Totuși, atunci când chiar se gândea la asta, încerca să-și amintească singură că mărgelele aduceau culoare și frumusețe în multe părți din lume, fie că era vorba de Indiile de Vest, de America, de Africa, de New York sau de…
Pentru că uităm, pentru că uit, pentru că am uitat deja mult prea multe, pentru că ai știut cândva și nu prea mai știi acum și te temi că-n curând n-o să mai știi aproape deloc, pentru că n-ai știut…
Prolog: Putem încerca să ghicim, am precizat, nu să știm cu adevărat. Un roman construit sub forma unui triptic, în care fiecare poveste te obligă să te întrebi cine ești pentru tine și pentru cel de lângă tine; ce din…
Altfel spus, ceea ce ne face umani nu este trupul, ci memoria noastră. O femeie dându-se în leagăn într-un parc pentru copii. Ridurile îi brăzdează chipul și ascund ceea ce se petrece în mintea și în sufletul ei. Este și…
Toate plecările au o poveste atârnată de picioare. O carte în care se spune tot ceea ce se tace și în care se tace despre ceea ce îndeobște se știe, deși nu e întotdeauna la vedere, din viețile noastre de…
Când citești romanele lui Sorj Chalandon simți „armele” unui jurnalist remarcabil: documentarea atentă și capacitatea scriiturii de a oglindi realitatea unui timp sau a unei comunități, finul dozaj între interesul față de social și politic, respectiv, preocuparea pentru adevărul uman,…
„Nu poți vedea bine decât cu inima, esențialul e invizibil pentru ochi”. Folosindu-se de recuzita unui roman polițist (la fel ca în Nuferi negri), Michel Bussi propune o inedită călătorie având ca pretext dorința unui misterios domn, Oko Dòlo, și…
Dacă vrei schimbare, ridică sabia, ridică vocea. Un roman despre vindecare, despre drumul sinuos al împăcării cu sine și cu ceilalți după descoperirea unor adevăruri dureroase; un roman despre vinovăție, despre căderi și despre forța prieteniei, despre apropierea uneori stângace,…
Numărul morților? Am răspuns: „Nu știe nimeni”. Se dau 200 000 de morți, după cifrele câștigătorilor, o jumătate de milion conform învinșilor. Nu numeri când ești mort și nu numeri dacă supraviețuiești, în afară de bătăile inimii. Un lung strigăt…
Mângâie-ți ușor cărțile, străine, și adu-ți aminte că sunt praf. Acestea sunt cuvintele cu care se încheie ultima povestire, Biblioteca, din volumul lui Miljenko Jergović. O constatare necruțătoare. Doar aparent cinică, în fapt de o teribilă luciditate: civilizația și tot…
e un fel de teatru mut, ceea ce eu văd tot timpul și tu nu îți poți imagina O carte fără pereche în literatura română. Prin tipul de scriitură și, deopotrivă, prin ceea ce spune. O carte curajoasă, din soiul…
Ei au schimbat tot ceea ce noi n-am fost în stare și n-am știut să ne apărăm decât numindu-i blegi. De partea lor sunt Dumnezeu, prietenii lor și internetul. Pluristratificat, problematizant, spunând și construind contrapunctic o „poveste”, tatonând și luând…