Lumea din Coliziuni (volum de povestiri recent apărut la editura Charmides, 2023) e populată de personaje care par să existe doar atunci când fie spun, fie ascultă, fie ajung să fie ele însele povești.
Cele trei cicluri ale volumului lui Horia-David Munteanu adună povestiri ale unor vârste emoționale și literare cu totul diferite, iar acest lucru se vede și nu poate fi decât cu adevărat revigorant și îmbucurător. Dislocările în stil și registru, frapanta lipsă de omogenitate a textelor de la un grupaj la altul stau mărturie unei proze care, în loc să ascundă și să nege, își poartă tatonările și negocierile textuale la vedere, montând în substrat un asamblaj de rupturi, salturi și experimente cu naratori, perspective și formule, articulându-se sub forma unui discurs coerent și cursiv despre tânăra (și nelimitata) îndrăgostire de scris și de literatură. De la pisica din Ușa care visează la lumea de afară, din care David îi aduce zilnic fel de fel de istorisiri, la tinerele și tinerii, bătrânii și bătrânele care, cu mâinile pe fotografii sepia îi pomenesc pe cei dispăruți și se agață de ei în imaginație și în amintire, lumea din Coliziuni e populată de personaje care par să existe doar atunci când fie spun, fie ascultă, fie ajung să fie ele însele povești. „Povestea” este cea care se strecoară subtil (dar cu agilitate) în substratul fiecărui text, închegând o amplă narațiune despre felurile în care scrisul, ca registru existențial și mod de a trăi, se lasă descoperit, exersat și perfecționat cu fiecare grupaj al volumului.
Farmecul e declanșat de aducerea laolaltă a unor proze care nu încearcă să își camufleze căutările și stângăciile. Surescitarea eliberatoare a creației și fascinația jocurilor de măști aflate în primele povestiri (scrise la început de gimnaziu), contactul cu temele grave precum moartea, suferința, înstrăinarea în cea de-a doua serie a colecției (din clasele a VII-a, a VIII-a), precum și exercițiile de stil cu gesticulații mai mult sau mai puțin șovăielnice în texte precum Așteptarea sau Străina, în care naratorii învață să își audă personajele și să le echilibreze la intersecția dintre viața interioară și cea exterioară – toate acestea anticipează construcțiile studiate și sigure ale povestirilor care, îndeosebi în cel de-al treilea grupaj al volumului (scris în timpul liceului), reușesc să încordeze și să valorifice în totalitate viziunea sensibilă atât la ariile empatice ale subiectelor grave precum bătrânețea, ruptura, singurătatea, dependența, cât și la cinismul coregrafiilor de interacțiuni care le declanșează:
Suntem vii în gânduri, în mișcări triste, în cuvinte nerostite, ascunse în unele tăceri de dimineață, în regrete de mult plânse. Suntem palme păstrând bătăturile muncii și sufletele schelălăind după adevăr. Iubiri materne, lumi noi, haos, paradoxuri. O mamă suspină în așteptarea fiului, o fiică renunță la tot de dragul unei iluzii, un bărbat merge împleticindu-se, până când un câine al nimănui se oprește și-l lasă să-i mângâie blana. O lume moare din când în când, pentru ca timpul să creeze o alta. În toate e o continuitate dureroasă. Ca o pasăre Phoenix ce renaște la nesfârșit. Păcat că e doar rodul imaginației noastre.
În Coliziuni există mărturie candidă despre mlaștinile clar-obscure pe care oamenii și le iartă fără a fi necesar să și le explice, și care, cu egală empatie față de lumina și de întunericul din ei, trebuie- sau cel puțin pot – să le fie iertate și de către cei din jur.
Două aspecte atrag imediat atenția în povestirile lui Horia-David Munteanu: fascinația neobosită de a reconstrui vârste, identități și interiorități din cele mai diverse, cu o oarecare predilecție pentru marginali, și atracția (dacă nu chiar chemarea) pentru dulci-amare, răvășitoare zone gri ale interacțiunilor personajelor cu ceilalți sau chiar cu ele însele. Iubirea promițătoare și plină de speranță care, în texte precum Gravitație sau Tabloul, se întrezărește printre crăpăturile create de boală, suferință și sacrificiu în relațiile dintre părinți și copii, blândețea și fermitatea gesturilor văduvei din Dragostea care își jelește bărbatul fără ca cineva din sat să poată înțelege de ce l-a iubit, de ce a rămas și de ce îi duce dorul, discursul adolescentului din Prietenia care reconstituie lucid, în absența oricăror accente dramatice, dinamica unei relații oportuniste, întemeiate pe posibilitatea de a profita de cel naiv, meditațiile cu accente autoironice din Rătăcirea, desfășurate între reprize vertiginoase de transă, deconstruind cinic mecanismele psihologice și sociale ale dependenței de jocuri de noroc – toate acestea se acumulează în Coliziuni într-o mărturie candidă despre mlaștinile clar-obscure pe care oamenii și le iartă fără a fi necesar să și le explice, și care, cu egală empatie față de lumina și de întunericul din ei, trebuie- sau cel puțin pot – să le fie iertate și de către cei din jur. Cel mai surprinzător lucru care iese la iveală odată cu parcurgerea povestirilor lui Horia-David Munteanu ar putea fi această înțelegere complexă a spațiilor gri și a suprafețelor cețoase care îi fac nediferențiabili pe „oamenii răi” și pe „oamenii buni”. Însă textele din Coliziuni merg mai departe de atât și, cu o dexteritate naratorială care sfidează vârsta fragedă a autorului, antrenează încrederea în scrisul care singur poate accesa intimitățile conștiinței în compunerea unei pledoarii pentru încrederea caldă și nezdruncinată ce aspiră să îmbrățișeze egal și iertător toți acești oameni „gri” și toate poveștile lor.
*Andrada Strugaru este studentă în anul II la Facultatea de Litere & redactor „Timpul”. A fost invitată ca poetă la festivaluri internaționale de literatură ca: „Poezia e la Bistrița”, „Poets in Transylvania”, FILIT etc, a publicat poezii, cronici de carte, de film și de teatru în reviste culturale. Anul acesta a obținut două premii la colocvii naționale studențești: Marele Premiu al Colocviului Studențesc „Literatura română ca literatură mondială” de la Sibiu (29 martie – 1 aprilie 2023) și Premiul al III-lea la Colocviul Național Studențesc „Teorii emergente în studiile literare și lingvistice” (27 – 28 aprilie, 2023, Cluj-Napoca)
