Blog

Cristian Fulaș: „Literatura contemporană este un exces în sine.”

Atunci când întâlnirea de ieri cu scriitorul Cristian Fulaș va rămâne doar o amintire (deocamdată impresiile încă palpită, sunt vii, calde), sunt sigură că în minte îmi vor (re)veni obsesiv observațiile despre proza ideală, despre necesitatea simplității limbajul literar, despre lectura de edificare și cărțile care ajung să îți fie prieteni. Și probabil, mai pregnante decât toate acestea, vor fi…

Viața și Cartea, între discontinuitate și sens: După plâns & Fâșii de rușine, de Cristian Fulaș**

Privesc berzele de pe acoperișul primăriei și chiar încerc să mă gândesc la un roman. Ar avea rost oare să scriu un roman despre dependență și încercarea de a te lăsa de ceva? Uite, chiar merită gândită o chestie din asta. Să scriu despre chin, despre derută, despre ratare, despre orice altceva decât ceea ce înseamnă normalitate. Un roman despre…

De pe la Boovie adunate. The Originals, pe urmele Zairei de la Iași la Focșani

Elevii sunt tineri veșnic și profesorii au viziune. Ba nu. Profesorii sunt veșnic tineri și elevii au viziune. Ba nu. Cu toții suntem veșnic tineri și avem viziune. (Horia Corcheș) La (și prin) Boovie am (re)descoperit că inițiativele frumoase se hrănesc cu energie. O energie unificatoare care adună laolaltă oamenii curioși din toate colțurile țării și trezește spiritul adolescentin din…

Alexandru CÎRNEALĂ: „Nu pot spune că sunt actor în Germania, aș spune mai degrabă că sunt actor în Europa.”

Ești absolvent al clasei de teatru de la Colegiul „Octav Băncilă” Iași și, în prezent, actor în Germania. Te rugăm să ne schițezi traseul tău profesional după absolvirea liceului!  După absolvire am dat admitere la UNATC, cu toate că știam de la bun început că nu voi rezona cu această școală. Evident, am picat admiterea și am plecat cu forțe noi…

Poetry (2010). Când viața este completată de poezie

De mult nu am mai vizionat un film în care cruzimea și mizeria lumii să fie tratate cu aceeași seninătate cu care sunt analizate de regizorul sud-coreean Lee Chang-dong, în Poetry. Realitatea căreia îi dă viață acesta este adiacentă uzualului existenței, unui cotidian cu valoare de adevăr-general, a cărui blândețe integratoare devine fundamentul resemnării ontologice față de tragedia biografică implacabilă….

Anamaria Moscaliuc: „Elevii ar trebui să fie conștienți că alegerea profilului în clasa a noua nu înseamnă alegerea meseriei…”- interviu

Anamaria (Blanaru) Moscaliuc a absolvit Facultatea de Litere, UAIC, și este doctor în filologie. După facultate, a obținut un post de profesor într-o localitate mărginașă a județului Suceava, deși a obținut nota 10 la Examenul de Titularizare. În prezent, locuiește în București, unde lucrează Project Manager la Microsoft. În 2014 a publicat volumul Metaficțiunea contemporană. Dublă lectură a romanului românesc…

Radu VANCU: „Fiecare frază trebuie să aibă ceva din frumusețea poeziei.”

Întâlnirile cu Radu Vancu surprind mereu prin simplitatea tandră a omului și prin iscusința scriitorului de a lăsa ideile și imaginile să curgă firesc, anulând realitatea pentru câteva ore, ca mai apoi aceasta să își urmeze cursul lent. Astăzi, Radu Vancu a intrat în librăria Orest Tafrali din Iași asumat ca de fiecare dată, pândit de chipurile cercetătoare, luându-și timid…

Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte*, de Roxana Dumitrache ( Editura Polirom, 2019)- avanpremieră

AVEM PURICE Era clar, tot internatul colcăia de purici. Venite de nicăieri, legiuni întregi de insecte colonizaseră așternuturile, pernele, pijamalele cu logo-ul solemn al universității britanice, hanoracele gri-deschis mirosind metalic a fișete de bibliotecă și a sandvișuri cu ton, își depuneau ceremonios ouăle pe unde apucau, se acuplau într-o hipioțeală bezmetică în timpul cursurilor de macroeconomie sărind apoi, după finalizarea…

Cum te îndrăgostești de amintiri. Rugul, de György Dragomán

Despre Rugul lui György Dragomán scriu ca și când aș povesti despre mine și bunica mea, ca și când mi-aș aminti de vremea nu foarte îndepărtată în care Emma eram eu și dibuiam, abrupt și nesigur, libertatea vieții mohorâte, searbede, care se desfășura în și lângă mine. Mi-am dat însă seama, odată cu nepoata bunicii, că toată mișcarea aceasta haotică, rapid-lentă,…