Boovie. Da, și literatura are nevoie de trailere, de book-trailere!

Experiența Boovie mi-a demonstrat că lucrurile frumoase se pot naște și în spații mici, iar uneori tocmai limitele sunt cele care încurajează și dau forță. În ochii mei, orașul Focșani este, încă de la mijlocul lunii mai, un mediu în plină efervescență, un spațiu ce, odată trecut prin fiorul creației, o să continue să se hrănească din idei noi, concretizate în cele mai diverse moduri.

 

Acum zece ani, Alecart a început o luptă, dar nu una de cucerire, nici de apărare, ci una de unificare a oamenilor în jurul literaturii, al muzicii, al filmelor. Cu fiecare an și număr lansat, numărul de alecartieni a crescut, înregistrând câștig după câștig. Astăzi, nu există bucurie mai mare pentru noi, cei care purtăm armura indestructibilă a cuvântului, decât cea a cunoașterii de  oameni care, impulsionați de aceeași dragoste pentru frumos, duc, pe alte fronturi și cu alte arme, același fel de luptă. O astfel de bucurie am simțit eu la întâlnirea cu doamna Carmen Ion și cu toți boovieștii de la Focșani.

Festivalul de book-trailere, Boovie, aflat anul acesta la a III-a ediție, a crescut frumos și armonios de la o activitate de clasă, la una de școală, ajungând în 2018 să se desfășoare la nivel județean. Optsprezece echipe, formate din tineri entuziaști și perspicace, s-au înscris în concurs, douăsprezece în secțiunea principală și alte șase în categoria Trailere de buzunar. Peste o sută de adolescenți au devenit, așadar, scenariști, regizori, actori și, mai ales, cititori, inițial pentru a se pregăti de concurs, dar și după acesta, căci, odată ce au gustat frumosul, el a devenit parte din ei. Principala menire a acestui festival-concurs este să aducă tinerii mai aproape de literatură, împachetând-o în ceea ce se vinde cel mai bine acum în rândurile lor – lumea digitală multimedia – cu tot ce înseamnă ea, fiind mai credibilă în ochii lor decât pagina tipărită a cărții.  Dacă la Alecart ne apropiem de literatură discutând-o și scriind despre ea, booviești o văd și și-o asumă prin intermediul imaginilor, al sunetelor, al jocului actoricesc și al efectelor speciale. Pe toți ne unește însă, dorința de a face cărțile să fie căutate, înțelese și iubite.

Ca reprezentant al acestei uniuni spirituale, rolul meu de membru al juriului venea și cu onoranta responsabilitate de a viziona cu ochii curioși și critici ai sutelor de tineri ce se aflau în spatele meu și nu numai și de a evalua cu discernământul celui care iubește arta în toate formele ei, precum și produsul sincretismului lor. Principalele mărci ale frumosului au fost aici, de departe, creativitatea, perseverența, munca de echipă și, nu în ultimul rând, curajul. Acestea sunt elementele care se simțeau dincolo de calitatea imaginii și a sunetului și care, în definitiv, au creat emoția. Tocmai emoția a fost cea care era cuantificată. De la sentimentul de dăruire până la cel de epuizare, de la forță până la sensibilitate, totul și-a găsit corespondentul în notele și aprecierile juriului. În consecință, echipele câștigătoare au fost Blank, Elevel și Infine, echipe care au reușit cel mai bine să creeze o atmosferă cât mai fidelă cu cea din carte, să ilustreze clar și original idei și momente ale acesteia, dar, mai ales, să provoace la lectură. Ei au impresionat prin capacitatea de a pune în valoare toate resursele materiale și intelectuale de care dispuneau, cu accent pe cele din urmă. De o perseverență ieșită din comun au dat dovadă și participanții de la secțiunea de buzunar, unde s-a dovedit importanța transmiterii emoției și a mesajului, câștigătorii fiind aleși prin votul online al publicului.

Dincolo de premii și de ierarhii, toți acei tineri care își rodeau unghiile de emoție sau se îmbrățișau solidar pe holuri înainte de începerea spectacolului (da, pentru mine a fost un spectacol al frumosului!) au trezit în mine admirație și mândrie deopotrivă. Prețuiesc nespus de mult dăruirea, iar ea devine și mai valoroasă atunci când naște și mai multă dorință de dăruire. Asta am simțit în interiorul acelui amalgam de emoții proaspete și sincere – că boovieștii deja veterani ar lua-o oricând de la capăt și sunt gata să mai sacrifice încă mult din ei înșiși de dragul acestui concurs. Mai mult decât atât, ei împart în jurul lor această pasiune, sădind-o și în sufletele altora, pasiune ce se definește, în primul rând, prin dragostea de lectură și apoi prin plăcerea de a o transmite într-o oarecare formă mai departe.

Astfel, Boovie devine mai mult decât un concurs, mai mult decât un festival sau spectacol, devine un adevărat mod de viață. Entuziasmul tinerilor, dar și puterea fizică și spirituală a celor ce se află în spatele întregului sistem organizatoric mă fac să cred că acest fenomen nu se va opri la județul Vrancea, ci în curând va invada întreaga țară.

Deși copiii se înscriu și participă impulsionați exclusiv de propriile pasiuni, un rol deosebit în menținerea acestora îl are doamna Carmen Ion, profesoară de limba și literatura română în Focșani. Existența Boovie-ului se datorează în totalitate muncii și dedicării ei.

Experiența Boovie mi-a demonstrat că lucrurile frumoase se pot naște și în spații mici, iar uneori tocmai limitele sunt cele care încurajează și dau forțe. În ochii mei orașul Focșani este, încă de la mijlocul lunii mai, un mediu în plină efervescență, un spațiu ce odată trecut prin fiorul creației, o să continue să se hrănească din idei noi, concretizate în cele mai diverse moduri. Prezența providențială a unor oameni ca doamna Carmen Ion, regizorii Alexandru Condurache sau Daniel Sandu (ambii membri ai juriului la această ediție) este definitorie în evoluția conceptului și a felului ulterior de manifestare a lui.

La o săptămână de la concurs încă aud chicotele din sală în timpul difuzării, mai văd fețele înlăcrimate la auzul rezultatelor și încă mă simt mândră că am avut ocazia de a fi parte a acestui fenomen. Este minunat să îți dai seama că nu ești singurul care privește spre un anumit ideal, că nu lupți pe cont propriu și că ai cu cine face front comun. Cu această ocazie, întreaga echipă Alecart își manifestă profunda apreciere și susținere pentru boovieștii de astăzi din Vrancea, mâine din toată țara. Let’s boovie!

 

*Tamara Bivol, redactor Alecart și elevă la Colegiul Național Iași, a fost membră în juriul Festivalului de book-trailere, Boovie

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.