Cronici de film

Mălina Turtureanu: Topul filmelor văzute în 2019

The Prestige (2006) Pelicula lui Christopher Nolan disecă atent în acest surprinzător science fiction (deși rămânând extrem de aproape de realitatea imediată, verosimilă) lupta permanentă dintre rațiune și obsesie, precum și interdependența dintre iluzie și concret. Christian Bale și Hugh Jackman interpretează doi magicieni rivali pe care-i unește aceeași disperată nevoie de a sacrifica toată umanitatea din ei în numele…

Alina VIȚEL & 4 filme care au impresionat-o în 2019

La sfârșitul anului trecut v-am propus un top al filmelor văzute în 2019 realizat de Anastasia Fuioagă (redactor Alecart, elevă în clasa a XII-a, filo, la Colegiul Național Iași). Astăzi și mâine vă invităm să citiți impresiile/ gândurile altor două colege din clasa a XI-a, Alina Vițel și Mălina Turtureanu, pe marginea peliculelor care le-au impresionat. Fiindcă o vacanță plină…

Topul filmelor văzute în 2019

La Pianiste (2001) – Michael Haneke Un film incomod și greu de privit, dar în care privirile joacă un rol esențial. O stare tensiona(n)tă și de permanentă expectativă, care este punctată de momente apropiate de inexplicabil. Impresionantă e maniera lui Haneke de a ilustra incapacitatea de adaptare, de aderare la o lume întotdeauna prea străină de Erika, care pare împietrită…

Good bye, Lenin! „Mama s-a măritat cu patria noastră socialistă”

Wolfgang Becker reușește să surprindă efectele adverse ale desprinderii forțate de o lume cu care foarte mulți nu doar că se identificau/ identifică , ci cu care se contopiseră/ contopesc de-a dreptul. Păstrarea intactă a realității pe care și-o configurează fiecare dintre noi e mai importantă decât confruntarea cu o realitate care s-a reînnoit fundamental. Oricât de evident ar fi…

Amadeus sau în ce măsură este genialitatea o formă de captivitate

Filmul Amadeus al lui Miloš Forman pare a testa (și, până în final, a diseca) microscopic nu doar integritatea sau bunătatea din noi, ci însăși esența umanității și felul în care aceasta se poate risipi (sau, dimpotrivă, concentra) în slujba divină a slujirii artei. Pe urmele vieții tumultoase a marelui Mozart, pelicula problematizează în ce măsură poate deveni un om…

Dogville – între zidurile invizibile, dar tangibile ale cruzimii

Ar fi trebuit să îmi dau seama încă de la început, când Strada Ulmilor s-a dovedit a nu avea niciun ulm, când locuitorii orașului s-au adunat într-o biserică scheletică din lemn, însă nu păreau să creadă sau să fi crezut vreodată în ceva, când toți treceau prin și printre contururile trasate cu cretă fără să dea impresia că au conștiința…

Breaking the waves: Între pasiunea subiectivă și incertitudinea obiectivă

Individul! Cu această categorie începe și se încheie creștinismul. Dacă ar fi posibil să se suprime individul și personalitatea, creștinismul ar fi distrus. Dumnezeu nu intervine în masă. (Søren Kierkegaard – Sau-sau) Într-un sat scoțian izolat al anilor ‘70, populat de o comunitate închisă și puternic marcată de influența bisericii, tânăra Bess McNeill se căsătorește cu un străin, Jan Nyman, care…

Roma mexicană sau despre decantările sufletului

Roma este o operă cinematografică ce face apel la sensibilitatea privitorului care descoperă și analizează realitatea propusă, percepție care pare a fi părăsit scena realității la care avem acces. Mexicul, locul în care destinele personajelor se configurează într-un ritm lent, în acumulări de întâmplări și decizii care recuperează egalizarea momentelor din viața de zi cu zi, rămâne un creuzet etnic,…

Green Book: Undă verde la prietenie*

Prietenia, cu toate dedesubturile și funcțiile ei aproape didactic urmărite de-a lungul timpului, se definește întotdeauna exclusiv în spațiul intim al fiecăruia, urmând drumul unei schimbări aproape insesizabile la nivel spiritual și configurând ordinea și parcursul unei stări ulterioare care se instaurează în marginile necesității de a fi într-un anumit fel, și nu în altul. Omul pus în fața celuilalt,…

Moșirea adevărului. 12 oameni furioși (1957)

Cu un debut regizoral mai mult decât curajos, utilizând desăvârșit evoluția interioară și reacțiunea corespunzătoare acesteia în detrimentul acțiunii, Sidney Lumet impresionează în 12 oameni furioși atât prin compoziția regizorală, cât și prin elementul spiritual, prin acel substrat ideatic care, în definitiv, este miza oricărei producții cinematografice. Ceea ce indubitabil rămâne, chiar și după terminarea filmului, e amintirea caniculei înlăturate…

Unde și când simțim să fugim de acasă. Parking, în regia lui Tudor Giurgiu

Marea. Valurile izbindu-se aprig de picioarele îndrăgostiților clandestini. Fumul de țigară răsucindu-se în rotocoale. Spațiul închis al rulotei. Ritmurile limbii spaniole antrenând ritmurile iubirii. Mașina gonind în viteză pe șosea într-o zi de vară. Câmpul cu cei doi arbori solitari în lumina crepusculară. Sunt doar câteva dintre imaginile percutante care îmi persistă în minte după vizionarea celui mai nou film…

Poetry (2010). Când viața este completată de poezie

De mult nu am mai vizionat un film în care cruzimea și mizeria lumii să fie tratate cu aceeași seninătate cu care sunt analizate de regizorul sud-coreean Lee Chang-dong, în Poetry. Realitatea căreia îi dă viață acesta este adiacentă uzualului existenței, unui cotidian cu valoare de adevăr-general, a cărui blândețe integratoare devine fundamentul resemnării ontologice față de tragedia biografică implacabilă….