Cărți pentru vacanță

Top 5 , ca orice top, e o întreprindere meschină. Chiar și in reperele propuse de Emil Munteanu, cărți care ar trebui studiate în școală. E nedrept să ceri oricui să facă un asemenea top. Cu atât mai mult cuiva care e dependent de literatură.

Cu precizarea ca ordinea este numerică și nu calitativă, mă aventurez cu totul nesăbuit:

Unu. Jose Saramago, Toate numele. Pentru că e cea mai simplă și mai probabilă poveste. Un om pleacă în căutarea unui alt om. Însoțit în mod miraculos de timiditate și curaj, de încredere și deznădejde, află că oamenii nu se împart în vii și morți. Se împart în cei de care ne amintim și cei de care nu ne amintim. În anul mortii lui Ricardo Reis, Domnul Jose ar fi aflat că durează la fel de mult (puțin?) să te naști și să dispari.

Doi. Proza scurtă. Știu că nu mă încadrez în cerințe. Dar nu pot să ignor capodoperele. Top 5 povestiri: Hemingway, Zăpezile de pe Kilimanjaro – Scurta viață fericită a lui Francis Macomber; Marquez, Douăsprezece povestiri călătoare – Urma sângelui tău pe zăpadă, Cehov, Logodnica și alte povestiri – Draga de ea, John Cheever, Integrala prozei scurte – Doar spune-mi cine a fost, J.D Salinger, 9 povestiri –Sărmana gleznă scrântită. De ce? Pentru că trebuie să fii curajos măcar o dată, pentru că nu poți să nu  visezi la evanescenta Nena Daconte, pentru că există viață și după El sau Ea, pentru că ar trebui să ne săpăm în minte cuvintele lui Flaubert „ trecutul ne reține, viitorul ne înspăimântă și de aceea  prezentul ne scapă” (traducere aproximativă), pentru că sinceritatea e cea mai inadecvata strategie în relațiile născute de sageată lui Amor. 5 motive pentru a admira 5 bijuterii.

Trei. W. Faulkner, Hoțomanii. Nu că aș fi uitat  de Trilogia Snopes-ilor sau de remarcabilele polifonii (As I lay dying e favorita mea), dar e în povestea asta ceva despre maturizare ce n-aș putea să explic nimănui altfel decât îndemnând la citirea romanului.

Patru. Antoine de Saint-Exupery,  Micul prinț. Pentru că e cel care a inventat „think outside the box”, avant la lettre, chiar dacă a utilizat un sac. Pentru că am aflat despre prietenie și dragoste și frumusețe cât n-am învățat din alte o mie de cărti. Pentru că eu am citit-o cu 15-20 de ani mai târziu decât era firesc și pentru că te învață că trebuie să fii pregătit să iubești ca să poți recunoaște dragostea. P.S. Nu ignorați povestea mâncătorilor de timp a lui Michael Ende.

Cinci.  Anne Frank, Jurnalul… Pentru că  Holocaustul avut loc cu doar 7 decenii în urmă, pentru că nimic nu garantează că omenirea s-a maturizat, pentru că o librăreasă din America a fost întrebată dacă există o continuare a Jurnalului. Pentru că o fetiță de 15 ani  a redat cea mai puțin încrâncenată istorie a celei mai oribile exterminări a omului de către om vorbind despre ea, sora ei, prima iubire, părinții ei și încă câteva persoane. Care voiau să se plimbe, să citescă, să vorbească, să iubească. Nimic ieșit din comun. Dacă nu le-ar fi fost interzis.

 

Mai multe recomandări găsiți  în nr. 12 al revistei Alecart!

Secțiunea de comentarii este indisponibilă