Cărțile anului 2018 (II)

La început de an, o parte dintre redactorii Alecart au răspuns provocării de a face un top al celor mai interesante cărți citite (nu neapărat publicate) în 2018, trei din literatura română și trei din literatura universală. Despre opțiunile lor și ceea ce le-a determinat veți putea afla aici zilnic până la începerea cursurilor.

Raisa Manolescu (elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Literatura română:

  1. Solenoid, de Mircea Cărtărescu

Urmărind una dintre milioanele de vieți virtuale, realități posibile ce diverg dintr-o schimbare infinitezimală a ceea ce numim realitate, Solenoid înfățișează viața unui M.C. alternativ care devine profesor, după ce eșuează ca scriitor. Universul configurat în această carte devine o a patra dimensiune, infuzată de fantastic, în care se întrepătrund nervurile aparent fosilizate ale vieții. (Vezi și cele două cronici ale romanului semnate de colegii mei: aici și aici.)

  1. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac

În cartea Tatianei Țîbuleac, viața protagonistei se compune și recompune din cioburi de sticlă multicolore, pe care le așază într-un caleidoscop aproape strivit si așteaptă să vadă ce forme vor prinde contur atunci când îl rotește. Romanul creează un colaj de imagini incandescente ce pulsează la unison, din ele cristalizându-se deopotrivă ură și iubire. Aceste două sentimente își revendică, aparent cu aceeași forță, personajul, linia fragilă ce le separa cândva devenind inexistentă.

  1. Războiul mondial al fumătorilor, de Marin Mălaicu-Hondrari

Romanul lui Marin Mălaicu-Hondrari zugrăvește o lume a seducției, a viciilor, a iubirii care se configurează in funcție de mărcile de țigări. În Războiul mondial al fumătorilor, parfumul femeii iubite se contopește cu cel al fumului de țigară, cele două atracții ajungând să se suprapună iremediabil. Un roman în care viciile și iubirea se întrepătrund până în punctul în care devine imposibil să le mai distingi una de alta. (Notă: nu sunt fumătoare și nici nu cred că voi fi vreodată, de aceea înlocuiesc un viciu cu altul, mai mare. Cel al cititului, după cum ne sugera și autorul la o întâlnire cu alecartienii.:))

Literatura universală: 

  1. Toată lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr

Când reverberațiile războiului ajung să zguduie din temelii însăși noțiunea de umanitate și lumea decade în întunericul subzistenței, devine aproape imposibil sa zărești lumina. Totuși, ea se află pretutindeni în cartea lui Anthony Doerr: în visele multicolore ale unei fetițe oarbe din Paris, în ochii unui băiat german atunci când o voce dintr-un radio vechi îl face să vadă pâlpâirea slabă a speranței sau strălucind la răscrucea destinelor celor doi. Curajul și prietenia ce strălucesc până și în întunericul războiului se configurează într-o carte a cărei lumina incandescentă o poate vedea și simți fiecare dintre noi.

  1. Copiii arborelui de jacaranda, de Sahar Delijani

Iubirea, dorința unui viitor liber și lupta pentru dobândirea acestuia devin, în romanul lui Sahar Delijani, florile unui arbore de jacaranda ce continuă să înflorească odată cu fiecare generație, în ciuda cadrului dezolant în care se află: cel al revoluției din Iran. Construită prin supraetajarea multiplelor perspective, aparținând mai multor părinți și copiilor lor, această carte cutremurătoare demonstrează că speranța și lupta pentru libertate nu pot fi mistuite de frică.

  1. Acuzația, de Bandi

Mărturisind prin zidurile (aproape) impenetrabile de teroare și chin ce fac din Coreea de Nord un spațiu închis ermetic, autorul configurează în cele șapte povestiri viața mai multor nord-coreeni în momentul în care regimul încearcă să le zdrobească și ultima fărâmă de speranță, cea din urmă formă de libertate. Acuzația este dovada că în interiorul fiecăruia există o forță inexorabilă mai presus decât dorința de a supraviețui, și anume dorința de a trăi. Și tocmai această dorință conectează toate personajele, care își duc tăcute lupta împotriva încercării constante a regimului de a zdrobi orice fărâmă de umanitate.

Ioana Tătărușanu (redactor-șef adjunct Alecart, elevă în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Literatura română:

  1. Capătul drumului, de Liliana Corobca

Romanul Lilianei Corobca, Capătul drumului, împlinește atributele unei scrieri în care sinceritatea și sensibilitatea devin reperele unei construcții de lume care evocă, mustră și găzduiește în palmele fragede și încă fragile și instabile ale prezentului însăși istoria. Transformând-o în poveste și traducându-L pe Dumnezeu ca personaj central al acesteia, împrejurimile vieții noastre se deosebesc prin alte contururi, iar cântecul, rugăciunea și bucuria tihnei împlinesc alte idealuri ale existenței umane.

  1. Zodia Cancerului, de Radu Vancu

Zodia Cancerului, jurnalul lui Radu Vancu, este mărturia sfidător de sinceră a omului care scrie și căruia îi devin astfel acute suferințe, inadecvări, morți ale oamenilor dragi și amintiri care își găsesc răgaz și liniște în scris. Dumnezeu, Poetul, credința, lectura densă, fulminantă, încrederea și neîncrederea, abisul și căderea, toate acestea sunt preocupări ale omului și ale scriitorului Radu Vancu – care înlesnește potrivirea frâielor în mâinile sale prin Cuvânt. (Jurnalul lui Vancu trebuie urmat de Cantosurile domestice !)

  1. Dinții ascuțiți ai binelui, de Bogdan Răileanu

Dinții ascuțiți ai binelui îl impune pe personajul principal, Maldini, ca exponent catalizator al alegerii, al credinței, necredinței și al păcatului, dar, mai ales, al felului în care banul și nefericirea transformă inconștient viața într-o implorare, într-o nevoie a conexiunii cu Dumnezeu. Fericirea pare însă izolată până la capăt într-o regiune utopică pentru care omul nu e pregătit sau, în fine, pe care nu știe să o cheme, să o apropie.

Literatura universală:

  1. Adolescentul, de Dostoievski

Adolescentul lui Dostoievski este un document al vârstei, un roman al sensibilei granițe dintre tinerețe și maturitate, unde umorul, grația naivității, sprijinul neclătinat în idee, curiozitatea, înflăcărarea și contradicția fac din Arkadi exponentul universal al adolescentului, pentru care căutarea și Adevărul sunt repere ale desăvârșirii umane. Am resimțit veridicitatea ideii de regăsire atemporală, care nu are deci de a face cu secolul, pentru că natura relațiilor interpersonale, dar, mai ales, a zbuciumelor interioare sunt constante ale firii noastre umane și ele devin plastice, estetice și poate mai binevoitoare și mai blânde cu noi, prin Cuvânt.

  1. Religia pentru atei, de Alain de Botton

Peste Religia pentru atei a lui Alain de Botton cred că niciun om pentru care credința a fost punctul unor intersecții intime, meditative nu ar trebui să treacă. E vorba aici despre o istorisire și o istorie socio-religioasă a felului în care omul l-a înțeles pe Dumnezeu, dar în special a modelelor arhetipale pe care le-a aplicat pentru a I se apropia. Există o fină analiză a autorului, care mi-a amintit de Sacrul și Profanul lui Eliade, a infiltrării religiozității în activitățile mundane, profund laice ale omului. În definitiv, se cere acceptarea unei realități spirituale care nu mai are de a face cu opțiunea proprie, ci se distinge ca un adevăr universal care se traduce, astăzi, prin înțelegerea credinței ca o filosofie a colectivității sau cel puțin ca o manifestare fundamental și întâi de toate gregară.

  1. Opiniile unui clovn, de Heinrich Boll

Opiniile unui clovn, de Heinrich Boll, este dovada, în contururi umane, a simplității și importanței faptului de a fi sincer până la capăt, dar și a inadecvării adevărurilor dezgolite față de neadevărurile și trucurile perfide ale realității, unde nici dragostea sau istoria nu mai dețin sensurile care le consacră ca valori. În această lume, meseria personajului principal irupe înspre viața sa, pentru că clovneria, trucul care ușurează viața, comedia și umorul care cuprind și ultimele resurse ale existenței într-o generală zeflemea își dau mâna într-un cerc vicios al nefericirii.

(Foto: Alina Sava)

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.