Într-o Ucraină ce păstrează rămășitele ocupației rusești, „vegetarian” este un concept obscur. Prin urmare, cartofii se servesc doar cu carne. Nu poți primi doar cartofi. Poate – dacă ești norocos – poți primit doar carne. Când Jonathan spune ca nu servește carne sub nici o formă, nici măcar Chaplin nu ar fi putut anticipa mirarea însoțitorilor săi de drum, Alex, ghidul ucrainean, și bunicul său, șoferul orb. Iar la fel ca în filmele lui Chaplin, sau urmând legile lui Murphy, după ce eroul primește un cartof pe o farfurie goală de la o chelneriță până și mai sceptică în privința „americanului” decât cei doi, acesta se rostogolește și cade pe podeaua îndoielnic de curată. Bunicul ucrainean continuă gagul, ridică leguma, și o împarte la patru – ei trei și câinele sau pentru nevăzători.
Everything Is Illuminated (2005 – Totul e iluminat) e unul dintre acele filme care ți se pare scuril, bizar, la prima vedere, pentru ca apoi să te intrige, iar în final să vezi dincolo de absurdul său. Savurosul comic de limbaj și de situație pun în scenă o dramă reinventată – lipsită de romantism, dar nu de povești de dragoste, gravă, dar nu tragică. Este povestea tânărului evreu american Jonathan Safran Foer care întreprinde o călătorie în Ucraina în căutarea de răspunsuri la trecutul său indirect. Filmul este ecranizarea cărții cu același nume, publicata în 2002 (apăruta în România în varianta tradusă în 2008), de către autorul evreu american cu același nume.
Jonathan Safran Foer, omul, se caracterizează ca fiind ‘normal’: până la publicare, cartea i-a fost respinsă de nenumărate ori, a avut joburile pe care le are poate orice student și care, după cum spune, îi permiteau să plătească doar chiria, și nu a plănuit niciodată să devină un scriitor remarcabil. Totul este iluminat i-a conferit însă la vârsta de 24 de ani statutul de „copil minune al literaturii americane contemporane”, promițând o ascensiune spectaculoasă, și o popularitate pe măsură.
Desigur că există – și vor exista întotdeauna – cei care vor pune sub semnul întrebării talentul lui Foer. Cei mai acizi au speculat intens în privința originalității sale la nivel de ficțiune, acuzându-l că s-a inspirat excesiv din sursele sale, și le-a manipulat într-un mod inacceptabil cu fiecare nouă apariție. Criticii mai indulgenți l-au declamat ca următorul, sau actualul (după caz) scriitor de mainstream, ce va fi dat uitării în 10 ani. Dacă așa este sau nu, doar timpul va da un răspuns. Cert este însă că Foer a reușit – pentru a patra oară – să surprindă atât publicul, cât și elita intelectuală cu ultima sa carte: Tree of Codes (2010, titlu indisponibil în română).
Articolul integral, pe www.alecart.ro
Foto:Ioana Bîrdu, Poveşti din sertar