Ştim cu toţii ce sunt păstorii. Păstorii sunt ciobanii. Sunt însă (nu doar prin extensiune) şi preoţii (pastorii), şi părinţii spirituali. Păstorii sunt şi cititorii. Ştim noi ce fel de păstori sunt cititorii, care e Cercul lor?
PROLOG. Păstrez în memoria afectivă o întâmplare din tinereţe, în stare să lămurească relaţia mea cu cititul. Iată întâmplarea. Am stat trei zile la munte, într-o cabană. Singur. Fără televizor, cu telefon fără semnal. În prima zi am citit cele 3 cărţi luate cu mine. A doua zi, am scotocit prin cabană şi am dat de câteva ziare şi reviste vechi. Le-am citit de la primul la ultimul rând.A treia zi, linişte în jur şi o imperioasă nevoie de a citi ceva. O dorinţă aproape fiziologică. Pe la prânz, am găsit soluţia salvatoare. O anticipaţi, nu-i aşa? Am scris cu febrilitate, timp de 6 ore, 30 de poezii. Seara, le-am citit, le-am recitit, le-am recitat. Cu voluptate. Ca pe cele mai bune texte scrise vreodată. (Celor cu adevărat curioşi, le voi citi un text, la momentul lansării revistei.).
● FUGA LA CITIT. Unde şi când citesc?
Ştiu deja: în copilărie, în vacanţe, citeam sub un nuc imens. Înfulecam cantităţi uriaşe de pâine şi brânză de capră şi citeam. Mâncam, la propriu, cărţile. Şi mai citeam, în perioada liceului, la gară, în trenurile care staţionau cu orele. Citeam răsfăţat în compartimentul controlorului de tren, prieten cu tatăl meu.
● FELURI DE CITIT. Cum citesc?
Mi-a plăcut să citesc de-a valma. Nu pot să trec însă peste o metodă specială de lectură. Până prin anii liceului, mergeam (în satul natal, Colţi de Buzău) cu vitele, oi şi capre. La sat, din vitele sătenilor se constituie o turmă şi, când îţi vine rândul, mergi cu cârdul (ca să fac şi o rimă). Luam cu mine vreo trei cărţi. Cum făceam să pasc vitele şi să citesc şi cărţile? Locul de păscut era un deal, între două văi. Din prima vale, îndemnam din urmă vitele să meargă înainte. Treceam repede înaintea lor, urcam dealul şi ajungeam în cealaltă vale, unde le aşteptam să se arate după vreo 3 ore, în vreme ce eu citeam pe nerăsuflate o carte jumătate. După prânz, la fel. Aceeaşi strategie, care, cu vitele necitite, mergea. Terminam de citit şi cealaltă carte jumătate. Aşa mi-am făcut eu ucenicia de păstor-cititor.
● CĂRŢILE MELE. Ce (re)citesc?
Iată o altă întâmplare. Trecusem în clasa a treia. Învăţătorul nostru, vânător pasionat, fusese prins în braţe, la propriu, de o ursoaică şi se recupera într-un spital. Nu ştiam cine îi luase locul. Era la sfârştul vacanţei. Tocmai ieşeam din biblioteca din sat, cu braţele încărcate. Reuşisem să fac rost de 3 volume uriaşe din seria Regilor blestemaţi, de Maurice Druon. La uşă, mă aştepta o arătare dumnezeiască. Cea mai frumoasă făptură feminină văzută-închipuită. M-a oprit şi m-a întrebat ce fac eu cu atâtea cărţi, cui le duc, să am grijă de ele. Atins în amorul… lecturii, m-am dezmeticit şi i-am răspuns iritat că volumele sunt pentru mine, eu le citesc, nimeni altcineva. Încântată, se pare, de răspunsul meu, domnişoara (aveam să constat la şcoală că era noua noastră învăţătoare) m-a chemat în bibliotecă şi a împrumutat pentru mine Mica sirenă, celebra povestire a lui Andersen. Şi acum citesc fericit povestirile lui Andersen. La fel: Maestrul şi Margareta, de Bulgakov, Orbirea lui Canetti, Craii… lui Mateiu I. Caragiale, romanele lui M. Blecher. Salinger. Şi multă poezie.
● FOLOSUL CĂRŢILOR. De ce citesc?
Vin cu o nouă întâmplare. Eram licean, în clasa a XI-a. Scriam poezii, mergeam la cenaclu, luasem nişte premii. Eram (aproape) celebru. Îmi luasem sarcina (cu de la mine putere) să descopăr talentele din clasele mai mici. Am întâlnit într-o clasă de-a IX-a o puştoaică deosebită. Făcea poezie, mergea la olimpiadă, la limba franceză. Era şi foarte frumoasă (parce que). Mi-am spus că nu mi-ar strica o mai mare apropiere. Timp de o lună am citit cu metodă, în limba franceză, textele literare din bibliografia pentru olimpiadă. Aşa am aflat cu uimire de Proust. La faza judeţeană a olimpiadei, unde ne calificaserăm amândoi, am stat cu puştoaica în aceeaşi bancă. Până la sfârşitul liceului, am fost împreună. Am citit toate romanele lui Proust. Mai târziu, am dat examen la filologie, la secţiunea română-franceză, şi am ajuns profesor. Puştoaica e măritată cu un avocat care citeşte mult…
Unde şi când citesc? Unde şi când trăiesc.
Cum citesc? Cum îmi place şi să iubesc.
Ce (re)citesc? Alte vieţi. Viaţa mea.
De ce citesc? Ca să nu fiu singur cuc.
Grafică: Ioniţă Benea
