În loc să scriu păreri „pro” sau „contra”, voi spune că un festival de muzică bun se scuză singur de minusurile pe care le are. Pe scurt, prima ediție a festivalului „Electric Castle” a fost uber-maximă, mai ales în contextul în care eu, panicat de atâta maturizare, am ajuns acolo ca un flămând, ca un sărac agitat, așteptând să fiu lovit în ceafă de prea multă fericire și distracție; nu venisem cu așteptări prea mari. Am sosit pe tăpșanul acela încovoiat de atâta soare destul de devreme, din moment ce am prins loc de parcare în primul rând de la gard.
Cu capse puse de la soare și de la eforturile din ce în ce mai mari de a aduna o „gașcă” mai mare la peste 20 km de Iași, adică în Cluj, începusem prost. Cortul nu avea cuie, nu aveam loc la umbră și nu îmi puteam da seama cum aș putea să mă prăjesc „liniștit” la soare, în timp ce fetița din mine se vedea blocată deja într-o budă ecologică nasoală. Urma să aflu că, atâta vreme cât nu deschid gura ca să nu zic vreo prostie legată de servici sau altă problemă de „grown-up” și îmi uit telefonul în mașină trei zile, prăjitul la soare era un discomfort peste care cu toții treceam lejer. Pentru mulți dintre cei care au fost în aceste zile la Castelul Banffy, berea cu grapefruit va aminti de lucruri fericite, pentru că radler-ul nu era infiltrat la nici unul din barurile amenajate. Deci cu un suc rece – dar care nu e suc – se migra acolo unde migra și umbra castelului sau a câtorva umbrare râsfirate pe platourile festivalului. Mulțimi de oameni colorați ședeau, departe de camping, dar aproape de scene și baruri, pândind prima strigare, prima bătaie de tobă.
Am făcut câteva poze cu telefonul în prima zi, la prima bere, după care l-am plasat în mașină, să fie mai „safe” decât la cort.
Dacă unul ca mine, sarcastic și „hater” cum se zice, a reușit să se simtă bine și să treacă peste prețurile nesimțite impuse de sponsori la produsele comercializate acolo, atunci mi-e clar că „s-a meritat”. La cât de rar am ieșit pentru asemenea evenimente, la câte am ratat, credeam că nu mai prind unul care să mă surprindă. Nu voi pomeni de stiluri, de hipsteri, de cocalari sau de dubstep; nu votez, nu intru acum în politica scârboasă a gusturilor, pentru că nu asta îmi propun. Nu știu ce îmi propun. Risc să fiu aprig judecat dacă recunosc că James Zabiela a fost muult peste toți dj-ii de acolo și că Morcheeba a cântat, de fapt, în deschidere pentru Șuie Paparude, așa cum zicea cineva pe facebook.
Îmi propun să vă deschideți apetitul, să nu mai pierdeți timpul în fiecare zi pe la spirala aia nespălată și să aveți grijă cu cine mergeți la distracție. Timpul liber ți-l programezi, așa cum și vacanțele îți sunt programate, și aici le e și farmecul. Distracția la discreție nu e bună, e urâtă. Așa că mă întorc sub piatră, până data viitoare.
(fotografia e luată de pe pagina oficială de Facebook a Electric Castle)
