Cronici de film

Never let me go: „niciunul dintre noi nu are timp destul.”

Never let me go, regizat de Mark Romanek o adaptare cinematografică a romanului Să nu mă părăsești, de Kazuo Ishiguro, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a fost pretextul dialogului în cadrul opționalului „Cinematografia și literatura” despre „clipa cea repede/ ce ni s-a dat”. De asemenea, versurile lui Radu Vancu, din volumul Psalmi, ni s-a părut că pot îmbrăca tristețea…

Ce înseamnă (uneori) a fi părinte: Capernaüm

Câți ani ai? Nu știu, întrebați-i pe părinții mei. //  Despre neajunsul de a (ne) fi născut La naștere, copiii plâng pentru că plămânii lor nu sunt destul de dezvoltați sau din cauza schimbării de temperatură. Dar și părinții plâng, punându-și la încercare plămânii lor perfect funcționali? Există o lege naturală nescrisă prin care suntem asigurați că ei simt ceea…

The Hunt: Negocierea moralității

Vânătoarea îl vizează pe Lucas, un educator de grădiniță dintr-un orășel danez liniștit. Zvonul capătă proporțiile monstruoase ale unui adevăr de sine stătător, astfel că povestea construită pe baza unei minciuni devine o sugativă a vieții lui, imprimând pronunțat o pată hâdă asupra destinului său. Lucas este acuzat pe nedrept de pedofilie. „De ce ar minți fetița?” – este întrebarea…

Andrei Rubliov. Viața ca o liturghie (II)

Andrei Rubliov, filmul lui Andrei Tarkovski, alătură două dintre dilemele pe care oamenii le întrețin încă de la începuturile lumii, Credința și Creația. Asupra lor se revine de fiecare dată cu fervoare, prin întrebări, ipoteze, luări de poziție sau distanțări care împreună au avut dintotdeauna un caracter eliptic și re-declanșator, niciodată concluziv, păstrându-și aura misterului îmbogățit de arborescența neîncetată a…

Paterson „Poezia este tot ceea ce rămâne din viață după/în timp ce o trăiești.” (după Robert Șerban)

Pentru a scrie poezie trebuie să am singurătatea insectei după închiderea insectarului, singurătatea conținutului de sulf față de cea a carbonului dintr-o pată de motorină lăsată pe asfalt. Am crezut mult timp că postarea aceasta anonimă de pe instagram definește aproape perfect aspirațiile oricui încearcă să scrie poezie și e cu atât mai valabilă pentru poezia contemporană. Că există ceva…

Resimțind trepidațiile adevărurilor nespuse în Chernobyl

Îmi vine foarte greu să încep să vorbesc despre Chernobyl, deoarece mini-seria produsă de HBO nu poate fi vizionată decât într-o tăcere dureros de adâncă, o tăcere care nu lasă loc niciunui comentariu, căci evenimentele care se derulează în fața ta lasă senzația că nu mai este nimic de spus. Chiar și acum, după ce am revăzut serialul pentru a…

Călăuza* – căutând reminiscențele unei credințe acum pierdute (I)

– Am înțeles, zise Nunan. Un picnic la marginea drumului. – Exact. Un picnic la marginea unui oarecare drum cosmic (Picnic la marginea drumului, Arkadi & Boris Strugațki)   La o primă vizionare, filmul lui Andrei Tarkovsky poate crea impresia unei producții cinematografice imposibil de decriptat; ești provocat să cauți înțelesuri și să decodezi simboluri, căci intuiești că nu există…

Culorile unui suflet adânc: Andrei Rublev*, de Andrei Tarkovski (I)

Dulceața credinței, frica în fața creației, aspirația de a atinge un spațiu al împăcării cu sine,  trecerea timpului care potențează suferința și neputința, haosul ardent, tăcerile îndelungi, apoi lumina care se găsește și în spațiile întunecate din noi compun tabloul unei vieți prinse în încercarea de a reformula tendințele lumii, opintelile nefiind decât semnale ale nevoii acute de deschidere și…

Parasite (2019). Frică, iluzie, hybris

Filmul regizorului sud-coreean Bong Joon-ho nu poate fi invocat fără menționarea copleșitoarei aprecieri critice de care a avut parte recent, patru premii Oscar, din care pentru cel mai bun film și pentru cel mai bun scenariu original, intrând în istorie drept primul film străin cu această performanță. Din fericire, am avut ocazia să văd Parasite fără prejudecata că e un…

Rashomon. Între credință și încredere (Partea a II-a: Tamara Bivol & Anastasia Fuioagă)

Tamara BIVOL: „În definitiv, cum poate fi acuzat un om pentru că își apără propriul adevăr?” La poarta mitică a decăderii și a plângerii, între piloni putreziți, sub ploaia cicălitoare care aproape inundă totul, se întâlnesc un preot, un tăietor de lemne și un om de rând, uniți de gândul comun Nu înțeleg nimic. Asistăm, de fapt, la o irupere…

Rashômon*. Un film, trei interpretări (Partea I: Viviana Gheorghian)

Adevărul, moralitatea și lupta Mai multe perspective, mai multe variante ale aceleași istorii și o poveste care, până la final, rămâne necunoscută. Oare ce contează cu adevărat, te întrebi, în toată această ecuație a filmului Rashomon? Povestea în sine, modul de a o spune, adevărul, minciuna, binele, frumosul sau nimic din toate acestea? Ajungi să te întrebi întru paritate: și…

Mălina Turtureanu: Topul filmelor văzute în 2019

The Prestige (2006) Pelicula lui Christopher Nolan disecă atent în acest surprinzător science fiction (deși rămânând extrem de aproape de realitatea imediată, verosimilă) lupta permanentă dintre rațiune și obsesie, precum și interdependența dintre iluzie și concret. Christian Bale și Hugh Jackman interpretează doi magicieni rivali pe care-i unește aceeași disperată nevoie de a sacrifica toată umanitatea din ei în numele…