Cătălin Mihuleac. Domnu’ cu „chică” și șosete cu buline

Diana Blăjuță:

Cătălin Mihuleac: nu știu în ce măsura este un “personaj” (Oltița Cîntec), dar fără doar și poate este ilustrarea unei iluzii. “Soarele” ăla artificial al reflectorului îi scotea în evidență cele câteva riduri și chica și zâmbetul ascuns (deloc surprinzător). E exemplu cel mai potrivit pentru sintagma “aparențele înșală”, dar nici nu e vina lui, ci a acelui bec generator de căldură și a poziției incomode (fără tetieră) în care nu-și putea găsi „poziția picioarelor”. Totul pentru ca mai apoi să ne surprindă nu omul flegmatic, pătruns de acel val de greață împotriva regimului comunist, ci copilul cu breton și cu șosete cu buline – imagine inedită pentru noi a omului-scriitor.  Brian Epstein cu siguranță i-a fost și lui manager la capitolul „styling”…

Aventurile unui gentleman bolșevic reprezintă o probă din „lichidul seminal, adică pe scurt sperma” care tot înmulțește în discursul narativ și în imaginile ce proliferează absurd ale  romanalui conceptul de „bolșevism”, sub semnul pamfletului și al ironiei. Cătălin Mihuleac reușește printr-o fantezie dezlănțuită să combine spermatozoizii grotescului cu „ovulele” șobolăniței antropofage ieșită din „naivitatea” unui scriitor aproape sadic. Romanul schițează prin tânărul pictor rebel „epoca comunistă” sub influența unei gândiri îndeajuns de desprinse de aceasta pentru ca firul narării să-și păstreze pe de o parte gravitatea și pe de altă parte autenticitatea.

Andreea Zvîncu:

”Un personaj”, ”un personaj” al literaturii române contemporane: acesta este scriitorul Cătălin Mihuleac după spusele criticului de teatru Oltița Cîntec; și fiecare din public ar fi putut remarca acest lucru în timpul prezentării ultimului său roman, Aventurile unui gentleman bolșevic. Acesta, după afirmația scriitorului se pare că ar fi primul lucru de care este mulțumit: cartea dezvoltă tema comunismului, o temă atât de dezbătută în ziua de astăzi și care a marcat cu într-atât viața literară din această vreme. Romanul este cel ce aduce această perioadă vie în sufletele cititorilor, surprinzând scene cu adevărat realiste, dar percepute nu doar din unghiul ideii de catastrofă, criză, ci cu o înclinație ce ascunde înfățișarea severă, și, de altfel, plină de ironie.

Ineluctabil, fragmentele citate de acesta îmi învăluiau mintea, iar încet-încet fiecare personaj se extindea, lua amploare în fața ochilor mei.  Umorul, și, totodată, tragicul transmutate prin lectura scriitorului, erau din ce în ce mai ușor percepute ca făcând parte din roman, ca fiind intrumentele de bază în receptarea acestuia. Semnele de întrebare se așezau pe chipul meu ce nu putea înțelege cum se pot lega cele două atitudini. Într-adevăr, această lectură poate demonstra cum viața poate fi trăită în funcție de viziunea proprie a fiecăruia. De asemenea, locul geometric al cărții ar putea fi „recoltarea spermei”. O strategie ce aduce o notă de grotesc narațiunii.

Întâlnirea cu scriitorul Cătălin Mihuleac mi-a lăsat impresia omului plin de umor, dar care știe unde există o limită. Scriitorul-personaj într-o lume reală, lumea contemporană a României, scriitorul pierdut în aventuri. Aventurile unui gentleman bolșevic.