Cronici de film

Între mers și zbor: Goodbye, Lenin! (2003)

În fiecare dintre noi există dorința de a zbura; fie că vorbim despre depășirea condiției și, deci, despre nevoia detașării de realitatea neîndestulătoare, limitată, prea cuminte, fie că ne gândim la cazul lui Sigmund Jähn și la zborul său spre lună, cel care este idolul tânărului Alexander încă din copilărie. Cât e de importantă ținta noastră în timpul zborului? Ne…

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, regia Radu Jude. Gânduri despre anomaliile unui timp-limită

Înainte nu aș ar fi crezut că o replică a lui Antonescu se va dovedi atât de valabilă și peste decenii de la momentul rostii sale, ce avusese loc într-un context care cred trebuie reamintit: atunci când a ordonat la Odessa masacrarea evreilor, eveniment trecut pe nedrept în penumbră, „uitat”. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari…

Viziunea răului în No country for old men vs. Câini

Două filme ce tratează aceeași problemă în mod asemănător și care, totuși, își croiesc propriul traseu despre ceea ce înseamnă viziunea asupra răului. Este clar că există numeroase similitudini între pelicula fraților Coen și filmul lui Bogdan Mirică, însă cred că regizorul român a reușit să stabilească o altă direcție a felului în care răul evoluează. Se pornește astfel din…

Persona: Apocalipsa tăcerii, decăderea Cuvântului

Înțesat de adevăruri despre spațiul afectiv și din ce în ce mai psihotic în care viața noastră curge ca o frază lungă căreia îi pierzi sensul, creația cinematografică a lui Ingmar Bergman oferă, încă din primele minute, una dintre numeroasele căi de edificare a sensului global. Explicația teoretică a cuvântului persona a fost, pentru mine, singurul „derapaj” prea facil al…

Un pas în urma. (Serafimilor). Și toate acestea se vor adăuga vouă.

Despre lucrurile care ne frământă cel mai mult, despre curaj și ideea schimbării, despre o religiozitate degradată și despre un anume sentiment asumat al sorții, dar și despre tinerețe și viclenia ei, despre toate acestea se cuvine să vorbim. Și despre teama de a ne apropia în eschivare de ceea ce ne erodează, ne doare cel mai mult, crezând că…

Paterson (sau despre cum „să citești” un film)

Un film care reprezintă un elogiu adus poeziei și care poate fi „citit” ca un poem ce reverberează o întreagă lume de sensuri dintr-un nucleu minimal. Un film non-evenimențial, analizând nașterea din cele mai comune experiențe de viață a stării care generează poezia. Un film despre banalitatea care se transformă în emoție. Pe scurt, Paterson, regizat de Jim Jarmusch. Șapte…