Expoziţia „Cărţile sunt ochi şi urechi la FILIT” propune o traducere a cuvântului în imagine. Acest proces este de fapt o convertire a simbolului, a mesajului dintr-o formă de exprimare artistică în alta.
Fotografiile Alexandrei Baban se remarcă prin intermediul contrastelor puternice; folosite în ilustraţia pentru Cele 7 vieţi ale lui Felix K. pentru a transmite ipostazele antinomice, dualitatea divinităţii din roman. Contrastul similar din fotografia pentru Legenda unei sinucideri are rolul de a izola un gest simbolic, al legăturii precare dintre tată şi fiu, de realitatea tangibilă.
Următoarea colecţie de fotografie „Oameni şi cărţi”, realizată de Ioana Bîrdu are ca obiectiv promovarea lecturii, pornind de la caracterul universal al cărţilor. Imaginea pe care am considerat-o cea mai expresivă (cu romanul lui Eric Emmanuel Schmitt Oscar şi Tanti Roz) prezintă personajul pe fundalul unei imagini alb-negru, cu oameni care au televizoare în loc de capete. Fotografia face referire la caracterul uniformizant al mass-mediei şi la înlocuirea conştiinţei personale cu instinctul gregar. În aceste condiţii, personajul care citeşte este cel care se diferenţiază prin mentalitate; spre deosebire de oamenii din spate care reprezintă masele, personajul din prim-plan este un individ şi îşi demonstrează unicitatea prin cultură.
Lucrările de grafică ale artistului Ioniţă Benea pot fi interpretate folosind aceeaşi cheie, chiar dacă modalitatea de expresie pare, la prima vedere, mai puţin accesibilă. Capacitatea de înţelegere a mesajului este inevitabil legată de lectura cărţilor la care se face referire. Ilustraţia pentru romanul lui Petru Cimpoeşu Simion Liftnicul suprinde aluziile făcute în roman la religia văzută ca superstiţie,prin aspectul de poliptic , figura mesianică fiind asociată personajului principal. Ilustraţia pentru Regele se-nclină şi ucide de Herta Muller îl prezintă pe dictator în ipostaza monarhului, a cărui tron este ridicat peste destinele distruse ale oamenilor. Omul de rând apare lipsit de individualitate – o prezenţă insignifiantă. De asemenea, cartea Exuvii este ilustrată printr-un amalgam al eurilor vârstelor diferite pe care naratoarea le simte dispersate.
Expoziţia constituie un ansamblu eclectic, conţinând fotografie şi grafică. Diferenţele dintre mediile artistice menţionate, dar şi de viziune a artiştilor sunt considerabile, dar ceea ce conferă unitate expoziţiei este sursa de inspiraţie: literatura. Premisa lucrărilor este de a capta mesajul cărţii prin limbajul propriu artelor plastice. Ca să vă convingeți, vizionați clipul expoziției realizat de Răzvan Lupașcu, absolvent al Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” și student la secția Foto-video, Universității de Artă, Iași: http://www.youtube.com/watch?v=iaUJlJUjR8M&feature=youtu.be
