Aș fi vrut să-i bag dragostea înapoi în ochi cu pumnii și să-i spun să și-o țină mai departe, poate pentru lumea cealaltă, în care, dacă are noroc, va reuși să amăgească pe cineva că poate iubi. Romanul Tatianei Tîbuleac…
Precum pașii curioși pe care i-ai face prin întunericul albastru al unui acvariu pe pereții căruia pot fi văzute perindându-se felurite viețuitoare înconjurate de halouri stranii, precum apropierea de vitrinele care simulează biotopuri în muzeele de științe naturale, purtându-te prin…
În volumul său din 2017, Kirilă (Tracus Arte), Teodor Dună apelează la un procedeu cu intenție de răsturnare a paradigmelor, plasând marginalul social în centrul discursului poetic. Kirilă e construit ca un personaj din perspectiva căruia cititorul vede fie o…
În cel de-al doilea roman al său, Grădina de sticlă, Tatiana Țîbuleac ne introduce într-o lume a îndoielilor, a greutăților și a fricii de singurătate, un mediu marcat de intransigență, de cruzime, în care pierderea inocenței, a fragilității și confruntarea…
Între Ion Buzu și un alt Ion Buzu/ care trăiește toate astea există un spațiu al curiozităților și al criticilor, al râsului și al plânsului, al politicului și al socialului, dimensiuni ce se întrepătrund, provocând dezastre. Acea conștiință intermediară care…
Realitatea: pieliță strălucind entuziastă peste nimic, comună primitivă de cauze & efecte – și în centrul ei, neprevestită de nimic, ca toate marile catastrofe – inima & dictatura ei neînduplecată. (Radu Vancu – Psalmi) În ultimele zile de liceu, când…
Grupajul pe care Raluca Boantă ni l-a trimis în așteptarea apariției volumului de debut La marginea bună a corpului la editura OMG anunță o poezie care știe să exploreze periferiile dintre abstract și material (sau, mai curând, acorporal și corporal),…
Apoi ofensiva de 100 de zile, închisoarea ruptă a ritmului și rimei,/ explozia așteptată, livrescul sublimat. Încearcă/ să uiți, îți spui, încearcă să dormi, anihilează trezia,/ nu aduce nimic bun. Situată la granița dintre real și ireal, tangibil-intangibil, propriu-universal, poezia…
sunt atât cât am voie să fiu. În cutia toracică (EdituraTracus Arte, 2022), Merlich Saia construiește imaginea unui spațiu cu pulsații aritmice, cu liniștiri, dar străbătut de crize, cu aglomerări de obiecte, cu semnale întrerupte de viață, cu încordări care…
Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul și scrâșnetul dinților. (Matei 25:30) În Scrâșnetul dinților, carte de moarte, de dragoste, de boală, de limită a limitelor, după cum spunea O. Nimigean, Șerban Axinte…
În poezia Emanuelei Ignățoiu-Sora glasurile sunt cele care redau intensitatea experiențelor. Ancorate într-un timp bine delimitat, în care cele trei glasuri reprezintă, de fapt, copilăria, boala și, respectiv, responsabilitatea care recurge din supraviețuire, Clinamen funcționează ca o hartă de zgomot…
Vremurile bune se duc/ doar ca să facă loc altor vremuri bune,/ cum cuvintele alea s-au șters/ doar ca să facă loc altora care trebuie scrise. Citind volumul de poezii Principala Morengo, m-a urmărit o imagine din copilărie, asociată nevoii…