Cărțile anului 2018 (I)

La început de an, o parte dintre redactorii Alecart au răspuns provocării de a face un top al celor mai interesante cărți citite (nu neapărat publicate) în 2018, trei din literatura română și trei din literatura universală. Despre opțiunile lor și ceea ce le-a determinat veți putea afla aici în fiecare zi până la începerea cursurilor.

 

Andrada Strugaru (elevă în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Literatura română:

  1. Avalon, de Bogdan Suceavă

Despre visul american și despre lumina care îmbracă ziua când ne vom fi trezit din el vorbește Bogdan Suceavă în romanul Avalon – o carte ce devine, în sine, atât o provocare intelectuală, cât și o probă a onestității, dar, mai ales, o probă a rezistenței la onestitate. E un roman care demontează iluzii doar pentru a arăta faptul că happy-end-urile nu sunt altceva decât realități construite pe ruinele tuturor aspirațiilor nerealiste. Cartea lui Bogdan Suceavă (apărută la editura Polirom) pare să concentreze ecoul tuturor lucrurilor care au rămas nespuse despre plecare și despărțire, despre visuri și muncă, despre distanță și despre ceea ce lași în urmă, despre viitor și despre cum e să nu știi unde e acasă – lucruri care cu greu ar fi putut fi cuprinse altfel decât în scris – ilustrând în termeni autobiografici secretele emigranților fericiți. Păstrând substratul complex al autocunoașterii prin prisma deziluzionării în propriile idealuri, Avalon aduce, cu siguranță, o notă de noutate în literatura contemporană română: printr-o sinceritate de multe ori dezarmantă și un pragmatism impregnat de cea mai lucidă sensibilitate, romanul devine pretextul răspunsului la câteva întrebări neașteptate cu privire la viața și la școala în afară.

  1. muncă. timp liber,de Elena Vlădăreanu

Ceea ce fascinează încă din primele rânduri la volumul puternic al Elenei Vlădăreanu este felul în care metaforele și artificiile stilistice sunt lăsate la o parte, pregătind terenul pentru expunerea transparentă a realităților sociale, politice și familiale indezirabile. În bani. muncă. timp liber o voce colectivă transpare, explorând cu cinism adevăruri pe care, într-o anumită măsură, fiecare le-a resimțit și a încercat să și le refuze: despre societate, despre dreptate, despre sine însuși și imposibilitatea (umană) de a se detașa de impulsurile materialității. Concentrând 3 poeme ample într-un manifest pur feminin și feminist, Elena Vlădăreanu integrează și regăsește multiple ipostaze: artista, ex-proletara, casnica, mama (și toate acestea în același timp).

  1. Vocea, de Domnica Drumea

Întâlnirea cu Vocea Domnicăi Drumea rămâne, în amintirea mea, învăluită în aceeași aură diafană care a impregnat întreaga sală în timpul întâlnirii cu poeta, în cadrul Clubului de Lectură „Alecart”: printr-un volum de o sensibilitate și o delicatețe aparte, Domnica Drumea pare să vorbească, printre rânduri, despre cele mai mari temeri și tulburătoare neliniști ale scriitoarei, ale copilei, ale iubitei și, nu în ultimul rând, ale femeii pe care o reprezintă. Poezia Domnicăi Drumea, dură și blândă deopotrivă, tăioasă și fragilă în același timp, transmite emoția de undeva de dincolo de ființă: ea impune și își consacră un spațiu care hipnotizează cititorul.

Literatura universală:

 

  1. Toamna Patriarhului, de Gabriel Garcia Marquez

Doar prin câteva fraze (care, în definitiv, acoperă toate cele 200 de pagini ale cărții), Toamna Patriarhului este un roman care va tăia oricărui cititor respirația: dincolo de faptul că se cere a fi citită pe nerăsuflate, cartea lui Gabriel Garcia Marquez este tulburătoare și impresionantă prin imaginile puternice, pe alocuri grotești, menite să provoace o incursiune în istoria Americii Latine, dizolvată într-o analiză umană de mare finețe, a cărei finalitate devine denudarea unei realități socio-politice imuabile și impasabile în fața timpului: dictatorul.

  1. Cronica unui negustor de sângede Yu Hua

Pentru mine, Cronica unui negustor de sânge a reprezentat întâlnirea cu un stil și, în definitiv, cu o literatură cu totul aparte, în interiorul cărora Yu Hua propune imortalizarea societății chineze în timpul uneia dintre cele mai dureroase tranziții din istoria acestui popor: Revoluția Culturală. Păstrând substratul tulburărilor și anomaliilor sociale și politice, cartea aduce în prim-plan imaginea delicată a unor tineri ce par să se descopere și să descopere lumea, chiar din mijlocul haosului, prin prisma vieții domestice și a familiei.

  1. Al patrulea zid, de Sorj Chalandon

Despre așteptare, prietenie și război, despre dragoste și încredere, despre tot ceea ce se întâmplă în spatele cortinei, dincolo de „al patrulea zid” vorbește cu o forță neașteptată romanul lui Sorj Chalandon. Într-o lume profund impregnată de spirit artistic, chiar și în Beirutul anilor 70 violența rămâne doar un semn al slăbiciunii, pe care scriitorul francez o monografiază ca pe o constantă a existenței între oameni: atunci când empatia și blândețea se frâng sub trupul greu al războiului, personajele acestui roman încearcă să redescopere continuitatea din lume prin teatru, transformând suferința, conflictul și teama într-un rol lăsat la îndemâna disponibilității de asumare: fiecare dintre noi poate deveni propriul său manifest.

 

Mălina Turtureanu (elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași)

Literatură română:

  1. Nuntă în cer, de Mircea Eliade

Despre Nunta în Cer voi vorbi precaut, cu o oarecare reținere așadar, întrucât o percep în continuare ca pe un act fragil de pură abstractizare a umanului. Ambiguitatea, incoerența, dualitatea personajului feminin o subjugă unui farmec provocator, lăsând-o să se zbată și să se lupte cu sinele și cu societatea undeva la limita dintre non-ficțiune și fantezie. O dramă amoroasă și nu numai, absolut fascinantă, în care Eliade sacrifică încă o dată un personaj feminin desăvârșit pentru eleganța întregului roman.

  1. Umbra pierdută, de Carmen Firan

Umbra pierdută a lui Carmen Firan întruchipează perfect rupturile dintre aparență și esență. Într-un roman psihologic de mare actualitate, scriitoarea reușește prin subtilitățile minuțioase ale scriiturii o radiografie dură a visului american, a consecințelor deziluziei și a degradării unei incitante vieți de cuplu. O poveste despre anxietate, frică și ratare. Un cumul de ironii ale sorții și răsturnări de situație. O Românie și o Americă expuse în lumina apăsătoare a realității. Un roman al unei fâșii de istorie și al unei istorii personale demne de consemnat.

  1. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Tîbuleac

Vara în care mama a avut ochii verzi este întocmai ca un o pânză fină de păianjen. Scriitura Tatianei Țîbuleac mi-a inspirat atât forță, cât și o frică acută de ireparabil. Personajele feminine sunt vii, adânci, puternice, iar relațiile din interiorul cărții au veridicitate – se aud literalmente strigătele mocnite ale frustrării, inadecvării, urii. Roman intens, aproape intim, mi-a lăsat impresia unei lupte ancestrale între iubire și ură, între spaimă și compromis, între viață și moarte, pe parcursul căreia pare că nu personajele au puterea de a decide care sentiment uman este mai puternic, ci doar cititorul.

Literatură universală:

  1. Casa Golden, de Salman Rushdie

Casa Golden, de Salman Rushdie, se desfășoară lent și încordat întocmai ca deznodământul unei partide de șah între doi campioni. Este un scenariu de film, o succesiune de monologuri și intrigi, un cumul de factori ce fascinează Europa de astăzi (terorism, schimbare de identitate, geniu autist, infidelitate, crimă, politică și manipulare), toate îmbinate cu un minuțios spirit de analiză și, la prima vedere, o ostilitate fățișă față de o lume grosieră, care pare a-și fi pierdut reperele. Intensitatea cu care își desăvârșește Salman Rushdie opera arde și topește, șochează și te înspăimântă. Am fost izbită de realitatea cutremurătoare a zilelor noastre și poate singurul mod de a mă elibera a fost să mă îndepărtez și să trădez personajele. Să-mi trădez propria latură sceptică și preconcepțiile. Poveștile Americii rămân fascinante, iar caracterul realist al acestei ficțiuni nu poate decât să te dezarmeze și să lanseze o întrebare retorică: „Ce (mai) înseamnă eroismul în zilele noastre?”

  1. Kartografie, de Kamilei Shamsie

M-am atașat foarte mult de romanul Kamilei Shamsie, Kartografie, datorită naturaleței și firescului cu care evoluează candid o poveste de prietenie, devenind mărturie caldă a unei iubiri sincere și profunde. Spațiul exotic și miraculos-ostil al Karachiului pare că își găsește armonia prin amintirile protagoniștilor, iar fundalul acesta fascinant devine atât martor al trădării, infidelității, dramelor de familie, cât și al tensiunilor dintre doi tineri îndrăgostiți. Cea mai percutantă amintire pe care o leg de roman și de care simt că o să mă pot îndrăgosti la infinit este imaginea mării, amintirea mării pakistaneze.

  1. Cântec lin, de Leila Slimani

Cântec lin, de scriitoarea francezo-marocană Leila Slimani, induce o stare sufocantă de confuzie și adrenalină cititorului, fascinând prin analizele frapante ale nebuniei. Roman al obsesiei, manipulării, spaimei, Cântec lin reușește să prezinte lucid demonii unei captivități sociale și familiale. Cu o intrigă vertiginoasă și o scriitură incisivă, rece, autoarea aduce mai aproape de noi spiritul maniacal al unei tragedii.

(Foto: Alina Sava)

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.