Caravana cinematografică la Iași a fost și sperăm să mai fie.
A fost un proiect gândit de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. În vederea realizării caravanei, IICCMER a colaborat cu Centrul Cultural American, British Council, Institutul Francez, Institutul Polonez, Goethe-Institut, Centrul Ceh, Centrul Cultural Maghiar şi Institutul Cultural Bulgar. Un proiect promovat, mediatizat, încununat de success, un proiect cu adevărat pentru noi. Câștigul a fost de partea ambelor tabere, căci liceele alese (în total șapte din toată țara) au avut calitatea de a purta titlul de “prestigioase”. Cu ce scop?
În primul rând, nu pot vorbi decât din perspectiva elevului participant și plăcut surprins. Unul dintre motive a fost o mai bună înțelegere a ceea ce a însemnat comunismul în cadrul fenomenului totalitar. Ca proiect educațional și nu de divertisment liceal, fiecare film propus conținea și o dezbatere la final, susținută de conf. dr. Antonio Patraş de la Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iaşi, conf. dr. Daniel Şandru de la Universitatea „Petre Andrei“ din Iaşi și lector univ. dr. Angelo Mitchievici, reprezentantul IICCMER, organizatorul acestui proiect, pe care avusesem plăcerea să-l întâlnim și anterior și despre care știam că este un extraordinar critic de film. Selecția peliculelor le-a inclus numai pe acelea care tratau aspecte ale vieții din perioada comunistă din Europa Centrală şi de Sud-Est. În ceea ce privește filmele românești, în ele accentul cădea pe prezentarea acelei părți din istoria României grav mutilate ideologic prin intermediul propagandei, al manipulării și bineînțeles, al minciunii scuzabile politic.
Atmosfera din filme s-a regăsit însă într-un substrat mai personal. Tema comunismului nu este întâmplătoare.
Reiterând clipele obișnuite, scenele comune, departe de boarea politică (atât cât era posibil să stai departe de ea pe atunci), Angelo Mitchievici denumește perioada anilor ‘80 în România ca fiind “propriile mele amintiri desfăcute de adevărul cinic al politicii acelor vremi. Chiar mă bucuram de ele și mi se păreau minunate. Pe unele filme din acea perioadă le vedeam de trei, patru ori. În Romanii sau în Dacii sau în Prin cenușa imperiului, câțiva romani simpatici își păstraseră ceasurile la mână. Ce dacă Mărgelatu, alias Florin Piersic – acțiunea se desfășoară în jurul lui 1848 – aruncă o privire de expert pe niște zapisuri, palimpseste și conchide între două coji de floarea soarelui împușcate printre dinți cu precizie indigenă că: “Documentele sînt plastografiate!?”! Când am văzut prima oară filmul Drumul oaselor, n-am știut ce înseamnă plastografiat… Suna bine, dificil, chiar și pentru anii ’80 ai secolului XX”.
Cinematografia este mult schimbată bineînțeles de atunci. Filmele vizionate în cadrul acestei caravane sunt filme recente și de o calitate indiscutabilă dintre care enumerăm: Amintiri din Epoca de Aur I, II – Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (2009) de Constantin Popescu Jr., Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Cristian Mungiu, Goodbye Lenin! (2003) de Wolfgang Becker, A fost sau n-a fost? (2006) de Corneliu Porumboiu, Vieţile altora (Das Leben der Anderen, 2006) de Florian Henckel von Donesmark.
Concluzia acestei caravane ar trebui să fie o impresie asupra epocii de aur. Cu toate că părerile sunt trăite și deci, subiective, noi, elevii participanți nu putem decât să ne imaginăm cum ar putea mirosi săpunul Cheia, cum ar fi să ai televiziune doar două ore pe zi sau o singură marcă de teniși chinezești. E interpretabil așadar. Citez din nou din Trecutul care va veni al lui Mitchievici: ”Prietenul meu, prin tatăl lui, un eminent doctor pediatru în Craiova, avea pile și cumpăram bilete pe ușa din spate. ”A intra prin spate” ca și “a se da pe sub mînă” sunt două acțiuni specifice epocii de aur”. Filmul este o altă modalitate de a interpreta această perioadă. Pentru unii, din amintiri perene, plăcute sau nu. Pentru alții, din imaginația care desființează și arată cu degetul. Sau nu.
