau miraculoase și despre cum firul destinului…
Now there’s a look in your eyes, Like black holes in the sky (Pink Floyd – Shine on you crazy diamond) Pe parcursul lecturii romanului lui Radu Vancu am ascultat, aproape obsesiv aș putea spune, Pink Floyd, nu datorită trimiterilor succesive din primele pagini, ci mai degrabă ca un reflex al căutărilor mele. Începusem cu The Alan Parsons Project, însă,…
Așteptând. Un univers nemișcat. Recognoscibil și străin, în același timp. Pentru că fiecare își trăiește așteptarea altfel. Pentru că, într-un spital, pe culoare sau în saloane, se dă mereu aceeași bătălie – fără a ști însă ce îți este rezervat ție. Și pentru că aici poți intra ca mamă, ca fiică, prietenă, soț/soție, amant/amantă sau ca intermediar între nevoile celor…
Într-o Ucraină ce păstrează rămășitele ocupației rusești, „vegetarian” este un concept obscur. Prin urmare, cartofii se servesc doar cu carne. Nu poți primi doar cartofi. Poate – dacă ești norocos – poți primit doar carne. Când Jonathan spune că nu servește carne sub nicio formă, nici măcar Chaplin nu ar fi putut anticipa mirarea însoțitorilor săi de drum, Alex, ghidul…
Pâlpâiri, ultimul roman semnat de Dan Lungu, este o carte cu profunde irizații sociologice și propune o lume a satului radiografiată prin intermediul unei lupe perfect focalizate și bine mânuite, ce oferă o perspectivă nonconformistă, prin care se evidențiază un adevăr (poate) inconfortabil, dar extrem de necesar: lupta pentru adaptare/identitate încă se dă, încă se pierde, încă se evită. Primele…
Apocalipsis reunește, într-un vertij al istoriei și istoriilor, al mărturiilor, al poveștilor și al viselor, o întreagă problematică a raportării omului la divinitate și, implicit, la Bine și la Rău, la libertatea și puterea de a alege date nouă odată cu căderea în păcat și în suferință. Fie că e eminescian claustrată în Marele Ochi, inevitabil amintind de revelația lui…