Cronici de film

Culorile unui suflet adânc: Andrei Rublev*, de Andrei Tarkovski (I)

Dulceața credinței, frica în fața creației, aspirația de a atinge un spațiu al împăcării cu sine,  trecerea timpului care potențează suferința și neputința, haosul ardent, tăcerile îndelungi, apoi lumina care se găsește și în spațiile întunecate din noi compun tabloul unei vieți prinse în încercarea de a reformula tendințele lumii, opintelile nefiind decât semnale ale nevoii acute de deschidere și…

Parasite (2019). Frică, iluzie, hybris

Filmul regizorului sud-coreean Bong Joon-ho nu poate fi invocat fără menționarea copleșitoarei aprecieri critice de care a avut parte recent, patru premii Oscar, din care pentru cel mai bun film și pentru cel mai bun scenariu original, intrând în istorie drept primul film străin cu această performanță. Din fericire, am avut ocazia să văd Parasite fără prejudecata că e un…

Rashomon. Între credință și încredere (Partea a II-a: Tamara Bivol & Anastasia Fuioagă)

Tamara BIVOL: „În definitiv, cum poate fi acuzat un om pentru că își apără propriul adevăr?” La poarta mitică a decăderii și a plângerii, între piloni putreziți, sub ploaia cicălitoare care aproape inundă totul, se întâlnesc un preot, un tăietor de lemne și un om de rând, uniți de gândul comun Nu înțeleg nimic. Asistăm, de fapt, la o irupere…

Rashômon*. Un film, trei interpretări (Partea I: Viviana Gheorghian)

Adevărul, moralitatea și lupta Mai multe perspective, mai multe variante ale aceleași istorii și o poveste care, până la final, rămâne necunoscută. Oare ce contează cu adevărat, te întrebi, în toată această ecuație a filmului Rashomon? Povestea în sine, modul de a o spune, adevărul, minciuna, binele, frumosul sau nimic din toate acestea? Ajungi să te întrebi întru paritate: și…

Mălina Turtureanu: Topul filmelor văzute în 2019

The Prestige (2006) Pelicula lui Christopher Nolan disecă atent în acest surprinzător science fiction (deși rămânând extrem de aproape de realitatea imediată, verosimilă) lupta permanentă dintre rațiune și obsesie, precum și interdependența dintre iluzie și concret. Christian Bale și Hugh Jackman interpretează doi magicieni rivali pe care-i unește aceeași disperată nevoie de a sacrifica toată umanitatea din ei în numele…

Alina VIȚEL & 4 filme care au impresionat-o în 2019

La sfârșitul anului trecut v-am propus un top al filmelor văzute în 2019 realizat de Anastasia Fuioagă (redactor Alecart, elevă în clasa a XII-a, filo, la Colegiul Național Iași). Astăzi și mâine vă invităm să citiți impresiile/ gândurile altor două colege din clasa a XI-a, Alina Vițel și Mălina Turtureanu, pe marginea peliculelor care le-au impresionat. Fiindcă o vacanță plină…

Topul filmelor văzute în 2019

La Pianiste (2001) – Michael Haneke Un film incomod și greu de privit, dar în care privirile joacă un rol esențial. O stare tensiona(n)tă și de permanentă expectativă, care este punctată de momente apropiate de inexplicabil. Impresionantă e maniera lui Haneke de a ilustra incapacitatea de adaptare, de aderare la o lume întotdeauna prea străină de Erika, care pare împietrită…

Good bye, Lenin! „Mama s-a măritat cu patria noastră socialistă”

Wolfgang Becker reușește să surprindă efectele adverse ale desprinderii forțate de o lume cu care foarte mulți nu doar că se identificau/ identifică , ci cu care se contopiseră/ contopesc de-a dreptul. Păstrarea intactă a realității pe care și-o configurează fiecare dintre noi e mai importantă decât confruntarea cu o realitate care s-a reînnoit fundamental. Oricât de evident ar fi…

Amadeus sau în ce măsură este genialitatea o formă de captivitate

Filmul Amadeus al lui Miloš Forman pare a testa (și, până în final, a diseca) microscopic nu doar integritatea sau bunătatea din noi, ci însăși esența umanității și felul în care aceasta se poate risipi (sau, dimpotrivă, concentra) în slujba divină a slujirii artei. Pe urmele vieții tumultoase a marelui Mozart, pelicula problematizează în ce măsură poate deveni un om…

Dogville – între zidurile invizibile, dar tangibile ale cruzimii

Ar fi trebuit să îmi dau seama încă de la început, când Strada Ulmilor s-a dovedit a nu avea niciun ulm, când locuitorii orașului s-au adunat într-o biserică scheletică din lemn, însă nu păreau să creadă sau să fi crezut vreodată în ceva, când toți treceau prin și printre contururile trasate cu cretă fără să dea impresia că au conștiința…

Breaking the waves: Între pasiunea subiectivă și incertitudinea obiectivă

Individul! Cu această categorie începe și se încheie creștinismul. Dacă ar fi posibil să se suprime individul și personalitatea, creștinismul ar fi distrus. Dumnezeu nu intervine în masă. (Søren Kierkegaard – Sau-sau) Într-un sat scoțian izolat al anilor ‘70, populat de o comunitate închisă și puternic marcată de influența bisericii, tânăra Bess McNeill se căsătorește cu un străin, Jan Nyman, care…

Roma mexicană sau despre decantările sufletului

Roma este o operă cinematografică ce face apel la sensibilitatea privitorului care descoperă și analizează realitatea propusă, percepție care pare a fi părăsit scena realității la care avem acces. Mexicul, locul în care destinele personajelor se configurează într-un ritm lent, în acumulări de întâmplări și decizii care recuperează egalizarea momentelor din viața de zi cu zi, rămâne un creuzet etnic,…