Pe pământ trebuie să umbli cu mirare, pentru că e plin de minuni care încă așteaptă să le vezi. Elif Shafak este, înainte de orice, o extraordinară povestitoare. E în felul în care deapănă istorisirile din romanele sale, în felul…
„Nu sunt singur”, mi-am spus. „Nu, nu sunt singur în această lume nebună. Iată, există cineva care simte lucrurile la fel ca mine, care dorește pace oamenilor de bunăvoință”, mi-am repetat. Câteva cuvinte gravate pe o bancă solitară de unde…
Au ars tobele sau le-au dus la ei acasă și le-au pus pe perete, nu știu. Înainte de asta, se numea vremea tobelor. După asta, îi ziceam vremea când au tăcut tobele. De-atunci, s-a dus vremea tobelor. Dar de fapt…
Ce povești pierdem, bazându-ne doar pe istoria scrisă? Ce se întâmplă cu poveștile oamenilor analfabeți? Cu cele ale comunităților marginalizate? Poveștile care nu sunt consemnate în cărțile de istorie? Și cine decide ce povești să fie incluse? Romanul lui Ayelet…
[…] inventându-mi pe parcurs un eu cu o altă viață. Nu asta fusese intenția mea inițială, ajunsesem aici printr-o descoperire întâmplătoare. Asta e ceea ce fac acum, toată ziua, tot timpul. Să luăm ca exemplu textul pe care îl citiți…
Să privești adevărul în față e de multe ori mai greu decât să cari sacul plin de sare până-n vârful muntelui. Poate de asta vreau ca istoria noastră să fie o poveste, nu ca să ascund adevărul, nu, mamă, ci…
Râd. Mi-e frică. Râd fiindcă mi-e frică. Vocea unei fetițe de opt ani ne poartă prin cele mai ascunse cotloane ale sufletului unui copil timp de aproape doi ani. Ilaria privește lumea – o lume în care este aruncată de…
și fata simți liniște, liniștea de a fi în posesia urii și a adevărului, și fata știa că e pregătită, că nu va da greș, că nu-i va tremura mâna Casa călăului (Editura Institutul Cultural Român, 2025) e un roman…
Dacă ai ști întregul adevăr despre toate, dacă ai auzi chiar și ce nu se spune, dacă ai vedea ce rămâne în umbră – ar mai avea sens să-ți dorești ceva, orice? Întregul adevăr despre un om, întregul adevăr despre…
Avem mai multe vieți diferite, uneori contrastante, dar ramificațiile trec între ele, ca apa prin straturile de pământ. (Gara de Est) Proza Gabrielei Adameșteanu e mai vie decât orice s-ar putea scrie despre ea – criteriul esențial al literaturii mari….
În mine zace toată groaza de care am nevoie, se gândește. Cu Durerea nevăzută, Giulia Caminito plonjează pe teritoriul descompunerii interioare. De fapt, al retragerii în sine, al cedării în fața unui rău fără o formă precisă, dar nu mai…
Binele și răul, în stare pură și nealterată, nu există de fapt pe pământ. Sunt doar noțiuni înșelătoare, sunt doar două puncte fictive pe care nu le poți găsi pe niciunde și nu le poți căuta nicăieri. Un roman care…